1,967 matches
-
aceasta se va Întâmpla Într-o lume viitoare, care scapă experienței (după cum prevestise cu amărăciune harpistul). Totuși, În acest mod se pun bazele unei comunicări mai intime Între oameni și zeul care Îi cuprinde În sine la finalul vieții lor pământene: numele oficial al celor morți va fi „Osiris... al lui ...”, și va avea ca atribut specific „glasul drept”, fiind astfel recunoscut ca nevinovat de tribunalul postum despre atotcunoașterea căruia vorbește Învățătura către Merikara. Ultimul punct la care ajung aceste inovații
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În care sunt reprezentați zeii. Vom recunoaște mitul procreării divine a zeului, al teogamiei, Într-un cadru grandios cosmic: aici apare pentru prima oară și este situat Într-un mediu burghez, iar divinitățile se comportă cu o vivacitate cu totul pământeană a gesturilor și cuvintelor. Cu alte cuvinte, există o intimitate cu divinul, scoțându-se În evidență o Înrudire fundamentală a acestuia cu umanitatea. Această Înrudire este humusul din care se va dezvolta un nou mod de apropiere de zeu: pietatea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
atitudine de respect reciproc, o dinastie domină Egiptul de Jos, iar alta, regiunea tebană. Raporturile dintre cele două regiuni sunt reglementate prin complexe alianțe și căsătorii și prin diferite falsuri juridice care culminează cu instituirea figurii „Adoratoarei Zeului”1, soția pământeană a lui Amonxe "Amon" la Teba, care domnește peste teritoriul teban În locul acestuia. Titlul este vechi și se referea inițial la regină, care era soția lui Amon În cadrul teogamiei din care se năștea viitorul suveran; acum Adoratoarea nu are soț
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a lui Amonxe "Amon" la Teba, care domnește peste teritoriul teban În locul acestuia. Titlul este vechi și se referea inițial la regină, care era soția lui Amon În cadrul teogamiei din care se năștea viitorul suveran; acum Adoratoarea nu are soț pământean și nici fii, ci doar o fiică adoptivă menită să-i ia locul după moartea ei. Instituirea acestei figuri oferă Tebei o autonomie importantă, menținând-o sub controlul celui care a trimis ca soție a lui Amon sau ca fiică
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de diferite grade; Însăși divinitatea este un rege (lugal) și un stăpân (en) care deține un domeniu propriu specific (de exemplu, lumea subterană cu apele sale fertile, În cazul lui Enkixe "Enki"). Divinitatea Îndeplinește funcții importante analoage celor din societatea pământeană: cea de judecător, În cazul zeului soarelui Utuxe "Utu". Tot Jacobsen, În aceeași lucrare 1, și-a Îndreptat atenția spre panteonului sumerian, cu intenția de a depista aspectele formative și, În legătură cu acestea, dezvoltarea gândirii religioase. Privit În complexitatea sa, panteonul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Zeii, luați fiecare În parte, nu sunt dotați nici cu nemărginire. Aceștia, după cum s-a menționat deja (subcapitolul 3.4a), Își Împart puterea divină, care este considerată nemărginită, dar care nu aparține unei singure divinități. Zeii sunt asemenea multor monarhi pământeni, care se condiționează reciproc și se tem unii de alții. Este adevărat că, potrivit tradiției mesopotamiene antice, Anuxe "Anu"(m) este divinitatea supremă din care s-au născut ceilalți zei; Însă Anu(m) nu este un monarh absolut, ci puterea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mare), pentru a-i Învăța literele, științele, diferite meserii, arta edilitară, legile, agricultura etc. Berossos adaugă (cartea a III-a) faptul că civilizația predicată de Oannes a fost reconstituită prin meritul caldeilor În timpul primelor zece generații de după potop. 5. Viața pământeană și lumea de „dincolo”1tc "5. Viața pământeană și lumea de „dincolo”1" a) Viața pământeană Mesopotamienii considerau că viața pământeană a omului era integrată În totalitate, de la Început la sfârșit, Într-un proiect inițial, superior și global, realizat de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
meserii, arta edilitară, legile, agricultura etc. Berossos adaugă (cartea a III-a) faptul că civilizația predicată de Oannes a fost reconstituită prin meritul caldeilor În timpul primelor zece generații de după potop. 5. Viața pământeană și lumea de „dincolo”1tc "5. Viața pământeană și lumea de „dincolo”1" a) Viața pământeană Mesopotamienii considerau că viața pământeană a omului era integrată În totalitate, de la Început la sfârșit, Într-un proiect inițial, superior și global, realizat de zei. Cât despre concepția antropologică - aflată Între teologie
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cartea a III-a) faptul că civilizația predicată de Oannes a fost reconstituită prin meritul caldeilor În timpul primelor zece generații de după potop. 5. Viața pământeană și lumea de „dincolo”1tc "5. Viața pământeană și lumea de „dincolo”1" a) Viața pământeană Mesopotamienii considerau că viața pământeană a omului era integrată În totalitate, de la Început la sfârșit, Într-un proiect inițial, superior și global, realizat de zei. Cât despre concepția antropologică - aflată Între teologie și filozofie -, aceasta atribuie o importanță fundamentală ideii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
că civilizația predicată de Oannes a fost reconstituită prin meritul caldeilor În timpul primelor zece generații de după potop. 5. Viața pământeană și lumea de „dincolo”1tc "5. Viața pământeană și lumea de „dincolo”1" a) Viața pământeană Mesopotamienii considerau că viața pământeană a omului era integrată În totalitate, de la Început la sfârșit, Într-un proiect inițial, superior și global, realizat de zei. Cât despre concepția antropologică - aflată Între teologie și filozofie -, aceasta atribuie o importanță fundamentală ideii că omul este puternic integrat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
se desfășoară sărbători și banchete. Localizarea acestor locuințe rămâne cel mai adesea ambiguă, deși se poate presupune că zeii celești locuiesc În cer, iar cei infernali sub pământ, Mareaxe "Marea" În adâncurile apelor mării etc. Aceștia dețin Însă și locuințe pământene În anumite cetăți. Mitul lui Appuxe "Appu" este foarte clar În acest sens: ...și cum trăiesc zeii separașțiț, Îți șvoiț povesti! șZeul-Soarțe locuișeșteț la Sippar, dar șzeul-ț Lună locuișeșteț la Kuzina; șzeulț furtunii locuișeșteț la Kummiya, iar Iștarxe "Iștar" locuișeșteț
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
oficial”, informațiile despre morții care nu aparțin familiei regale se limitează la câteva descântece pentru Îmblânzirea mâniei defuncților rămași fără ofrande și evitarea Întoarcerii lor. Moartea ,de fapt, era trecerea Într-o lume care trebuia să rămână separată de cea pământeană, pentru a nu se crea condiții de contaminare, dăunătoare celor vii. Defuncții, care Își păstrau identitatea după moarte, Își păstrau și sentimentele pe care le experimentaseră În viață, continuând astfel să iubească și să urască. Din unele cercetări oraculare cunoaștem
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
generații. Inovația gathică a opus vechiului mod de concepere a divinului și a actului cultual o nouă viziune a omului și a lumii, dominată de dualismul Bine-Rău și de alegerea În consecință care se impune oricărui om În timpul existenței sale pământene. Tocmai ideea alegerii Între Bine și Rău (vahy½ ak¶må³: cf., mai jos, subcapitolul 2.6) este cea care conferă noii Învățături, Înrădăcinate În moștenirea indo-iraniană, o evidentă valoare etică, influențând inevitabil și sfera liturgică, prin afirmarea unui ritual conceput
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
profunda revoluție spirituală reprezentată de budism, marcată și aceasta de refuzul ritualismului politeist tradițional. Desigur, nu se știe dacă la baza revoluției, pentru care G³th³ constituie o mărturie puternică și originală, a stat conștientizarea răului, durerii, nedreptății care marchează existența pământeană, analoagă În privința premiselor, deși diferită În privința rezultatelor doctrinare și a perspectivelor, cu ceea ce l-a propulsat pe Buddhaxe "Buddha" spre iluminarea eliberatoare. În realitate, ceea ce face dificilă comparația indo-iraniană, pe acest teren, este natura aparte a documentației disponibile: pentru Iran
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
escatologie \: aspecte etice și sociale" O viziune dualistă care apare ca răspuns la problema Răului ce afectează existența spirituală și se reflectă În cea materială nu putea să nu considere lumea de dincolo ca o parte integrantă a dramei vieții pământene, concepută ca o luptă continuă Împotriva puterilor malefice: existența trupească, În care adesea fericirea nu este pe măsura virtuților, ci se dovedește a fi plină de durere, nedreptate, violență, se va sfârși, cel puțin temporar, odată cu moartea; Însă existența gândirii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
despre soarta celor răi Într-un fragment paralel din Vohu-khșathr³ G³th³ (Yasna 51, 13). Motivul podului, provenit probabil dintr-o antichitate Îndepărtată, conceput după un imaginar care a avut mare succes și În afara zoroastrismului, exprimă ideea unei treceri de la existența pământeană la cea de „dincolo”, ușoară pentru cei drepți, cumplit de grea, ba chiar imposibilă, pentru cei răi: podul, larg pentru cei dintâi, le va conduce sufletele În paradis; Îngust pentru cei din a doua categorie, va deveni asemenea unei lame
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
reflectă În „amestecul religios” al zoroastrismului ulterior profetului, În cadrul căruia vechiul politeism de tip indo-iranian reapare sub o Înfățișare nouă Împreună cu ritualismul antic (cultul haomei, jertfa animală etc.). De asemenea, specifică zoroastrismului este și credința Într-o existență dincolo de cea pământeană (Söderblom, 1901; Pavry, 1929), de care sunt legate cultul spiritelor defuncților și o practică rituală ce reflectă o ideologie funerară complexă. Sufletul celui mort este supus judecății tribunalului divin, care Îi va decide soarta: În paradis, În infern, În zona
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
monștri, eroi și regi divinizați 148 5. Lumea și omul 152 1. Crearea lumii (cosmogonia) 152 2. Crearea omului (antropogonia) 154 3. Munca (destin al omului), păcatul originar, pedeapsa și potopul 156 4. Darul divin al civilizației 158 5. Viața pământeană și lumea de „dincolo” 159 6. Cultul și celelalte practici religioase 161 1. Ideologia de bază a cultului 161 2. Templele și casele de cult 161 3. Personalul sacru 162 4. Practicile cultuale 163 5. Ghicirea și profeția 166 6
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
întâmplare pe tot românul după ce schilodiseră studențimea eroică din Piața Universității. Mineriadele lui Iliescu, patriarhul roșu al comunismului în România, sunt unice în istoria crimelor politice, asemenea celor de la Pitești, Gherla, Zarca Aiudului, Canal, care au îngrozit pe tot omul pământean și au adus atâta nefericire și rușine țării noastre. Marea trădare de la 23 august 1944 cu urmările ei, s-a prelungit și în zilele noastre. Cortegiul de suferință nu s-a încheiat. Țara e tot temniță flămândă, românul și creștinul
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
binele celui care intră sub incidența lui. El poate fi ,,zmeu”, „Împelițatul”, „balaur de lumină”, dar și „ca brad un flăcăiandru”, „bălai, cu părul de-aur!” ca În ,,Luceafărul” eminescian. Făptura stă tot sub imperiul transcendentului, e lipsită de vigoarea pământeană, pentru că „slabele lui vine / N-au nici un pic de sânge, și-un nas - ca vai de el”. Sângele și nasul sunt semne ale vieții reale, ale vigoarei bărbătești. Așa că ,,biata fetișoară” se bucură doar de compasiunea celor două surate, care
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
de muritor: „Da, mă voi naște din păcat Primind o altă lege; Cu vecinicia sunt legat, Ci voi să mă dezlege". În partea a doua este prezentată idila dintre fata de Împărat, Cătălina și pajul Cătălin. Ceea ce caracterizează această legătură pământeană este graba cu care se stabilește legătura sentimentală dintre cei doi. Episodul sugerează o altă ipostază a iubirii, opusă celei ideale. Chiar numele protagoniștilor coboară În spațiul terestru, specific indivizilor comuni. Chiar Cătălina recunoaște asemănarea dintre ei, dincolo de statutul social
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
cu mine...". Portretul lui Cătălin este și el proiectat În stilul vorbirii populare, În antiteză cu portretul Luceafărului, pentru care motivele și simbolurile romantice erau desprinse din mit, abstracte, exprimând nemărginirea, infinitul, eternitatea. Așadar, Cătălin reprezintă Întruchiparea teluricului, a mediocrității pământene: „viclean copil de casă", „Băiat din flori și de pripas,/ Dar Îndrăzneț cu ochii”, „cu obrăjei ca doi bujori / De rumeni bată-i vina...” În modul de expunere se face apel la o ironie infantilă, iar dialogul este sugestiv. Idila
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Cătălin urmează un ritual asemănător cu cel al vânatului păsărilor (cu lațul) În evul mediu. „Cum vânătoruntinde-n crâng La păsărele brațul, Când ți-oi Întinde brațul stâng, Să mă cuprinzi cu brațul...” Cei doi formează un cuplu fericit, supus legilor pământene, fundamental deosebite de legea după care trăiește Luceafărul. Chiar dacă acceptă iubirea pământeană, Cătălina aspiră totuși la iubirea ideală pentru Luceafăr pentru că: „O, de luceafărul din cer/ M-a prins un dor de moarte”. Acest „dor de moarte” ilustrează dualitatea ființei
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
În evul mediu. „Cum vânătoruntinde-n crâng La păsărele brațul, Când ți-oi Întinde brațul stâng, Să mă cuprinzi cu brațul...” Cei doi formează un cuplu fericit, supus legilor pământene, fundamental deosebite de legea după care trăiește Luceafărul. Chiar dacă acceptă iubirea pământeană, Cătălina aspiră totuși la iubirea ideală pentru Luceafăr pentru că: „O, de luceafărul din cer/ M-a prins un dor de moarte”. Acest „dor de moarte” ilustrează dualitatea ființei pământene, aspirația umană spre absolut, atracția către ființa astrală, ideală. Pasiunea ei
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
fundamental deosebite de legea după care trăiește Luceafărul. Chiar dacă acceptă iubirea pământeană, Cătălina aspiră totuși la iubirea ideală pentru Luceafăr pentru că: „O, de luceafărul din cer/ M-a prins un dor de moarte”. Acest „dor de moarte” ilustrează dualitatea ființei pământene, aspirația umană spre absolut, atracția către ființa astrală, ideală. Pasiunea ei este generată și de obstacolul impus de apartenența la condiții diferite, de dorința specific romantică de a transforma imposibilul În posibil: „Dar se Înalță tot mai sus,c / Ca să
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]