3,617 matches
-
un Campari, numai două degete pe fundul paharului, și deasupra un Schweppes Indian Tonic și trei glacons și o blondă care să știe meserie... Să fiu el și totuși să fiu eu, altminteri s-ar putea să nu Îmi mai pese prea mult de nici o blondă! Deși Gionni spune că bunicul lui are erecție ori de câte ori vine infirmiera cu plosca! Să fiu el, chiar dacă pentru asta o să am osteoporoză, artroză, artrită, lumbago, pentru că În schimb o să port pantofi veritabili Todd! Chiar așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
dangăt îndepărtat de clopot chema undeva la slujba de dimineață. Și călărețul își văzu ținta îndepărtându-se împreună cu femeia. Încă nu era prea tâziu. Ar mai fi putut să ridice arma și să tragă. Dar - curios lucru! - nu-i mai păsa. O îndesă la loc, sub haină, și se lăsă cu spatele pe crupa calului. Se credea cu totul singur... ― Erau caii lui... Ai lui... Altminteri, ar fi fost acum mort. Dar ce salt!... Ce salt!... Omul este un prinț... Vorbele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
românească, ambele transcrise cu litere chirilice, dar fiecare cuvânt îi sporea bucuria, încântarea și speranța. PASAJ RETRAS Începutu la 8 ore seara precis. FINAL PASAJ RETRAS Da, la 8 ore seara precis va fi „începutul”, șopti Iancu. Nu-i mai păsa de zgomotul infernal pe care îl făcea feciorul râcâind cu vătraiul grătarul sobei, în căutarea tăciunilor din cenușă. Parcurgea mental textul. Îl regăsea imprimat în memorie, în carnea și în sângele lui care pulsa acum ceva mai repede. PASAJ RETRAS
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Chiar el îl încuraja. Îi făcea bine să le audă. La un moment dat îi strigase să oprească. Coborâse și luase un pumn de castane coapte. Le luase cu mâna direct din tăvița sub care ardeau cărbunii. Nu-i mai păsa de arsuri. Mestecase vreo două așa, fierbinți, chiar dacă îl ustura limba. Cu gura plină, îi poruncise vizitiului să-i aducă muieri. După vreun sfert de oră se întorsese cu două dintre acele femei care slujeau de „sfânta găurică” pentru soldații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
doar prin excesele sale?” Și, unite într-o majoritate zdrobitoare, bătrânele peruci votară, cu conștiința împăcată, condamnarea la moarte a luddiștilor. Cam în aceeași perioadă, Napoleon se afla la Maloiaroslaveț într-o stare vecină cu lehamitea de tot. Puțin îi păsa de politica de industrializare a Angliei și, cu atât mai puțin, de moartea unor prăpădiți de șomeri. Iarna încă nu începuse, dar efectivele armatei sale se topeau ca untul într-o tigaie. Iar generalul Kutuzov, bătrânul cu un picior în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mă vede, nu mă bate. Muta chicotește tot timpul, tot timpul; roșie-roșie. Chiar când nu e lumină pe unde ne jucăm noi, Lina e roșie și-ncinsă. Cu Duda - altceva. A fost, dar nu mai este. De când a trecut frontul pese noi nici nu mă mai bagă În seamă - cred că din pricina pântecelului nu mă mai vede, i-a crescuuut, uite-așa i s-a făcut! Și mai altceva cu Tecla. Ce să mai spun de Bălana... Ce experiențe din acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
picioarele ei micuțe. — Ai grijă la pisicile sălbatice, îi spuneau păstorii de capre cu care se întâlnea, surprinși să o vadă pe orășeanca delicată de una singură prin pădure. Ai grijă la șerpi, scorpioni și lipitori. Dar ei nu-i păsa. Se aventura în bălțile nămoloase ca să adune muguri de lotus, făcea raiduri prin cuiburile păsărilor, deschidea ca pe o surpriză păstăile bine închise, pigulea ieburile și mugurii, săpa după rădăcini, scutura fructele din copaci și se întorcea acasă cu părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
lui Pinky când căzuse sub vraja mamei lui Kulfi. Era vorba despre prăbușirea unei familii bune. Și li se spusese că totul începuse cam în același fel. Imediat începură să cerceteze fete din familii normale, de fapt, banale. Cui îi păsa de dansat, gătit și coeficient mare de inteligență? Tot ce își doreau era o fată sănătoasă la cap și echilibrată. Le șopteau celor care căutau că erau chiar dispuși să negocieze în privința zestrei. Atât erau de îngrijorați. Și-i trimiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
pe care le asociase vieții în mijlocul orașului se strecurau din nou până la el. Iar acum se descotoroseau de prietenii lui preferați din livadă! Oare nu știau cât de mult ținea la maimuțe? Și oare nu știau cât de puțin îi păsa de ei toți? De ce nu-și luau reclamele, zgomotul și mizeria, mașinile și autobuzele și camioanele, de ce nu-și luau mințile lor înguste cu ei să-l lase cu pacea și liniștea lui, maimuțe lui dragi, peisajul său încântător, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
e extraordinar de urgent. Soția mea e cu ei. Întâi copii și acum a nevastă. Tipic! Ca în cazul multor altor bărbați de vis, cineva reușise să pună mâna pe ei înainte. Dintr-odată, lui Alison nu i-a mai păsat cât de repede se repară nenorocitul ăla de lift. Ceea ce înseamnă, desigur, a adăugat bărbatul, că atunci când o să vadă că nu apar, nevastă-mea o să creadă că am uitat sau că nu-mi pasă de ea și-atunci când, finalmente, o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
să formeze valuri micuțe, într-o formație triunghiulară. Caitlin avusese doi părinți care venerau pământul pe care călca, dar, cu toate astea, fusese atât de crud răpită de lângă ei. În timp ce Susan, care nu mai avea nici o rudă căreia să-i pese dacă mai trăiește sau a murit, era totuși în viață, respira și se bucura de existența ei. De asta ar trebui să fiu recunoscătoare și să mă bucur de viață la maximum, și-a spus ea zâmbind și uitându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
de pe ei, încleștați pasional într-o lume frenetică, lipsită de copii și foarte îndepărtată de viețile lor normale. Când Nick a penetrat-o, Susan a simțit că un raft din lemn i se înfige în mijloc, dar nu i-a păsat. Pentru ea, partida aia de sex, rapidă și bâjbâită, părea cea mai pasională scenă de dragoste din lume - câteva momente cu Nick, care nu-i aparțineau decât ei și la care nimeni altcineva nu avea acces. Știa că se comportau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Spre deosebire de balul firmei lui Nick, acum Susan se simțise extraordinar. Asta, în principal, fiindcă fusese înconjurată de prietene, așa că nu simțise nevoia să joace nici un rol. Când Nick a lăsat-o baltă ca să socializeze, lui Susan nici că i-a păsat. Stătuse destul de mult timp cu Luca și David, care analizau șansele echipei Chelsea de a câștiga titlul din Premier League, apoi, preț de vreo jumătate de oră, Susan discutase cu un bărbat încântător, pe nume Paul, și cu Deborah, fosta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
s-a întors și-a intrat în separeu înainte ca prima femeie de la rând să fi apucat să facă un pas. De-afară a început să audă valul de remarci dezaprobatoare care însuflețea coada, dar Juliei nici că i-a păsat. Senzația de ușurare produsă de golirea vezicii merita orice sacrificiu. —Scuze! Scuze! a bolborosit ea parcurgând coada în sens invers, pe lângă femeile care acum o priveau cu ochi dojenitori și buze țuguiate. Am probleme cu vezica, s-a simțit ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
șifonier, de unde și-a scos o pereche de pantofi de yachting scâlciați. Ce convenabil! Nu poți să-mi răspunzi fiindcă știi că am dreptate. Julia era conștientă că își coborâse argumentația la un nivel de bază, dar nu-i mai păsa. Era dispusă la orice numai să nu se mai revină la subiectul copiilor. James se încălțase, iar acum se îndrepta către ușă. — Unde te duci? l-a întrebat femeia. Am pregătit cina pentru amândoi. James s-a oprit în cadrul ușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
nu face pe sfântul cu mine și nu-mi spune că femeile nu trebuie să înjure! Dă-o-n mama naibii și scutește-mă de teatrul ăsta! Julia era conștientă că vocea i se pițigăiase, dar deja nu-i mai păsa. —Soțul meu tocmai a făcut un copil cu fosta nevastă. Ce pizda mă-sii! Am dreptul să înjur. Încă una din trăsăturile tale lipsite de eleganță, a mormăit el. Julia și-a dat seama că n-ar trebui să pice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Gacel știa din experiență că cel de-al doilea foc, aproape la întâmplare, nimerea rar ținta și însemna o risipă, când munițiile în deșert sunt la fel de rare și necesare ca apa. Lăsă liber mehari-ul, care începu imediat să pască, nepăsându-i de nimic altceva decât de hrana sa, mai proaspătă și mai gustoasă acum datorită ploii căzute, și înaintă în tăcere, aproape târându-se, de la o stâncă la trunchiul răsucit al unui arbust, de la o mică dună la un tufiș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
nu se produsese nici un incident. Dar tuaregii, nu. Tuaregii, când veneau la puțuri, te priveau în față, mândri și sfidători, și le îngăduiau femeilor lor să umble peste tot cu fața descoperită, cu brațele și picioarele goale, fără să le pese că oamenii aceia nu se bucuraseră de o femeie de ani de zile, și puneau mâna pe pușcă și pe ascuțitele lor pumnale încovoiate dacă cineva încerca să depășească măsura. De aceea, după ce doi războinici și trei soldați muriseră într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
scursorile din cazărmile și pușcăriile din țară. în mod logic, nici unul din oamenii lui nu trebuia să se întoarcă în viață la civilizație, pentru că societatea nu îi voia în sânul ei și îi respinsese pentru totdeauna. Așa că nimănui nu-i păsa că se înjunghiau de moarte, că mureau de friguri, că se pierdeau în timpul unei patrulări de rutină ori dispăreau în căutarea unei comori legendare. „Marea Caravană“ era acolo, undeva spre sud, și toți erau de acord cu asta, căci nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
să ajung sus? încuviință în tăcere și privi, fără să se miște de pe scaunul lui, cum targuí-ul își punea în spate ranițele, ploștile, gerba și armele. Nu păru să simtă greutatea și, când se îndepărtă, o făcu fără să-i pese de căldură, cu pași siguri, repezi și hotărâți. Era deja la peste o sută de metri când Razman claxonă îndelung, obligându-l să se întoarcă: — Noroc! îi strigă. Celălalt făcu un gest cu mâna, se întoarse și își văzu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și picioarele în apă“, glăsuia o veche zicală, și în fața ochilor săi se afla confirmarea proverbului, căci, întinzându-se până îi pierdeai din ochi în depărtare, își înălțau frunzele spre cer peste douăzeci de mii de palmieri, fără să le pese de zăduful înăbușitor, fiindcă rădăcinile lor se adânceau în apa clară și răcoroasă a sute de izvoare și nenumărate puțuri. Era, într-adevăr, un spectacol frumos, chiar și cu soarele ce te bătea în cap, drept și imparțial, dezolant și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Excelența sa renunța la ceea ce constituia unica sa mișcare și distracție. Noaptea sosea cu iuțeala cu care cade întotdeauna la tropice, de parcă n-ar fi vrut ca omul să se bucure prea mult de frumusețea și calmul înserărilor, dar nu le păsa de întunericul ce punea stăpânire pe grădini și pe pădurea de palmieri, căci cunoșteau cu ochii închiși fiecare potecă și fiecare fântână, iar luminile palatului, în depărtare, le ajungeau ca să se orienteze. Dar de astă dată, înainte ca întunericul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
fi încărcat atâta... — Dar urmele se îndreptau spre nord... Iar „pământul pustiu“ e la sud, dacă nu mă înșel. Nu vă înșelați, domnule. Dar targuí-ul ăsta ne-a tras pe sfoară de multe ori. S-ar putea să nu-i pese că pierde o zi îndreptându-se spre nord ca să-și piardă urma, iar apoi să se îndrepte spre Tikdabra. De cealaltă parte a pustiului e în sigurnață. Nici o ființă omenească n-a traversat vreodată această regiune, îi atrase atenția colonelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
unii copii grei de cap din jurisdicția lor. Păi, dacă Milică vroia cu tot dinadinsul să-l pună-n situația lui, el prefera să se pună în situația fericiților ălora săraci cu duhul. Milică încă insista, chiar nu i-ar păsa lui Rafael dacă ar fi cu o femeie care ar umbla brambura și l-ar înșela... Nu știu, habar n-am, nu mi-am pus problema, am mai stat cu câteva femei câte cinci-șase luni, chiar un an, dar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
muncă pe brânci. Așa-i la patron, ce mai, te stoarce până dă sânge din tine, dar, deși acolo putea să mănânce oricât, acasă nu mai putea să ducă nici un colț de pâine. La o adică, nu i-ar fi păsat prea tare; ce să te faci însă, Mirelo, că o lună și jumătate cât a stat acolo, n-a văzut un leuț chior, și patronul o ținea una și bună că merge-n pierdere și nu-și permite, are puțini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]