1,962 matches
-
multe șocuri electrice decât cei ai căror identitate și responsabilitate personală era scoasă în evidență. În anumite cazuri persoana evaluată era o tânără foarte drăguță, în altele o femeie aparent odioasă. Subiecții cu responsabilități au administrat mai multe șocuri femeii odioase decât celei drăguțe. Subiecții "dezindividualizați" le-au tratat la fel (Zimbardo, 1970). "Dezindividualizarea" se manifestă sub forma sentimentului de anonimat (de care agresorul este conștient) față de observatori (aici, experimentatorul) și față de victimă. Studiile asupra "dezinidividualizării" demonstrează că efectul este și
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
clipă, dar continuă foarte repede pentru a-l împiedica pe subiect să se exprime, spunându-i să-și reia sarcina. La sfârșitul experimentului, subiectul este rugat să completeze o fișă de evaluare pentru fiecare membru al laboratorului, inclusiv pentru experimentatorul odios. Subiectul trebuie să evalueze fiecare membru al laboratorului după o scală de la 1 la 7, determinând în ce măsură fiecare dintre ei a fost eficient, capabil, binevoitor, reconfortant, respectuos, și apreciind dacă merită să fie reangajat. Evaluările subiectului sunt apoi puse într-
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
eficient, capabil, binevoitor, reconfortant, respectuos, și apreciind dacă merită să fie reangajat. Evaluările subiectului sunt apoi puse într-un plic și trimise în principiu responsabilului cu studiul pentru o eventuală decizie de angajare. Subiectul îi poate deci face rău experimentatorului odios, evaluându-l negativ. Procedura descrisă are avantajul evitării schimburilor verbale directe cu victima (complicele) și nu prezintă nici un risc pentru aceasta. Agresiunea verbală este o strategie agresivă frecvent utilizată în viața de zi cu zi. Atunci când îndeplinesc o sarcină simplă
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
de la 4 ianuarie 1926, Ion Sân-Giorgiu exprimă dezacordul georgiștilor față soluția adoptată de guvernul liberal condus de Ionel Brătianu. Astfel, afirmând că, la 4 ianuarie 1926 avusese loc un act politic și personal al Regelui Ferdinand, care căzuse victima unui "odios și sumbru complot moral", fruntașul georgist aprecia că hotărârile din acea zi puteau să fie revizuite 96. Componența "hibridă și inegală" a Regenței și politica "agresivă și amenințătoare" a Partidului Liberal față de de această instituție duseseră, în opinia georgiștilor, la
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
de demitere a diplomatului român a luat prin surprindere cercurile politice din România, provocând reflecții critice. Astfel, oficiosul partidului condus de Gheorghe Brătianu consemnează rezerve în legătură cu maniera în care s-a procedat, apreciind că aceasta făcea parte dintr-un "sistem odios de înjosire a oamenilor noștri politici și de [aservire] totală a vieții de stat"816. Implicarea lui Gh. Brătianu în demiterea ministrului de Externe, controversată, în istoriografia românească a ultimilor ani, atrage critici severe ale activității politice desfășurate de șeful
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
cutezanța generației tinere: „E atâta vitalitate și forță într-un suflet tânăr, încât oricum l-ai oprima, el revine la una și aceeași expresie.” Într-un alt articol intitulat Prejudecata cărții, Noica definește lectura ca un „act personal” neimpus „prin odios sistem de prejudecăți”. Accentul cade pe actul lecturii, în cursul căreia cititorul este cel care conferă valoare și semnificație operei: „Cartea nu este o dogmă. Ea este o descoperire.” Pentru Arșavir Acterian, G. Bacovia este „un geniu trist”, „de un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286953_a_288282]
-
enemies now. Tremble, thou wretch, That hast within thee undivulged crimes Unwhipped of justice. Hîde thee, thou bloody hand, Care cu două-urgii de fete ați unit A' voastre-n cer născute-oștiri contr-unui cap Bătrîn și alb că ăsta. Oh, e odios! BUFONUL: Cine are o casă unde să-și pună capul, acela are scaun la cap. Cin' vrea a se căsători Far capu-i s-aibă casă, Cap și pe sine-o prăpădi: Calicii la-nsurat se-ndeasă. Cin' pentr-un deget de
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
gospodăria Grivița Roșie din comuna Însurăței (...). Nuvelele acestea aduc o contribuție de seamă și în zugrăvirea tipurilor de chiaburi și a uneltelor lor. Stancu Visalon, Marin Cheran, Pantelică Buică, Radu T. Dumitriu, Ion Ionescu-Cotoi, Biță și alții sunt întruchipări vii, odioase ale dușmanului de clasă, imagini care impun cititorului necesitatea de a lupta pentru nimicirea lor, îl mobilizează la vigilență revoluționară. Nu vrem să spunem că aceste lucrări sunt cu totul lipsite de slăbiciuni. Reportajul lui Ioanichie Olteanu, de exemplu, ar
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
tocmai a pierde din vedere reflectarea esenței forței sociale respective, a aluneca în observație statistică. Caragiale a îngroșat personajul lui Cațavencu nu prin sentimentalism sau probități în necinste ci prin caricaturizarea unor trăsături negative tipice, care îl fac să fie odios, reprobat de către cititor (...). Lipsurile articolului acad. G. Călinescu nu anulează aportul pe care articolul l-a adus la discutarea problemei tipicului la noi în țară. Fără îndoială că aplecarea consecventă a esteticii marxist-leniniste va ajuta pe omul de cultură, pe
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
viața sa proprie? Iată întrebări la care trebuie să răspundă literatura noastră de azi. Războiul tinde să exprime drama unei generații. Generația care a copilărit în anii teroarei fasciste. (...) Ca luare de atitudine a unui scriitor din zilele noastre, față de odiosul măcel imperialist, Războiul de Mihu Dragomir are o valoare însemnată. Cred că tradus în limba franceză sau engleză ar avea o mare putere de convingere în lupta pentru pace: de fapt el descrie doar ce soartă i-ar amenința, ce
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
ani ai domniei lui Nero, în scopul de a-l prezenta pe Nero ca pe un personaj "nici complet bun, nici complet rău". Acesta nu este încă decât un "monstru în devenire". Mai târziu, comportamentul său ar fi fost prea odios. "Trebuie să ne amintim că el este aici în primii ani ai domniei, care au fost fericiți, după cum se știe, scrie Racine în Prefața a Doua, din 1676. Astfel, nu mi-a fost permis să-l reprezint la fel de rău cum
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
unul din cei mai mari perverși pe care i-a produs omenirea. Obligat să rămână fidel istoriei, din cauza tristei celebrități a personajului, trebuia să-i atenueze cruzimea, pentru ca, demn de un erou de tragedie, acesta să nu fie în întregime odios. Marja sa de manevră era îngustă. Creând Fedra în 1677, Racine are sentimentul de a fi atins perfecțiunea în registrul pateticului. El își subliniază datoria față de Euripide, care în Hipolit încoronat i-a inspirat personajul eroinei sale. Ea are "toate
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
erou de tragedie și care sunt capabile să provoace compasiunea și teroarea. Fedra, într-adevăr, nu este nici de tot vinovată, nici de tot nevinovată", scrie el în Prefață. El adaugă că a avut grijă "să o fac mai puțin odioasă decât este în tragediile Anticilor". De aceea doica, și nu Fedra, ca la Euripide, este vinovată la el de calomniere. A transformat personajul lui Hipolit, făcându-l să fie îndrăgostit de Aricia, pentru ca toate personajele piesei să stârnească mila spectatorului
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
care o efectuează" este și el demn să figureze în universul tragic. Corneille îl realizează în Polyeucte. Felix, carierist slab și fricos, își trimite ginerele la moarte fără să fie neapărat cu adevărat rău. Este demn de dispreț, dar nu odios. Respectând punctul de vedere al lui Aristotel, un personaj de martiriu nu ar putea intra în universul tragic, pentru că el imprimă în sufletul spectatorului milă, și nu teamă. Or, după cum arată Corneille în Discurs despre Tragedie, Polyeucte a cunoscut din partea
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
-l limiteze pentru că, în lipsa lor de realism, ele subliniază convențiile. Toți consideră comedia, care, prin râs, atenuează întunecimea viciului, ca fiind profund imorală. Mercier îl condamnă pe Molière în termeni duri. Numai Tartuffe (Le Tartuffe), în care personajul sceleratului este odios, găsește iertare în ochii lui. "Mai ales, dacă zugrăvește viciul, să nu glumească nicicum. Atunci râsul ar deveni sacrilegiu. Viciul trebuie să inspire totdeauna aversiune. Se vorbește despre Jucător, Avar, Nelegiuit, Impertinent, cu atât mai rău. Aș dori ca Molière
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
nu ne-am distra pe socoteala lui. Să fie plasată această distracție în caracterul unui om rău la suflet și fără niciun merit, și să vedem atunci dacă mai găsim ceva de râs în asta! Ea ar fi neplăcută, respingătoare, odioasă, dar nicidecum rizibilă. Comedia își propune să corecteze prin râs, și nu prin bătaie de joc, și nu-și propune să corecteze exact defectele de care ne face să râdem, nici numai persoanele la care găsim aceste defecte rizibile. Adevăratul
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și viața culturală și viața publică. Se referea în mod elegant la aceștia, folosind termenul xenocrație. Iorga a considerat întotdeauna că mesajul democratic occidental este demn de respect. Multe din aspectele acestuia puteau fi adaptate, dar nu copiate în maniera "odioșilor" liberali! Deoarece România avea un trecut diferit, evoluția ei nu putea fi decît organică. Soluțiile tuturor problemelor trebuiau să izvorască din tradiția românească. Deși Iorga a adoptat crezul naționalist al lui Eminescu practic fără rezerve -, pesimismul metafizic omniprezent în opera
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Iorga. El vorbea cu dispreț despre toate procesele istorice din România de după 1800, deoarece era convins că influențele străine dăunaseră modelelor și proceselor organice. Iorga a condamnat "Regulamentul Organic" al lui Nicolae Pavlovici țarul Nicolae I -, considerîndu-l o instituție străină odioasă 55. Numai Nicolae Bălcescu și el naționalist romantic a scăpat de blamarea, aproape fără excepție, de către Iorga a liderilor de la 184856. Iorga susținea că Brătienii au stînjenit evoluția organică a României, fiind indiferenți față de țăranul român. El nu era de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
istoria, datorită documentelor acesteia din urmă. După părerea lui, evoluția organică a României a fost stînjenită de greșelile politice ale liberalilor după independență. Drept urmare, România a adoptat modele culturale străine, otrăvindu-și sufletul. Arta ei s-a umplut de hidre odioase, ale căror numeroase capete hidoase Iorga, înveșmîntat în haine de luptă, a pornit să le distrugă. Vederile lui istorice și estetice formează un tot unitar, iar critica lui literară s-a politizat. Iorga se ridica deasupra altor critici literari români
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
făcînd dificilă crearea unor opere importante. Intelectualii erau nerăbdători. S-a auzit un strigăt: "avem nevoie de un roman românesc!". Iorga era convins că noua literatură trebuia să zugrăvească armonia organică a vieții satului și să evite subiectele referitoare la "odioasele" orașe ale secolului al XX-lea: mahalalele industriale, "mirosul pestilențial" al acestora și "vulgaritatea locuitorilor mahalalelor" cu "accentele lor oribile" nu puteau constitui izvorul de inspirație al unui asemenea roman. El credea că literatura nu trebuie să se concentreze asupra
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
dureros nu putea fi totuși identificat cu o minoritate neasimilată și, în cazul acesta, neasimilabilă. Declanșată în nordul Moldovei, răscoala țărănească s-a răspîndit repede în Valahia și Oltenia, unde abuzurile legate de pămînt erau comise de greci, nu de "odioșii" evrei. Iorga a scris un editorial, Dumnezeu iartă, afirmînd că Dumnezeu îi iartă pe soldații care au tras în țărani în Botoșaniul său natal, dar nu și pe cei care i-au făcut să se revolte 184. Cele mai grave
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
atacat imediat pe Mihalache în "Neamul românesc", numindu-l "Caius Gracchus de la Topoloveni". Dar cel mai important obstacol în calea acestei fuziuni benefice era un motiv personal: ura neîmpăcată a lui Iorga față de Stere. Se referea la acesta, numindu-l "odiosul", "cel mai detestabil dintre oameni"38. Conflictul dintre personalitatea sa și cea a lui Stere, un susținător de multă vreme cunoscut al drepturilor țăranilor, a dus la ignorarea oricăror considerații politice și la dispariția oricărei șanse de alianță politică. Iorga
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
oameni cinstiți și adevărați patrioți, dar erau și piedici. Cultura lui Iorga era mai ales de orientare franceză, bazată pe o temelie latină și greco-bizantină; mediul din care provenea Maniu era german transilvănean, plus că era greco-catolic. Iorga insista asupra "odioasei sale culturi subgermane și maghiare" și asupra mediului său catolic transilvănean chezaro-crăiesc. El considera morala creștină și constituționalismul lui Maniu drept "ipocrizie". Odată, Maniu stătea lîngă Vera, soția fiului său Mircea, de cealaltă parte fiind Mircea. Maniu a luat o
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
o organizație de luptă, Garda de Fier, îndreptată "împotriva comuniștilor evrei". În realitate, aceasta era menită să apere mișcarea de aparatul represiv al regimului. Ce reprezenta mișcarea lui Codreanu? Codreanu sublinia că organizația lui nu era "partid". Partidele politice deveniseră odioase cu promisiunile lor nerespectate, campaniile lor politice și corupția lor. Atunci cînd i s-a cerut să-și prezinte "programul", Codreanu a declarat că organizația sa este o "mișcare" și a respins cu indignare conceptul ca pe ceva sinonim cu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de triumful său. La 29 decembrie 1933 a fost asasinat de trei legionari. Cei trei au devenit o legendă legionară, Nicadori, nume format din primele silabe ale numelor lor de botez. Iorga a calificat uciderea lui Duca drept "o crimă odioasă"108. A fost din nou instituită legea marțială și a fost declanșată o violentă reprimare a Legiunii. După un guvern liberal trecător, la începutul lui ianuarie 1934 a fost format un guvern neoliberal condus de Gheorghe Tătărescu (fratele lui Ștefan
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]