3,706 matches
-
el este archiereùs s...ț eis tòn aiÄÎna („Mare Preot în veac” - 6,20), aparábaton échei tgn hierosýnQn („are preoția nestrămutata” - 7,24). - Este desăvârșit: „De un astfel de Mare Preot (archiereús) aveam nevoie: sfânt, nevinovat, neprihănit, osebit de cei păcătoși și înălțat deasupra cerurilor, care nu are nevoie, că marii preoți, să aducă în fiecare zi jertfe, mai întâi pentru păcatele proprii și apoi pentru ale poporului, întrucât a făcut această o dată pentru totdeauna, aducându-se jertfă pe sine însuși
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
în acest caz se constată caracterul concret al limbajului biblic, față de cel mult mai conceptualizat al Coranului. 4.3.15. (al-)Taww"b, Q"bil al-tawb (2.1.15.3.). Nici pentru aceste nume care exprimă atitudinea lui Dumnezeu față de păcătosul căit nu aflăm corespondent în Biblie, ci afirmații de tipul: lQ> nišeb"r we-ni:ekeh ’Elohm lo’ ți>ezeh (Ps 51/50,19b): „inima franța și căita, Dumnezeule, n-o disprețuiești” sau expresia din Iona 4,2: niƒ"m
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
distincția între ispită și păcat. În Nomoi el condamnă ispita și pedepsește păcatul, confundă ispita cu păcatul, premisa cu finalul ei - concluzia. Socrate este mereu ispitit și, cu siguranță, păcătuiește. O face însă în relativ. Platon a fost multă vreme păcătos și a făcut-o, tot multă vreme, în absolut. Este motivul pentru care lumea nu s-a grăbit să-l compare pe Platon cu Isus, ci pe Socrate. Erasmus nu cere lui Platon să se roage pentru noi; cere asta
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
luptă cu sine Însuși: „Mărginit prin natura sa, infinit În dorințe, omul este un zeu căzut care-și amintește de cer.” (A. de Lamartine) În această luptă a omului cu el Însuși, trebuie să fim optimiști: „Oricît ar fi de păcătos omul tot are Într-Însul un dram de căință.” (M. Sadoveanu) ”Căința” a fost Însuși crezul de existență al marelui Dostoievski: „Conștiința vieții prețuiește mai mult decît viața”. Întreaga operă literară a lui Dostoievski demonstrează faptul că remușcarea prin căință
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
cel care se crede, sincer, astfel” (A. de Chesnel). „Nu pot condamna În mod absolut, decît cei care ar fi inocenți la modul absolut”. (A. Camus). Prin urmare, dreptul de a pedepsi ar fi de esență divină, deoarece omul este păcătos prin limitele sale. Asta nu Înseamnă Însă că omul nu are obligația morală de a face distincția - prin rațiunea cu care este Înzestrat - Între „bine” și „rău”, pentru a preîntîmpina comiterea unor fărădelegi . Omul trebuie să ajungă, altfel spus, la
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
dar întotdeauna pe aceeași temă: ființa-zeu a omului, divinitatea sa după răstignirea lui Isus a plătit pentru toate păcatele lumii, ale tuturor bărbaților și femeilor, și asta pentru totdeauna. Din acea zi, nu mai e posibilă sau imaginabilă nicio faptă păcătoasă. Negativitatea e suficientă în viața de toate zilele, unde se manifestă deja cu prea mare eficacitate. Nu-i nevoie să mai adăugăm ceva la aceasta, transformând existența într-o vale a plângerii, în care ar trebui să ispășim, deci să
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
și perfecțiunea care fac posibilă orice acțiune. Numai sărăcia lucie te situează dincolo de bine și de rău. Și, de fapt, oamenii Bisericii vor fi afurisiți cu toții, fără excepție... Willem Cornelisz critică indulgențele care le permit acestora, prin intermediul donațiilor făcute de păcătoși pentru opere caritabile, să-și șteargă propriile păcate, și să-și cumpere o ipotetică sfințenie. Tot ceea ce se efectuează în sărăcie scapă moralei. Astfel, - genealogia „reluării individuale” preconizate de anarhiștii din secolul al XIX-lea - omul sărac, sanctificat de renunțarea
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de plăcerea orgasmului fără a risca inconvenientele procreației. într-o epocă în care femeia era considerată un fel de receptacul pentru excremente - Georges Duby scrie pe această temă pagini definitive în Femei din secolul al XII-lea. Eva și preoții -, păcătoasa supusă greșelii căreia îi datorăm cu toții nenorocirile planetei, ispititoarea care pervertește lumea implicându-l pe primul om în păcatul cărnii, vrăjitoarea capabilă de cele mai nefaste tranzacții cu Satan, încarnare a răului care copulează cu Diavolul, Spiritul Liber practică o
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
atâtea îndemnuri de a profita de ele fără complexe și fără culpabilitate. Dumnezeu n-ar fi oferit acestei potențialități bărbaților și femeilor dacă ar condamna trecerea la acte. Trupul poate servi? Să servească, atunci. El nu-i nici rău, nici păcătos, nici blestemat. Dacă ne poate da bucurie, să profităm de aceasta. Opera lui Montaigne, întreaga lui viață stau mărturie. Dovada eminenței plăcerii este originea ei naturală. Pentru a ne convinge să observăm cum trăiesc canibalii îDiderot își va aminti de
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
escaladeze vârfurile himalayene nu are grijă de cei ce dorm pe străzi în Nepal, oricât de mare ar fi sărăcia acestora. Școala se concentrează asupra predării și învățării, întreprinderea, asupra producerii și vânzării de bunuri și servicii, biserica asupra convertirii păcătoșilor și salvării sufletelor, tribunalele, asupra rezolvării conflictelor, armata, asupra purtării războaielor, Asociația Cardiologilor Americani, asupra cercetării și prevenirii degenerărilor cardiace și a bolilor circulatorii. Societatea, comunitatea, familia sunt; organizațiile fac. „Organizație” a devenit un termen uzual. Oamenii dau din cap
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
mai citesc paginile care ar trebui să mă otrăvească. Comedia se naște În acele komas, sau În satele țăranilor, ca o sărbătorire veselă după un prânz sau după o festivitate. Nu povestește despre oameni renumiți sau puternici, ci despre ființele păcătoase și caraghioase, nu ticăloase, și nu se sfârșește cu moartea personajelor. Provoacă ridicolul, arătând defectele și viciile oamenilor obișnuiți. Apoi Aristotel vede Înclinarea spre râs ca pe o forță bună, care poate avea și o valoare de cunoaștere, când prin
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
este dragostea.” (S. Guitry) Dragostea care corupe adesea inimile pure purifică inimile corupte. (Dragostea Îl poate abate, la un moment dat, din drumul său chiar și pe un puritan, dar tot ea Îl poate face pe un om știut drept păcătos să aprindă candelă În biserică.) „Frumusețea unui sentiment se măsoară prin sacrificiul pe care ești gata să-l faci pentru el.” (J. Galsworthy) „O, puternică iubire! Într-o privință faci din bestie om, și-n alta, din om bestie.” (W
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
făină. (Un astfel de om, care face lucrurile pe dos, ajunge cu timpul să se priveze de bunuri de strictă necesitate și să se Încarce, În schimb, cu tot felul de lucruri mai puțin folositoare.) Morală, moravuritc "Morală, moravuri" Gura păcătosului adevăr grăiește. (Cel care se complace să trăiască În greșeală, În păcat nu are o reprezentare a „binelui” - a ceea ce este În concordanță cu adevărul sau cu normele moralei sociale - și de aceea, chiar dacă ar vrea la un moment dat
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
sămânța plăcerii”.) Vorbind despre Îndatoririle Înalte și responsabile pe care trebuie să le avem fiecare față de viață, N. Steinhardt a surprins rolul deosebit pe care-l are „suferința” pentru obținerea elevației spirituale: „...În operația Îndreptățirii, Domnul Îi spune mortului (adică păcătosului): trăiește! Apoi, după ce l-a scos din păcat, cu alte cuvinte din moarte, și l-a chemat la viață, tot El Îi spune celui acum viu: mori! Păcătosul căit - fostul mort, care a fost chemat la viață - urmează acum să
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
pentru obținerea elevației spirituale: „...În operația Îndreptățirii, Domnul Îi spune mortului (adică păcătosului): trăiește! Apoi, după ce l-a scos din păcat, cu alte cuvinte din moarte, și l-a chemat la viață, tot El Îi spune celui acum viu: mori! Păcătosul căit - fostul mort, care a fost chemat la viață - urmează acum să moară la cele lumești. «Sub aceste două determinări, și nu sub vreo alta, trebuie să fie trăită viața creștină.» Iată, Întreagă, dialectica lui mors et vita; Întâi te
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
ceva bun. Tot răul Înspre bine. („Omul - spune un alt proverb - din greșeală Învață.” De asemenea: „Orice pagubă este o Învățătură”.) „Nu există nici un rău În care să nu fie și ceva bun.” (Pliniu cel Bătrân) „Oricât ar fi de păcătos omul, tot are Într-Însul un dram de căință.” (M. Sadoveanu) Întrebarea moarte n-are. (Cel care, din orgoliu, nu Întreabă nu ajunge departe: „Cel care Întreabă trece muntele; cel care nu Întreabă rătăcește drumul”; „Te Întreci În greșeli și
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
el cândva). Μ Fiecare dispune de un spațiu al libertății interioare: putem alege faptul păcatului sau pe cel al datoriei morale. Fiecare folosește așadar În felul său libertatea deciziei actelor sale: din om liber poți Însă deveni sclav prin folosirea păcătoasă a libertății! Μ Drumul cel mai scurt spre obținerea desăvârșirii este - spun filosofiile existenței - cel prin greșelile și căințele proprii. Μ Cel care consideră că simplele scuze sunt suficiente pentru a repara nedreptatea făcută cuiva dovedește că este superficial, În
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
urmare, nu oricine o poate acorda. Ba mai mult, apreciază că nu există muritor care să Întrunească pe deplin condițiile acestei autorități morale, astfel că iertarea ar trebui să reprezinte doar un apanaj divin. Noi credem totuși că oamenii, deși păcătoși, pot și trebuie să-și acorde iertări: pot, pentru că sunt În stare să Învețe din greșelile lor și ale celorlalți, și trebuie, pentru că numai așa Își pot spori responsabilitatea unul față de celălalt. Μ Unde este sinceritate, există și adevăr. Mai
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
cinstitului să accepte să cineze cu un hoț sau cu un ticălos, decât acestora din urmă cu un om al milostivirii și al dreptății. Aceasta pentru că cinstitul are siguranța de sine, dată de Însăși ținuta sa morală, pe când hoțul sau păcătosul simte pericolul vocației cinstitului de a-l face să renunțe la deprinderile sale și să pășească pe o cale mai bună În viață. Μ Pe seama Învingătorului se pun, de obicei, multe merite, dar poate că singurul lui merit adevărat nu
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
cf. Lucian Blaga, Zări și etape, 1990). Μ Sunt nu numai suferințe post factum, ci și suferințe ale anticipării, mult mai importante decât primele, deoarece prin ele omul dovedește că se poate rușina sau Îngrozi de acel lucru necuviincios sau păcătos pe care, din grabă sau din ură, ar putea să-l facă la un moment dat. Cel care-și cultivă aceste suferințe ale anticipării este ferit de a le mai trăi pe cele post factum, care uneori sunt Într-atât
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
cimitir?”; - debusolarea imaginii de sine, corelată cu persuasiunea: „După părerea ta și a celor care te cunosc, poți fi un om cumsecade, cinstit, drept, religios, dar nu tot așa ești și înaintea lui Dumnezeu. Înaintea Lui nu ești decât un păcătos care are nevoie de mântuire...”; - anihilarea nevoii de autorealizare, antrenarea sentimentului de urgență, mobilizarea: „Dar ce sunt comorile, toate onorurile, toate bucuriile și toate plăcerile acestei lumi? Niște vise de noapte care trec. Când omul moare, lasă toate. Și de
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
e patria. Heimat, cît de mult spune acest cuvînt? Munții noștri, munți dragi, unde ați rămas? De ce mă urmăriți pînă și În somn. Brazi, păduri Întunecoase, case curate, oameni frumoși, patrie, mi-e dor de voi. De ce sîntem atît de păcătoși și n-avem și noi o patrie care să ne iubească! Pe noi patria ne-a izgonit În pustiu printre străini și printre cuvintele de prigoană mă urmărește veșnicul: mai departe jidove rătăcitor”, descriere a patriei care Îmi amintește de
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
MÂNTUIREA PĂCĂTOȘILOR, carte populară. A fost tradusă în limba română după Amartolon Sotiria, alcătuită de Agapie (Atanasie ca mirean) Landos, un călugăr cretan de la Muntele Athos, și tipărită în 1641 la Veneția. Cartea lui Landos se compune din trei părți. Primele două
MANTUIREA PACATOSILOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287994_a_289323]
-
Heisterbach, Vincent de Beauvais, Gautier de Coincy, Wilhelm de Malmesbury. Prin traducerea cărții lui Agapie Landos în câteva limbi slave și în limba română se stabilește un contact direct cu un vechi material literar, deosebit de prețuit în țările apusene. Mântuirea păcătoșilor „a cunoscut la români o difuzare cu totul deosebită în comparație cu receptarea sa la popoarele slave ortodoxe din sud-estul Europei” (Liviu Onu). Numai la Biblioteca Academiei Române se păstrează peste o sută de manuscrise cuprinzând variante diferite, cărora li se adaugă alte
MANTUIREA PACATOSILOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287994_a_289323]
-
cititorii români mai cunoșteau despre Maica Domnului povestirile din evangheliile sau apocalipsele apocrife. Aceste surse scrise se întrepătrund cu poveștile orale, unele dintre ele reprezentând adaptări ale unor subiecte precreștine. În secolul al XIX-lea Minunile Maicii Domnului din Mântuirea păcătoșilor au fost tipărite la Râmnic (1820), dar într-o altă traducere decât cele vechi. După această versiune sau după altele, au urmat numeroase alte ediții, știut fiind că încă în prima jumătate a secolului al XIX-lea are loc o
MANTUIREA PACATOSILOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287994_a_289323]