1,933 matches
-
reacția criticii la poezia ta? Ce critici îți plac? Cei clari ori cei sofisticați, savanții abordării? Fiindcă prea puțini critici știu îmbina utilul cu plăcutul. MK. Am avut noroc de recenzii bune și sunt extrem de recunoscătoare celor ce își dau osteneala să re-imagineze ceea ce scriu, celor ce petrec un timp gândind la ce fac eu. S-a întâmplat uneori ca unii critici să mă așeze într-un spațiu unde nu mă simt acasă. Etnicitatea, acceptarea sunt chestiuni la ordinea zilei, în
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
-n fiecare din cele trei să nu-i rupeți vreodată duratei unei zile cursul." Neregularitatea unui Shakespeare în aceeași epocă este cu mult mai radicală, lui nepăsându-i deloc de continuitatea temporală. Om de platou, el nu și-a dat osteneala să teoretizeze, dar ne-a dezvăluit întâmplător, într-o replică, punctul său de vedere. În Poveste de iarnă, la începutul actului IV, pentru a explica publicului că s-au scurs șaisprezece ani în antractul care desparte actul III de actul
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
sărăcia pantomimei care, după părerea lui, nu poate ține locul cuvântului, și care deseori nu servește decât la mascarea incapacității scriitorului. "Acțiunea lor, scrie el cu privire la autorii dramatici, redusă la pantomimă, îi scutește de grija de a scrie și de osteneala de a gândi." În ciuda criticilor lui Marmontel, alături de care trebuie să recunoaștem că drama burgheză nu a produs nicio capodoperă, trebuie subliniată modernitatea teoriilor care o susțin. În totală ruptură cu Antichitatea și Clasicismul, ele consacră o concepție nouă a
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
mă încurajau să-mi continui planul, ceilalți nu-mi cereau decât farse; primii erau îndrăgostiții care doreau piese scrise; ultimii erau actorii comici, care, obișnuiți să nu învețe nimic pe de rost, aveau ambiția să strălucească fără să-și dea osteneala să studieze." Goldoni întâlnește și multe reticențe din partea publicului italian, obișnuit cu jocul cu măști. Mascatul este ancorat în tradiția carnavalului, în întreaga Italie, și mai ales la Veneția, unde nobilii de pe vremea aceea erau obligați să poarte mască (bautta
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cinste și frămăsețe și lumină, așa și mintea cea curată este frămăsețe și cinste și lumină sufletului. Puterea gândului este mintea; mintea este ochiul sufletului” (Miron Costin, De Neamul Moldovenilor). Mintea operează cu gândul. Uneori Înțelesul se identifică: „să Încep osteneala aceasta, după atâtea veacuri... se sperie gândul” (același Miron Costin). Unul dintre produsele minții, scrisul, are tot la Miron Costin un Înțeles științific. Iată o splendidă definiție psihologică: „lăsat’au puternicul Dumnezeu iscusită oglindă minții omenești, scrisoarea”. Pe lângă omul cu
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
și cel al romanilor, Dionisos și Bachus; înaintea lor a existat licoarea zeului Sôma: băutura Vêna; astăzi, în fiecare zi la Liturghie, nu înainte de a fi sfințit, este oferit ca simbol al sângelui lui Hristos: "Vinul, rodul viei și al ostenelii omului". Astfel, lucrarea naturii și cea a omului se află mereu în legătură. Chiar și cel mai modest dintre oameni, atunci când gustă sau oferă vin, duce mai departe milenarele tradiții, săvârșind astfel actul ritualic. Istoria vinului, scrisă de Jean-François Gautier
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
moderne, dinainte de Eminescu. Din motive lesne de înțeles, acel cuvant de început n-a putut să dea roade, care să rămână, graiul literar poetic fiind atunci însuși în faza tatonărilor de principii. Cand limba literară română modernă prindea chip datorită ostenelilor lui Alecsandri și Eminescu, poeții de seamă și-au închinat zelul aproape exclusiv creației originale; traducerile erau lăsate la periferia interesului sau, si mai rău, în grija diletanților, câri totdeauna și-au făcut loc cu coatele în această muncă, ce
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Mariana Filimon Prunc al sferei îngerul vine spre brațele mele cum să-l cuprind osteneala în care decad e însuși refuzul trăirii în grădini cireșii își pun cămașa lor de lumină și eu nu-i pot contempla simțuri se strâng în albia neștiutoare resturi de lume din care mă smulg Rescriere încerc să cad la
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/12793_a_14118]