3,552 matches
-
sunt dureri care trebuie să-l îndulcească, și nu e durere mai mare decât a mea. De ce sunt eu în lume, când tu ai fost menită să fii? De ce-au căzut ochii mei pe tine, de ce te-am văzut? Orb de-aș fi fost, de cât amar scăpam! De n-aș fi fost de fel, scăpam de o viață chinuită, pustie, fără de lumină. - Floare! cum surâzi în grădina zilelor tale, fără să știi că o inimă se rupe; stea! cum
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
sunt dureri care trebuie să-l îndulcească. Și nu-i o durere mai mare decât a mea. De ce sunt eu în lume când tu ai fost menită să fii? De ce au căzut ochii mei pe tine? De ce te-am văzut? Orb de-aș fi fost, de cât amar scăpam. De n-aș fi fost defel, scăpam de o viață chinuită, pustie, fără de lumină. Floare! cum surâzi în grădina zilelor tale, fără să știi c-o inimă se rumpe; stea! cum lucești
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
măreț, reproducerea neamului omenesc, și și-a asigurat această împlinire pin îmbrățișări multe, pin dulci rezistențe, pin vorbe cu două înțelesuri... O! O! pfui! hahaha! Ei, ce faci, fugi?... - Te-aș ucide, Cezara, de drept ce ai! Mă desperezi... - Și orb nebun ce ești... nu vezi tu că ești o unealtă, că bucurii, dureri, pasiunea, plăcerea ce o ai pentr-un sân femeiesc care nu contribuie nimic la voluptate, plăcerea ce o ai pentr-o fată naivă, căci cu cât va
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
alegeri din 1990, după o primă fază de acuzație de falsificare, eșuată datorită evidenței că ele au exprimat corect starea de spirit a populației, au fost elitist contestate pe temeiul unei mentalități colective deficitare. Eticheta foarte des utilizată de „duminica orbului” pusă pe ziua alegerilor a devenit o acuză standard a caracterului conservator al populației. În primul rând, un grup intelectual elitist care, dezvoltând o ideologie intransigent anticomunistă, a acceptat fără rezerve autoritatea strategiei tranziției și a instituțiilor internaționale care o
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
Masele sînt duse de propriul lor torent, cutremurate de panică sau de entuziasm, sub bagheta magică a unui conducător care s-a așezat în fruntea lor. Observatorul fascinat ar putea striga, alături de Shakespeare: "Iată flagelul vremurilor noastre, nebunii conducîndu-i pe orbi". Uluitoare precizie, nu-i așa? Să ne amintim de Hitler, de Pol Pot și tutti quanti, acești smintiți care-au manipulat masele orbite de teamă și speranță. Exemplul lor extrem ne face să simțim așa cum și boala ne învață cel
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Împotriva oricărei așteptări este faptul că liderii apar ca un răspuns la suferința psihică a maselor. Ei sînt o componentă a naturii umane de care trebuie să ținem mereu seama. A vrea să le negi importanța ar însemna să rămînem orbi la ceea ce este cel mai impunător în istorie și să considerăm nesemnificativ un fapt politic dominant. Luîndu-l în seamă, înseamnă să recunoaștem că dacă epoca noastră vrea să regăsească democrația, trebuie să găsească un înlocuitor al acestuia care ar trebui
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
iar a crea imagini...voronca din perioada târzie spunea despre imaginile sale: îmi mai amintesc câteva, dar la ce bun ?... aș vrea să uit tot ce știu despre poezie și să scriu altfel cu creierul sensibil ca pielea de pe degetele orbilor nu poți schimba poezia continuând cu imaginea și metafora obosești, te scârbești de atâta incomunicare. Ceea ce ne atrage atenția, mai presus de orice în aceste versuri (care alcătuiesc - mai are rost să o spunem? - un fel de artă poetică), este
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
o ciumă, Și dacă scapă teafăr, cu păr de lup s-afumă, Căci fruntea lui apare sinistru luminată De-a focului ce-l arde văpaie-nflacarată; Dar vulturii, și ulii, și bulinele, și corbii, Precum tot spre lumină cu jale cată orbii, Țintesc cu neclipire spre dînsul ochi sălbatici Ce noaptea printre arbori s-aprind ca roși jaratici. Ei zboară pretutindeni alăture-mpreună, Formîndu-i pe sub nouri cu zborul o cunună, Un larg cortegi funebru ce lasă unde trece De albe oseminte o
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
al buhei. Un glas profețitor se aude și În cîntul al III-lea (acela ce Înfățișează banchetul teribil din tabăra leșească): e un glas din umbra neagră, adus de vîntul nopții care „vîjÎiește” lugubru (Încă o antiteză la veselia ospățului!): „Orbi, orbi! la masa morții voi vă mîncați comîndul!” Același glas „pierdut În umbră” mai strigă o dată: „Orbi, orbi! moartea v-așteaptă c-un ultim sărutat.” SÎnt și alte presimțiri ale sorții, În stilul mentalității medievale, În stilul, totodată, al romanticilor
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
buhei. Un glas profețitor se aude și În cîntul al III-lea (acela ce Înfățișează banchetul teribil din tabăra leșească): e un glas din umbra neagră, adus de vîntul nopții care „vîjÎiește” lugubru (Încă o antiteză la veselia ospățului!): „Orbi, orbi! la masa morții voi vă mîncați comîndul!” Același glas „pierdut În umbră” mai strigă o dată: „Orbi, orbi! moartea v-așteaptă c-un ultim sărutat.” SÎnt și alte presimțiri ale sorții, În stilul mentalității medievale, În stilul, totodată, al romanticilor care
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
teribil din tabăra leșească): e un glas din umbra neagră, adus de vîntul nopții care „vîjÎiește” lugubru (Încă o antiteză la veselia ospățului!): „Orbi, orbi! la masa morții voi vă mîncați comîndul!” Același glas „pierdut În umbră” mai strigă o dată: „Orbi, orbi! moartea v-așteaptă c-un ultim sărutat.” SÎnt și alte presimțiri ale sorții, În stilul mentalității medievale, În stilul, totodată, al romanticilor care detectează sunetele misterului cosmic. Un trăsnet „bubuiește” În ceruri și-n cortul regal pătrunde, pedepsitor, furtuna
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
din tabăra leșească): e un glas din umbra neagră, adus de vîntul nopții care „vîjÎiește” lugubru (Încă o antiteză la veselia ospățului!): „Orbi, orbi! la masa morții voi vă mîncați comîndul!” Același glas „pierdut În umbră” mai strigă o dată: „Orbi, orbi! moartea v-așteaptă c-un ultim sărutat.” SÎnt și alte presimțiri ale sorții, În stilul mentalității medievale, În stilul, totodată, al romanticilor care detectează sunetele misterului cosmic. Un trăsnet „bubuiește” În ceruri și-n cortul regal pătrunde, pedepsitor, furtuna, masa
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
superi pe lumea toată. Așa-mi zice mie : Costică Ologu. Adică ăsta e numele meu de artist. Pe ăstălalt îl cheamă Ștefan, tot nume a-ntâia. Lui, de când a văzut fulgerul, îi zice Fane Chioru. Adică nu Orbu’, chiar dacă are orbul găinilor, poți să-l pui să facă ziua ce-ar face noaptea. Are și nume de scenă, suntem artiști amândoi, doar să ne dai o scenă adevărată și-ai să vezi ! Așa deci ! Popa ne-a dat nume frumoase, creștinești
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
plăcea în locul acela. — Uite pasajul, zise. Văd lumea alergând și mașinile și tramvaiele, mișcarea e cea mai frumoasă priveliște. Or, pasajul ăsta parcă le înghite pe toate... Dacă n-ar mai fi mișcare, n-ar mai fi nici moarte, reverberă orbul, cu glasul lui gros, din străfunduri. — Băga-mi-aș ! exclamă, admirativ, Costică Ologu... Apoi, întinzând gâtul spre semaforul dinspre Piața Unirii : Șase ! Poliția... Nu mai privi a doua oară, să se convingă că nu se înșelase. Mai bine două nefăcute
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Unirii : Șase ! Poliția... Nu mai privi a doua oară, să se convingă că nu se înșelase. Mai bine două nefăcute decât una făcută. Își înșfăcă de pe trotuar farfuria de tablă, pe care o îndesă la piept, încheindu-se peste ea. Orbul apucă, pe bâjbâite, frânghia de la căruțul lui Coltuc. Știau încotro să se îndrepte, dibuiseră locul din zori, nimeni nu i-ar fi căutat acolo. Atâta că trebuiau să ajungă la colțul celălalt, dinspre Moșilor Vechi, și apoi printre gangurile clădirilor
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
i-ar fi căutat acolo. Atâta că trebuiau să ajungă la colțul celălalt, dinspre Moșilor Vechi, și apoi printre gangurile clădirilor părăsite. — Mai repede, gâfâi Costică Ologu, dar știa și el că mai repede nu se poate. În față mergea orbul, cu pas măsurat și fruntea ridicată de parcă adulmeca aerul pâclos. Cu o mână ținea măciulia bastonului cu care își vestea pașii, lovind în caldarâm, cu cealaltă trăgea de frânghia căruțului. În urma orbului venea așadar trupul lui Coltuc, lipsit de alte
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
care-l răsucea, privind speriat într-o parte și în alta. Iar în urmă, Ologu, înfigându-și talpa în caldarâm, pentru a trage cârjele după el și din nou trupul care se legăna proptit în cârje, ca într-un scrânciob. Orbul țintea doar înainte, își întorcea capul nu ca să privească mai bine, ci ca să audă mai bine, ca lupii. Coltuc, neputându-și răsuci decât gâtul, vedea doar spre dreapta și stânga, și nu înapoi, iar Ologu nu privea îndărăt, ca nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
înapoi, iar Ologu nu privea îndărăt, ca nu cumva frica să-l sleiască deodată. — Bordură, peste trei pași ! strigă, din spate, Coltuc și Fane Chioru ridică bastonul în semn că auzise. Cinci pași dreapta, strigă iarăși, după câteva clipe, și orbul apropie bastonul de zid până când vârful sări din muchia zidului. Acuma numără zece pași... Se opriră, gâfâind. Respirația orbului șuieră subțire, dându-i de gol plămânii ciuruiți. Ologu lăsă cârjele să cadă în lături și se așeză pe o buturugă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
din spate, Coltuc și Fane Chioru ridică bastonul în semn că auzise. Cinci pași dreapta, strigă iarăși, după câteva clipe, și orbul apropie bastonul de zid până când vârful sări din muchia zidului. Acuma numără zece pași... Se opriră, gâfâind. Respirația orbului șuieră subțire, dându-i de gol plămânii ciuruiți. Ologu lăsă cârjele să cadă în lături și se așeză pe o buturugă, frecându-și singurul genunchi pe care-l avea. — Vin după noi ? șopti bătrânul, deschizându-și larg ochii goi. La
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
aici, habar n-ai ce înseamnă să te ducă la secție... — Sunt și ei oameni, insistă Coltuc. — Păi, tocmai că sunt oameni... Cui, pana mea, îi place să spele veceuri și dușumele ? — Nimeni nu freacă dușumelele mai bine decât un orb, proclamă Fane, cu aerul lui grav. — Iar mandea e regele veceurilor, se făli Costică. Nu mă-ntreba cum arată sceptrul... — Cu mine nu prea au ce face... medită Coltuc. — Orice om e bun la ceva, spuse rar orbul, atunci când vrei
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
decât un orb, proclamă Fane, cu aerul lui grav. — Iar mandea e regele veceurilor, se făli Costică. Nu mă-ntreba cum arată sceptrul... — Cu mine nu prea au ce face... medită Coltuc. — Orice om e bun la ceva, spuse rar orbul, atunci când vrei să-ți bați joc de el. — Că bine zici, aprobă Costică. De pildă, băiatul ăsta ar fi bun pe post de șomoiog... Orbul se lăsă să alunece pe lângă zid și-și strânse genunchii cu brațele. Ologu terminase de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nu prea au ce face... medită Coltuc. — Orice om e bun la ceva, spuse rar orbul, atunci când vrei să-ți bați joc de el. — Că bine zici, aprobă Costică. De pildă, băiatul ăsta ar fi bun pe post de șomoiog... Orbul se lăsă să alunece pe lângă zid și-și strânse genunchii cu brațele. Ologu terminase de frecat genunchiul și acum se căznea, încercând să-și păstreze echilibrul pe buturugă, să-și oblojească glezna. — La urma urmei, poate li se face milă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Ologu. Pe ce lume trăiești tu, pulică ? Crezi că de milă îți dau ăștia, în scârbă, câte un ban sau îți aruncă un colț de pâine, ca la câini ? — Oamenii îți dau bani de silă, nu din milă, adăugă, solemn, orbul. — Bravo, moșule, bine-ai zis-o ! Îți dau firfiricile din milă de ei, nu de tine. Pot să te doară dinții altuia ? întrebă șchiopul, trăgându-și buzele și lăsând să i se vadă gingiile vinete din care răsăreau doi colți
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
rău toată ziua... ori mă blestemă și să te ferească Dumnezeu de blestemul beteagului. Asta pentru ăia care te văd, că cei mai mulți, când se uită la tine, sunt mai chiori decât boșorogul ăsta de Fane. — Eu văd umbre... se apără orbul. — Umbrele seamănă între ele, hotărî Ologu. Poate o să văd într-o zi că, în loc de vreo fufă, iei în brațe un tramvai. Se aplecă și-l bătu pe Coltuc pe umăr : Așa că bucură- te, nu-i e nimănui milă de tine
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
liniște. — Cum se cumpărau, pe vremuri, indulgențele, încheie Fane Chioru. Ologu încuviință, deși nu știa prea bine ce-s alea. — Eu tot zic că nu voiau să pună mâna pe noi, reluă Coltuc. Altfel, cum să ne piardă urma ? — Cu orbul în frunte și cu Ologu la coadă, vrei să zici ? — N-am vrut să spun chiar așa... se apără Coltuc. Dar oricum, suntem altfel decât restul lumii... Costică nu păru supărat. Privi, pentru prima oară cu atenție, în jur. Erau
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]