KorAP: Find »[drukola/base=păianjen & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...77 78 79 ...116 >

2,887 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901

compartimente ale podelei podului, din care unul plin de nuci zornăitoare. Din luminator cobora un pilon oblic, de lumină de zi, pe când tot restul era ca smoala. Într-un colț, între niște grinzi proptitoare, strălucea mereu o mare roată de păianjen cu insecta grasă chiar în centru, încremenită, purtîndu-și crucea roșcovană pe dosul pîn-tecelui. Băiatul o bombarda cu boabe de porumb, și oribilul animal nu catadicsea să se miște din loc, făcîndu-se a nu băga de seamă găurile ce se căscau

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
mai dese, în plasa din jurul lui. Își mișca puțin labele doar când era el însuși nimerit, dar încremenea la loc după o clipă, ca și când i-ar fi fost teribil de greu să-și miște sfera burții obeze. Nepăsarea și forța păianjenului păreau nepotrivite cu mărimea lui, erau cele ale unui bivol, sau ale unui hipopotam. Dacă Mircea îl zgândărea cu un băț, animalul lupta, și n-o lua la fugă decât în ultima clipă, alunecând din ață-n ață și alergând

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
la fugă decât în ultima clipă, alunecând din ață-n ață și alergând apoi prin țarina podelei atât de repede, că băiatului i se făcea frică, scăpa bățul din mână și nu mai nimerea chepengul deschis al podului. Fără-ndoială, păianjenul avea să-l ajungă, avea să-i intre pe cracul pantalonului, să i se târâie pe spinare, pe sub cămașă și să-i înfigă în ceafă caninii înveninați. A doua zi, urcând iar pe scară, precaut și palid, băiețelul avea să

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
zărit nici un zeu. Doar o cavernă cerebro-genitală și un Excalibur de lumină. Cupa și spada, mai mari ca mintea și mai eterne ca sexul - dar nu și un zeu. Și-atunci unul din voi poate să țipe iarăși, ca un păianjen: "Dumnezeu a murit!" și să ne aflăm dintr-o dată în cilindrul morții, agonizând, agitîndu-ne, căutând cu încăpățînare ieșiri, mutând scările din loc în loc, găsind caverne oarbe și reîntorcîndu-ne în cilindru, încremenind de subite fulgere și de o îndoită vibrație și

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
două pulberi albe ca zahărul pudră. În câteva clipe eram înveliți până la glezne într-un nisip fin, vălurit, care mai ardea uneori din cîte-un minuscul cristal. " Nimic, nimic nu există, rosti încet Albinosul în tăcerea asurzitoare. Sîntem pânze subțiri de păianjen umflate și sfâșiate de vânt. Sîntem franj e de interferență pe un balon de săpun, multicolore, umede, disperate... Sarcopți în pielea balonului de săpun, lăsîndu-ne acolo ouăle și gunoiul... Lumea noastră e fără greutate și sens. Sîntem simulacre de ireal

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
cu înțelepți ochi orientali. Avea fixați pe țeastă, cu plastic dentar, electrozi filiformi, al căror cablaj intra în mașinărie. Sub un clopot de sticlă, conectat și el la întrerupătoarele angrenajului, o sibilă de plumb citea dintr-o carte groasă, urmărind păianjenii negri ai slovelor cu un deget nespus de uscat. O pisică ecorșată atroce, răstignită pe o planșă de lemn, între două bobine de inducție, era ultima componentă organică a mașinii. Câțiva nervi sidefii îi fuseseră degajați cu abilitate din carne

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
gânditor. Și toată nava ar fi plină de lichid cefalo-rahidian licărind ca un aur lichid, și-n țeasta pilotului monstruos de frumos un alt homuncul ar bale-ta pe propriul trup cu zeci de mii de degete ca firele de păianjen, și-n țeasta lui un alt homuncul ar levita în lichid auriu. Și trupul celui mai mare ar fi mereu cosmosul celui mai mic, și lumea și noaptea și Dumnezeu ar fi doar cosmosun împachetate unele-n altele, separate prin

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
desfăceau cupulele transparente, nesănătoase, devitalizate ca lujerii de cartof ținut în beznă, dar străbătute de capilare pline de sânge, se agitau infinitezimal, ca împinse în sus și-n jos de un fluid gros și nevăzut, lingeau lubric pântecul câte unui păianjen care, alunecând pe firul lui scânteietor, de asemeni de purpură, cu picioarele întinse extatic, culegea în cădere nectarul negru, gâlgâitor, din acele guri, acele faringe căscate-n amurg și, ajuns pe podea, fugea dezordonat de la un colț la altul până

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
venin de crotal, a sfârșitului de noiembrie, puțin înainte de a se întuneca brusc și de a începe o ploaie posomorită. Ochii de lumină ai copilului din cristal nu vedeau, tăietura lor puțin asiatică nu capta simulacrele, subțiri ca pânza de păianjen, cojite de pe lucruri și călătorind prin văzduh către ei. Ei percepeau direct obiectele și vântul dintre ele. Era motivul pentru care micul prinț nu suferea de urât și melancolie. Când ajungeam la capătul șirului de cioburi colțuroase și barbare ce

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
ce încă-și purtau balcoanele sub care doi atlași cu mușchi de ghips se-ncordau inutil. Cupele dințate loveau în mijlocul flăcării farurilor, zidul troznea, tencuiala zbura în fulgi și în țăndări, cărămizile se depărtau, lăsând la vedere pufoase cuiburi de păianjen, și tot decorul se prăbușea deodată pe spate, prefăcîndu-se-n gunoi și-n relicve sub luna uriașă a lui aprilie. Farurile goleau clădirile de culori și le umpleau cu ceară lichidă. Le apăsau ușor în calupul de ceară al focarelor electrice

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
cristalul tăcerii. Un soare complicat, anatomie strălucitoare și tristă. Cu membrane lichide, pline de pori pentru ionii de sodiu și de potasiu. Cu chemoreceptori lucind dintr-o dată din fațete azurii și verzui ca pietrele scumpe sau ca ocelii din fruntea păianjenilor. Cu o fotosferă ca niște cosițe de flamă rarefiată. Și, firește, firește, am pătruns prin acele membrane și, plin de ele ca de un păienjeniș de lumină, am navigat spre centrul sferei ca o corabie. Și-n centrul sferei lumina

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
frunză cu fiorduri adânci, iar pe frunza de un verde aproape negru abia se mișcă un purice de plante de un altfel de verde, mai fraged ca al ierbii, agățat de gigantica frunză cu șase piciorușe subțiri ca firele de păianjen. Plonjam către el până când ocupa deodată tot ochiul lentilei, [...] urletul morii se amplifica imediat ce deschideam ușa de la bucătărie, pentru că, vara, mama ținea întotdeauna deschisă cealaltă ușă, de la balcon. Viespi mari și puternice zburau peste tot, prin ninsoarea fulgilor de la plopii

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
ochi și urechi, fără gust, miros și pipăit măcar, trăiau acolo, se declanșau acolo într-o succesiune care era însăși țesătura vieții noastre, așa că oricine vedea fără ochi ceea ce ochii ultraîndepărtați, periferici și triști ai celor străvechi, oameni, jderi sau păianjeni, zăriseră cândva cu adevărat în lumea adevărată. Așa că și mama, sub lumea ochiului, a spațiului, a momentului de acum, și sub lumea vocii și a urechii, sub voce, în sunete Și inflexiuni, în mirosul ei de rântaș și de colonie

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
vine cineva aici: mama și, de câteva ori, Herman. Prin fereastră norii-mi pătrund în odaie ca un abur cu steluțe de gheață. Singurul lucru viu, aici, este manuscrisul meu zvâcnitor, pielițele astea mustind de un sânge albastru. Coconul de păianjen pe care-l manevrez cu brațe păroase, pe care-l încălzesc la lumina ochilor mei multicolori. Peste care-mi târăsc pântecul cu filiere din care curge salivă. Manuscrisul meu, ponta mea, cartea mea ilizibilă, încîlceala de tufiș în flăcări, care

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
cărțile pe care le-ai citit, cuvintele pe care le-ai spus, edificiile monstruoase din visele tale - palate de marmură pe sub portalele cărora intră fluturi, statui cu ochii goi acoperiți de molii, bolți neomenesc de înalte din apexul cărora coboară păianjeni grei, cu labele rășchirate, pe fire scânteietoare - tramvaiele cu care ai mers, orașele prin care-ai trecut, decât stele grupate de mintea ta în constelații iluzorii, așa cum adevăratele stele, ce desenează! în noapte Ursele, Săgetătorul sau Leul se află în

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
împing înainte, se târăsc mai departe prin canalul de carne și foc. Labe articulate ies din pereți și apucă, mandibule sfâșie cîte-un capăt de aripă ca pe-o pânză de corabie. Schelete de fluturi se leagănă în plase dese de păianjen. Când planeta burtoasă apare deodată în gigantica ei cavernă, doar câteva zeci o mai pot detecta cu penele moi ale antenelor. Atunci dragostea devine copleșitoare. Cu aripile în flăcări, fluturii zvâcnesc înainte. Lopătează prin cangrenă și agonie. Se agață unii

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
și revoltați. Sătenii din Tîntava, care-i cunoșteau povestea, de mult nu-i mai băgau în seamă ciungirea asta, căci altfel fusese băiat harnic și gospodar, iar fetelor pe care le răsturna în hambar, pe paturi de fân, printre roțile păianjenilor cu cruce, nu prea le păsa că flăcăul ce le străpungea între cracn albi ca smântâna n-avea mamă, tată și umbră, căci avea și ceva ce ținea loc de toate, și când se muiau sub el li se umplea

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
și nările delicate, șanțul de pe buza de sus, genele, fiecare în parte. Când nu mai putu, Maria trase ușor de marginea de sus, dez-lipindu-și lutul de pe față. Interiorul măștii era sidefiu, ca și când un strat al pielii, subțire ca pânza de păianjen, ar fi rămas în scobiturile măștii, dîndu-i un luciu care-n penumbra încăperii țărănești (la geam crengile unui păr bătrân nu lăsau să intre nici măcar plumburiul serii) se arăta asemenea luminii de lună. Co-dajia ținea acea lună ciudată în palmele

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
aproape închise, ce mai lăsau să se vadă doar fâșii înguste din albul ochilor. Degetele cu unghii lucioase, roșii ca sângele în înserarea adâncă, modelau lutul cu mișcări neomenesc de agile, de parc-ar fi fost labele multiarticulate ale unui păianjen ce-și țese plasa, ori pântecul călugăriței, ce plămădește singur cuibul complicat în formă de smochină. Așa se frământă, uneori, în vis, mâinile adormiților. Bulgărele de lut muiat în sudoarea mistică a măștii Mariei se alungi ca un cilindru turtit

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
de lapte ce venea prin luminator. Trecuse atunci peste grinzile dincolo de care nu pășise niciodată, căci i se păruseră putrede și pline de viermi, dăduse la o parte putini cu interiorul plin până sus de mucegai, rupsese roți uriașe de păianjen cu insecta grasă, ca un mare bob de strugure negru, în mijloc și dăduse, într-un colț muced, de o ladă-nconjurată din toate părțile de sticle goale, cu praful pe ele de-un deget, de lămpi cu fitil, de felinare

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
rupse unghiile până reuși să ridice capacul ferecat în aramă coclită, dar ce văzu înăuntru o făcu să cadă-n genunchi, printre sticle, și să rămână încremenită acolo, în lumina lăptoasă și-n curentul care făcea să fluture pânzele de păianjen pe care le adunase în păr. Perle? Cruci scrijelite în aur? Icoane bătute în smaralde? Scule prețioase și pietre nestemate cusute pe mătase, catifea și alte țesături fără nume? Păpuși de piatră străvezie cu ochi oblici, smălțuiți cu albastru? Inele

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
mic, cu pielea totuși foarte fierbinte, un sex cu cap vânăt, haine ponosite pe deasupra - asta se vede, asta vede "se" în oglindă. "Se" inventează din apele oglinzii, trecând o clipă prin cameră ca un pește dezgustător de abis, ca un păianjen palid într-un terariu, acest trup, cu umbrele lui, cu gesturile lui, cu privirea lui de-o clipă aruncată-n oglindă - privindu-te-n ochi pe tine, "se", tu cel fără față, trup, haine și umbre -, pentru ca apoi oglinda să

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
putut să-i înțeleagă? Trecând prin întunericul Pieței Universității, cu mîinile-n buzunare, încercam să uit nebunia din țeasta mea, să scap de Victor și de Maarten și de Monsieur Monsü și de atrocitățile indescriptibile din puțurile în care coboram, la păianjeni și fiare, dar le regăseam pe toate în lumea reală, amplificate, tari și reci ca granitul din pavaj, fă-rîmicioase ca ipsosul statuilor, moi ca sânii amărâtelor de gospodine, cu veșnicele sacoșe ce le lungeau mâinile până la genunchi. Căci nu era

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
mai mult de zece ani când, la Voila, într-un pavilion din mijlocul pădurilor, ni se proiectase Hoțul din Bagdad, în care prin corpul gol pe dinăuntru al unei statui gigantice, înaltă cât blocul nostru, cobora pe un fir un păianjen negru, păros, mare cât un elefant. Cădea lent, cu labele rășchirate, inevitabil ca moartea, pe firul lui seînteietor, pe când eroul, cu sabia goală-n mână, aștepta ca o furnică pe fundul puțului, privind cum se prăbușea peste el bestiala ființă

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
de nuanțe pestrițe și apropiate, în care daltonistul vede un haos absolut, dar văzătorul înțelege, știutorul distinge ("cine citește să înțeleagă!") cuvântul misterios, întins în arc de cerc pe toată lățimea covorului, și ale cărui litere se compun din bazilici, păianjeni, șosele, ciorapi de damă, mașini de zburat și galaxii. Lipită cu omoplații goi de răcoroasa ușă de la intrare - pe când eu mă chinuiam să scot din broască mecanismul ciudat al cheii de siguranță - mama văzu deodată, în ziua terminării covorului, cuvântul

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]