3,686 matches
-
ăla de ziarist. Nu a fost impertinent. Pur și simplu mi-a scris cerându-mi să-i acord un interviu. Nu mi-a plăcut tonul lui. Și nici ție. Păcat că John Robert nu are telefon. Știi bine că are oroare de convorbirile telefonice. Oricum, ce i-ar fi putut spune la telefon? De fapt e o prostie, mult zgomot pentru nimic, și noi am transformat-o într-o dramă. A fost o dramă. Oamenii or s-o uite repede. Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Descoperi un scaun cu o plantă pe el, puse planta pe jos și se așeză. Începuse să se simtă acasă în cămăruța Dianei și veselia lui firească, obișnuită, era gata să se reînstăpânească asupra, când își aduse aminte de toate ororile ultimelor zile. O întrebă: Știai că a murit William Eastcote? Mă rog, n-aveai cum să știi, a murit în seara asta. Ferice de el, aș vrea să fiu în locul lui, spuse Diane, luând de sub masă o sticlă de gin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și, din gară, i-am dat un telefon lui Pearl și am invitat-o la o cârciumă. Mi-a răspuns că e singură în casă și m-a chemat aici. Și ea e foarte deprimată. — Emma, s-au scris niște orori în presa locală... — Da, mi-a povestit. Ei, asta ne readuce la punctul de unde am pornit. — Adică... da... Emma se așeză și își frecă ochii cu două degete. — Să știi că m-am gândit la toate astea. Eu nu i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
scrisoare sinucigașului. Eu unul socotesc că intuiția preotului l-a sfătuit bine, călăuzindu-l să nu releve faptul că Rozanov și-a luat singur viața. Hattie Meynell, care și așa era muncită de sentimente de culpabilitate, a fost scutită de oroarea cunoașterii faptului că John Robert a trecut la asemenea act extrem foarte curând după conversația purtată cu ea. Deși convingerea mea este că John Robert își plănuise de multă vreme moartea; așa se explică faptul că se afla în posesia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
naștere se află și în Lev 12,3 ce aparține aceluiași izvor. Un alt text, cu siguranță mai vechi pentru că nu cunoaște normele din Gen 17, este Ex 4,24-26, un fragment în care se observă un simț primitiv al ororii legate de ceremonia circumciziei, dar mai puțin detaliat, conținând pe deasupra unele aspecte obscure. a) Gen 17 prezintă circumcizia ca răspuns al omului la actul prin care Dumnezeu încheie alianța cu poporul său, aici reprezentat in nuce de patriarhul Abraham. Toate
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
au vrăjit copilăria. Un salon al hotelului Lutétia, la începutul anilor '80. "Tot Parisul" intelectual se grăbește la lansarea unei cărți din prestigioasa colecție "Terre humaine", Mémoires de rescapés du camp nazi de Treblinka. Este timpul celebrării. Consens, justificat, asupra ororilor concentraționare, orchestrat de oficialii RDG, care au uitat că și ei au fost germani. Dar ce m-a apucat? Nu mai sunt la vârsta la care să pun pe seama leniniștilor sau a troțkiștilor de toate felurile acest masacru al marinarilor
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
operează prin aceasta este o formă de învățare, de inițiere pentru moarte 32. Aș mai adăuga o homeopa-tizare a acesteia. În paradele festive (Love Parade, Gay Pride...), bestiarul monstruos, demonii și alte himere ocupă un loc privilegiat. Spectacolul catastrofelor naturale, ororile politice (terorism), punerea în scenă a pedofiliei și diversele crime cotidiene produc aceeași fascinație. În fiecare dintre aceste cazuri numinosul, a cărui importanță a arătat-o R. Otto, este pivotul central. Tocmai pentru că este ciudat și neliniștitor. Și întreaga demonologie
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
cu care mă obișnuiseră adaptările radiofonice, mi s-a părut impresionant. Dar de ce? Pentru că subiectul era generos, estompând stângăciile scenariului. Priviți! s-a strigat din mulțime. Începe să se vadă!... Mulțimea a scos un Aaa! plin de stupefacție și de oroare... Povestea era că Omul Invizibil (care nu mai putea redeveni vizibil), încolțit, ca să scape de urmăritori, trebuise să-și lepede hainele și bandajele și mănușile și ochelarii negri, toate lucrurile care până în clipa aceea îi fuseseră indispensabile pentru a putea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
resemnată sau scandalizată: Mă descoși fiindcă știi că nu mai am mult de trăit? Fiindcă așa era ea: suspicioasă, găsea peste tot în jurul ei semne prevestitoare de rele. Într-o zi, căzându-i ochii pe șosetele mele, a exclamat cu oroare: Tu porți șosete negre?! Nu, mamă, i-am răspuns, ți se pare din cauza luminii slabe. Sunt bleumarin. N-a mai adăugat nimic, dar nici n-a părut convinsă că șosetele erau bleumarin. Dumnezeule, cum adică m-am revoltat în sinea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
zacă în iarbă, vreo două panouri dreptunghiulare, de carton gros, destinate a servi drept ținte pentru trageri, vopsite în verde închis, militar, cu contururi pictate de siluete umane, ciuruite de gloanțe. Muniție de război! spunea el c-un soi de oroare înflăcărată. La toamnă ăștia atâta așteaptă! Pici la admitere, te-au și încălțat! Trageri, cu duiumul! Noaptea, cu masca de gaze pe față! Și nu la poligon. Pe cine știe ce câmp nenorocit, plin de smârcuri împuțite. Treceau pe lângă movile vechi de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
în păcat și de a nu-l mai ofensa pe Dumnezeu. Un lucru care îl poate ajuta pe penitent în menținerea propunerii este contemplarea crucii. Confesorul îi poate sugera această contemplație, indicându-i o triplă finalitate: să ajungă să simtă oroare față de păcat, lucru care a fost și cauza morții lui Cristos, să înțeleagă cât de milostiv este Dumnezeu, chiar și din cuvintele pe care Cristos cel răstignit i le spune tâlharului din dreapta sa: „azi vei fi cu mine în paradis
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
situațtii în care persoana a trăit sau a asistat la un eveniment ce a reprezentat un pericol pentru viața sau securiatate sa (sau pentru viața sau securitatea celor din jur) și a resimțit sentimente de frică intensă, de neputință și oroare. Situațiile traumatogene sunt multiple: un accident rutier sau alt tip de accident grav, o agresiune fizică sau sexuală, războiul sau tortura, catastrofe naturale cutremure, incendii, inundații. Jeff Grabmeier (2008) arată că și diagnosticarea unei maladii grave, ca de exemplu cancerul
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
ediție, DSM IV, definește trauma ca un eveniment care poate cauza moarte sau rănire serioasă, dar nu este neapărat în afara normalului. Ediția revizuită clarifică și mai detaliat definiția evenimentului traumatic. Experiența traumei trebuie să inspire victimei frică intensă, neajutorare sau oroare. Astfel se pune accent pe caracterul subiecțiv al traumei, reacția persoanei având un rol mai important decât evenimentul în sine. O altă precizare se referă la posibilitatea de a dezvolta un sindrom de stres posttraumatic fără a participa direct la
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
ea a asistat sau s-a confruntat cu evenimente care au implicat moartea efectivă, amenințarea cu moartea ori o vătămare serioasa sau o periclitare a integrității corporale proprii ori a altora. Răspunsul persoanei a implicat o frica intensă, neputință sau oroare. Criteriile B, C și D implică retrăirea intruzivă și persistentă a evenimentului, evitarea stimulilor asociați traumei, și simptome de excitație crescută ce urmează evenimentului traumatic. Retrăirea evenimentului poate presupune vise detresante recurente ale evenimentului, amintiri intruzive, acțiuni și simțire ca și cum
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
a vieții și a morții încep să perceapă lumea ca iluzorie și falsă. Acești terapeuți devin neîncrezători în relațiile interpersonale și antagoniști. Această transformare a viziunii asupra lumii implică conceptul de contagiune. "Supraviețuitorii simt că sunt tratați ca purtători ai ororilor la care au fost martori" și încep să se simtă izolați prin munca lor. • Ultima trăsătură specifică experienței supraviețuitorului este "lupta pentru sens". Încercarea de a reinstaura logica unui univers moral prin campanii de strângere de fonduri, acțiuni de binefacere
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
târziu. În nouă cazuri din zece, dacă femeile de care m-am despărțit s-ar fi întors înapoi după ce plecaseră, poate le-aș fi căzut în genunchi. Sau, cine știe? Poate, dimpotrivă, aș fi luat-o de la capăt. Căci aveam oroare de scuze și de iertare. Preferam să se creadă despre mine lucruri neadevărate decât să mă explic ori să mă apăr. Asta a dus, dealtfel, și la ruptura cu femeia de care v-am vorbit. Cearta a pornit dintr-un
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ți-am dat totul? ― Aimée, draga mea! (Am întins mâinile ca s-o îmbrățișez și să-i spun în clipa aceea: fii soția mea.) Ea mă respinse cu violență. Fără să vreau am surprins în gestul ei o grimasă de oroare, care îmi sugrumă orice avânt. Covârșit m-am lăsat pe un scaun, cătând la ea cu durere și uluire. Mihaela rămase în picioare impasibilă, parcă fugise din ea. O tăcere grea a coborât între noi ca să ne despartă și mai
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
dar mă absoarbe tot ce ține de firea solară, luminos năstrușnică a lui Fra Angelico. Și că mă atrage mai degrabă blândul rafinament canonic al lui Cimabue și Giotto decât monumentalitatea zglobie de tip Vasari, ca să nu mai spun de oroarea față de cruzimile lui Caravaggio. (Dumnealui a dominat Florența în săptămâna cu pricina. Să vă mai po vestesc de halucinația cârdurilor de japonezi fotografic-meduzați înaintea Meduzei?!?) Și că dintre toate Bunăvestirile văzute (întâmplător, am mers pe urmele unui bun prieten metafizician
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
concretă, direct în patologie. Potrivit iconoclaștilor care ne-au stricat sadic festinul, excesul rafinamentelor olfactive provine din deficiențele ficatului, reveriile auditive ar fi pendinte de ansamblul ORL, cutare extaze vizuale țin de acromatopsie ș.a.m.d., adică tot felul de orori (și urdori) prin care medicalul vrea să încalece metafizicul. Exact ca la 16 ani, când dum nealor voiau să ne explice pornirile ceresc-nărăvașe prin excese hormonale... Nu ține, domnilor! Noi inspirăm extatic, precum tăurașul Ferdinand, vă dăm semeț la o
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Părinți! - ne-a devenit supremul refugiu. E drept? Nu e drept. Dar așa pare că este! 16 septembrie 2010 Nevinovată plângere de milă Anul acesta, în martie, am publicat în România literară un sfios, dar hotărât, lamento („Suavă înlănțuire de orori“) pe tema amarului destin al criticului literar obligat să-și câștige pâinea ca vidanjă a mizeriilor hiperetalate de literatura la zi, de la noi și de aiurea. O literatură alergică la normalitate, la tot ce ține de firescul sentimentelor, valorile tradiționale
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
fidel.“ Aceasta este pentru mine cea mai tulburătoare notație din jurnalul lui Gabriel Liiceanu, Întâlnire cu un necunoscut, 2010, pp. 294 ș.urm. Am citat cu (amarnică) voluptate, fiindcă rezumă starea multora dintre noi, atât în ceau șism, cât și - oroare! - în prezentul cel mai concret. Oare nu retrăim tot mai acut senzațiile de umilință, stupoare și furie neputincioasă, de resemnare larvară și exasperantă inutilitate, încercate atunci!? Oriunde umblu și discut cu unii și alții, prin piață, magazine, redacții, metrou, în
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
de diferite. Pe 13, la opt dimineața, arpantam în sala de așteptare la analizele trimestriale de sânge. Proastă programare, mi-am spus: să te duci la descusut sângele taman după ce, cale de două zile, ți-ai serbat ziua de naștere! Oroare!!! Păi cum să nu te biciuiască, nenorocitule, zeul Colesterol și nimfele trigliceride? Cum să vii la eprubetă cu sângele doldora de delicii interzise!?! Atmosfera o știți: luni dimineața, figuri buhăite, cearcăne, scrâșnet, tropăituri nerăbdătoare, țâfnă, nimeni nu vede pe nimeni
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
nu aveam nici o grabă. Mă uit în lungul scărilor (10 trepte, ultimul calup către peron) și văd un septuage nar blonziu, calm și elegant, coborând cu o geantă albastră de voiaj în mâna dreaptă. Brusc, sub ochii noștri magnetizați de oroare, omul se-mpiedică și-o ia vijelios la vale, lovindu-se când cu ceafa, când cu bărbia de fiecare treaptă, sărindu-i ochelarii și prăbușindu-se însângerat chiar la tălpile noastre. Cum naiba să nu rămâi meduzat?! Ce m-a
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Ce m-a șocat a fost anestezia, încetineala, calmul țicnit cu care am acționat, într-un soi de pedanterie hipnotizată, ca la ralentiurile scenelor de groază din filme. Iar noi parcă eram de mult în plin război, obișnuiți cu toate ororile. Tania i-a pus numaidecât geanta sub ceafă, eu i-am lipit omului batista de gaura din creștet și am început să-l asigur ca se află printre oameni binevoitori, în cea mai frumoasă dintre lumile posibile, iar o doamnă
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
California Dreamin’, A fost sau n-a fost... și câte altele. Să mă tot îmbolnăvesc de frumuseți perverse! Și de cruda, sadica nebunie a realității care face ca occidentala „lume bună“ să fie interesată de România numai când etalează (estetic) orori, grotesc de circ, deriziune macabră, cerșetorie țigănească, vampirism suicidar. Domnule, am „strigat“ la Corina, dar de ce nu vine nimeni, in this very moment, cu o carte, fie de exegeze, fie de interviuri cu toți corifeii Momentului?!? Dar mai ales cu
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]