138,898 matches
-
16, 1992, 3), parlamentare, locale ("Testul ălocaleloră" - "România liberă" = RL 1881, 1996, 1; "ăLocaleleă la ora primelor concluzii"; "PDAR, despre rezultatele ălocaleloră" - RL 1883, 1996, 3). Față de alte tipuri de conversiune a adjectivului în substantiv, acesta are particularitatea de a păstra restricțiile gramaticale și semantice ale sintagmei inițiale: în cazul dat, noul substantiv se folosește doar la plural. În ultimul timp, adjectivul care preia și sensul substantivului alegeri, dintr-o sintagma foarte vehiculată, este anticipate: "timișorenii... au cerut ăanticipateă" ("Jurnalul național
Anticipatele, compensatele by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17715_a_19040]
-
lor abstract se opune vieții înseși. Cel mai politic poet englez, mort foarte tînăr, a fost un copil teribil. Infantilismul lui poate fi depistat în nenumărate împrejurări biografice sau citit printre rîndurile eseurilor sau ale corespondentei care ni s-a păstrat. El îl determină pe Shelley să imagineze și să încerce a pune în practică o familie liberă, asemănătoare cu aceea proclamata de tinerii anilor '60 ai secolului XX, bazată pe promiscuitate. În mijlocul "tribului", tronează Shelley însuși, căruia i se îngăduie
Copii teribili by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17706_a_19031]
-
Pillat, le știa pe dinafara, căci ecoul lor se discerne în poeziile sale din prima tinerețe din Cântece de demult. O altă fotografie reprezintă luxoasa bibliotecă aflată în casa Măriuței Pillat din București. În cabinetul de manuscrise al B.C.S. se păstrează catalogul cărților acelei biblioteci, cărți care eșafodaseră formația intelectuală a lui Ion Pillat în timpul anilor de liceu și de universitate, petrecuți la Paris între anii 1905-1915. Parisul "exponent viu de diferite culturi" i-a facilitat în același timp cunoașterea literaturii
Voluptatea lecturii by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Journalistic/17665_a_18990]
-
Găsind acel nestemat al interferentei poeziei culte cu aceea populară el copiază în Cartea cântecelor. 99 de cântece de dor și jale scrise de poeții noștri moderni și contemporani. Transcrie totodată 76 de poezii ale căror ritm, rimă și conținut păstrează ceva din incantația versurilor populare, reunindu-le sub titlul Lieduri (Alăuta românească). Selectează apoi poeme inspirate de Obiceiurile vechi, de Credință și de Copil. Descoperirea Helladei și a artei grecești a fost un eveniment capital în viața lui Ion Pillat
Voluptatea lecturii by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Journalistic/17665_a_18990]
-
lui Ion Pillat închinata poeziei altora, este un unic exemplu de modestie și cordialitate generoasă. Punerea în valoare, prin publicare a antologiilor ale căror poeme au fost copiate cu pietate și aș putea spune "cu amor" de Ion Pillat, manuscrise păstrate de Bibliotecă Academiei și de Muzeul Literaturii Române, ar putea constitui preocuparea unei vieți întregi.
Voluptatea lecturii by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Journalistic/17665_a_18990]
-
un autor care își face, pe orice cale, publicitate? Nu știu cât rău face prin această și nici măcar nu cred că face vreun rău printr-un asemenea demers. În condițiile unei critici mute, cel putin el spune cu voce tare ceea ce alții păstrează în rezervele lor de suferință înăbușita. Mai degrabă se impune întrebarea dacă în felul acesta scriitorul își găsește alinarea. (Că principial nu e nimic malefic social într-o autopublicitate - atât timp cât ea se menține în limitele decentei - o dovedește faptul că
Despre dialogul frânt by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Journalistic/17690_a_19015]
-
Scriitorul nu mai are încredere în critici, mai ales că aceștia, așa cum am arătat, "s-au specializat" pe anumite figuri, iar el, scriitorul, se simte singur, chiar după cinci premii literare. Nemaiexistând o scară convențională de valori, iluzia acesteia se păstrează în memoria mai mult sau mai putin fidelă a mulțimii receptorilor: dacă nu din talk-show-uri, atunci din enigmistica, daca nu din depășite programe școlare, atunci din prestațiile politice sau, în orice caz, extraliterare ale autorilor respectivi, din presa de proximitate
Despre dialogul frânt by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Journalistic/17690_a_19015]
-
jurnalul la 17 martie 1935. Și e ciudat că după instaurarea dictaturii regale, Valeriu Pop, ca om de încredere al regelui, nu capătă o demnitate ministerială în toate guvernele ce s-au succedat după 11 februarie 1938. Să fi fost păstrat, de suveran, ca om de rezervă, bun de reactivat în momente de criză? Sau Pop, considerîndu-se un naționalist constructiv, cu simpatii pentru extremă dreaptă și partizan al orientării politicii noastre externe spre Germania, nu voia el să accepte demnități ministeriale
Memorialistica lui Valeriu Pop by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17714_a_19039]
-
Personajele se consumă în obsesia "punerii la cale", a bifurcării datelor realului într-o sumedenie de probabilități, a rearanjării indeterminatului într-o matrice coerentă. Obsesia planului pornește din povestirile unui personaj și se termină tot într-o povestire, își va păstra virtualitatea din dorința acestuia de a conserva un prezent etern, un timp simultan, de a depăși implacabilul curgerii heraclitiene a apei și a timpului. Malurile Mureșului sînt văzute ca un punct de confluenta a ficțiunilor de tot felul: ficțiunea Occidentului
Fictiuni by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17711_a_19036]
-
o provocare a minerilor din partea Kominternului. PDSR-ul dlui Iliescu, altfel favorabil Armatei, în timpul dialogului cu Justiția al acestei instituții, a cerut demiterea celor care se amestecă în politică, din rîndurile ministerului. E adevărat că eforturile Armatei de a-și păstra imaginea după procesul Stănculescu și Chitac țin de evenimente care n-au decît zece ani vechime. Dar același partid care plîngea pe epoleții Armatei pentru încercarea de destabilizare a ei, din motive recente, ignoră că actuala Armata a României e
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17704_a_19029]
-
însă nu în accepțiunea lui Marx și Engels, ci în aceea a lui Lenin și Stalin) era neîncrezătoare. Aceasta nu înseamnă că, la fel ca alții, nu-i simțeam puternică influență. Mă străduiam să mă conving că reușesc să-mi păstrez independența și să stabilesc anumite principii pe care să nu le încalc. Pe masura ce evolua situația în democrațiile populare, limitele în care mă puteam mișcă erau din ce in ce mai restrînse dar cu toate acestea nu doream să mă consider învins". A ales, în
TULBURăTORUL TABLOU AL UNEI EPOCI by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17696_a_19021]
-
orașul pustiu): "mama de mult în lacrimile ei/ mă îngropase" (Oțelul inclement al utopiei): "acum iubesc numai apusul/ lumină lui în care ne topim că două lumînări de geamăna ceară" (Povestea cea mai simplă). Sînt componentele unei nobleți niciodată dezmințite. Păstrînd ceva dintr-un menestrel nostalgic, care nu ezită să-i spună tandru unui "tu" feminin chiar și "prințesa mea", pentru eul liric ce ni se dezvăluie aici nu fără ezitări frumusețea și onoarea atîrnă la fel de greu și sînt de nedespărțit
Caligrafii poetice by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17728_a_19053]
-
ultimele teorii, nu există. Și totuși: e posibilă duplicarea în arta altfel decît la modul reproducerii mecanice? Este Nichita Stănescu o "clonă" a lui Ion Barbu? A cui "clonă" este Cezar Baltag? Am impresia că, aici, Cărtărescu, cel care a păstrat de-a lungul comentariului sau o măsură că o pecete a personalității, se lasă purtat de un avînt generationist de cafenea care nu-i seamănă, care este, e adevărat, spectaculos, dar nu în ordine intelectuală. Să luăm o clipă în
Schimbarea de canon by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/17716_a_19041]
-
s-ar fi cuvenit să cheltuiască, scoțînd banii de la ciorap (în sens propriu). Dar n-o face nici la nașterea nepoticăi, nici cînd trebuie să plătească pentru a-și salva băiatul de cătănie (care, atunci, dura zece ani). Preferă să păstreze banii la locul lor, știind bine că le aparține copiilor, care vor intra în posesia lor cîndva, tîrziu. Scopul vieții ei, scump inimii, îl constituie cei doi copii. Pe Trică îl pregătește cojocar, dîndu-l ucenic și are bucuria să-l
Capodopera lui Slavici by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17729_a_19054]
-
omenește fericită nu era decît Mara, care le uitase toate și se perduse cu desăvîrșire în clipa de acum". Dar banii aduși că dar, după multă încrîncenare, nu-i dă, asigurîndu-i pe Persida și pe Natl că mai bine sînt păstrați la ea. Acest capitol de final al românului poartă titlul dulceag: "Pace și liniște". Dar poate pentru a elimina edulcorarea prea apăsata, autorul a ținut să introducă, la sfîrșitul capitolului, scena uciderii lui Hubăr, prin sufocare, de către fiul său nelegitim
Capodopera lui Slavici by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17729_a_19054]
-
care "a fost batjocorit cu bestialitate" (EZ 2149, 1999, 5). De altfel, a-și bate joc apare, ca expresie populară, într-o anumită măsură eufemistica, de fapt foarte transparență și de aceea crudă, chiar în basme - în culegerile autentice, care păstrează stilul hibrid real al vorbitorilor contemporani. Răpirea fetelor de împărat de către zmei e povestita într-un limbaj în care, pe fodul popular, se întîlnesc fabulosul și cronică infracțională: szmeiit "și-a bătut joc de ele pînă cînd le-a omorît
Necinstiri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17749_a_19074]
-
carierei politice ascendente, dl. Meleșcanu a purces la o intensă activitate de reformare a consoartei. Spălarea completă a rufelor de familie e imposibilă, pentru ca, din nefericire, diversiunile d-nei Meleșcanu și complicitatea cu câțiva din mării manipulatori de la televiziunea iliesciană sunt păstrate de memoria implacabila a benzilor video! Dacă instituția ca atare ne-a adus numai belele, iar ocupanții ei de până acum s-au compromis lamentabil (fatalmente, trebuie să-l asociez duo-ului post-decembrist pe... întâiul stătător prezidențial, nea Pingelică!), mă
O nouă dinastie, dacă e cazul! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17758_a_19083]
-
aprofundam insuficient. Vreau să spun că aceste imagini erau într-adevăr amintiri de vise, insă limbajul care le însoțea nu aveau incoerenta sau coerentă inocentă a viselor". Și tot despre Omul cu valize mărturisea: "În această piesă, am încercat să păstrez structura și limbajul visului. N-am izbutit decît pe jumătate, fiindcă m-am amestecat în limbajul visului. Acum știu ceva mai bine cum să procedez spre a lăsa visul să se desfășoare după logică lui proprie". De altfel din 1959
Convorbiri cu Eugene Ionesco by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17747_a_19072]
-
Arion, într-un articol din iunie 1954, ca "voința fermă a Greciei a pus capăt, aici, expansiunii comunismului, expansiunii imperialismului bolșevic". În realitate, faptul se datoreaza - azi se știe - înțelegerii dintre Churchill-Stalin, din octombrie 1944, potrivit căreia pentru că rușii să păstreze 90% influență asupra României, englezii vor avea 90% influență asupra Greciei. Totul, sub raport teritorial, s-a tratat și tranzacționat de către marile puteri după încheierea războiului. Semnificativ, în acest sens, e serialul lui Const. Narti despre dramă Cehoslovaciei, a cărei
Exilul politic românesc by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17765_a_19090]
-
cerchist". Conflictele care au existat între cerchiști erau de opinii literare, nu coborau în plan uman și nu afectau prietenia, iar după mulți ani grei, cînd membrii Cercului s-au putut din nou manifestă că scriitori, legătura dintre ei se păstrase intactă: "Am reapărut, nu ca un grup literar distinct de restul literaturii române, ci ca un grup de prieteni care au păstrat vechea lor amiciție, de la 20 de ani, si la varsta de 50 de ani. Mulți dintre scriitorii mai
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17791_a_19116]
-
mulți ani grei, cînd membrii Cercului s-au putut din nou manifestă că scriitori, legătura dintre ei se păstrase intactă: "Am reapărut, nu ca un grup literar distinct de restul literaturii române, ci ca un grup de prieteni care au păstrat vechea lor amiciție, de la 20 de ani, si la varsta de 50 de ani. Mulți dintre scriitorii mai tineri continuă să se mire că un asemenea lucru a fost posibil. Dar acesta e adevărul: micile neînțelegeri, care au umbrit ici
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17791_a_19116]
-
romano-catolicism, dacă ar ceda ceva din puterea să ce se voiește eternă și universală mai ales asupra lumii pămîntești. Un interes atît de mic că al românilor, asta e că nu se poate pune cu organizarea credinței catolice și romane, păstrînd în ea spiritul constructor al celui mai bine clădit imperiu din istorie... Ce va fi cînd Alexei al doilea, sau viitorul patriarh rus, sau cel grec, la fel de intratabil, și avînd, si rușii și grecii, nu numai că ortodoxi, interese incomparabil
Diviziile Vaticanului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17789_a_19114]
-
a divinității, o evadare a acesteia din ordinea logică și morală ce și-a impus-o"5), definiție pe care, întrucâtva lărgita, și-o însușește și Blaga: "Demonicul nu este decât ipostază magică a divinității sau divinitatea, întrucat ea își păstrează latitudinea de a se contrazice și întrucât ea nu încetează de a crea"6). Și Goethe, si Blaga accentuează "vraja magică" a demonicului și creativitatea lui. Din această perspectivă, demonicul nu se mai opune divinului, ci satanicului. Goethe nu-i
Geniu si demon by Ioana Lipovanu () [Corola-journal/Journalistic/17784_a_19109]
-
pe acela de diavol - "drăcescul Mefistofel", îl numește și Blaga 7) - pentru că are mai multe legături cu iraționalitatea "tăgăduitoare și sterilă" decât cu "inconștientul organic, creator". Și în filosofia europeană din jurul anilor '30, la care se referea Blaga, demonicul își păstra valențele pozitive sau, cel putin, "dialectice", de creator și distrugător de forme, în opoziție cu satanicul, care este "numai distrugător", numai "negativ". Tot în sensul noțiunii - sau, mai bine zis, a stihiei - paradoxale de demonic, așa cum a acreditat-o Goethe
Geniu si demon by Ioana Lipovanu () [Corola-journal/Journalistic/17784_a_19109]
-
hătiș un bulb roz și cărnos că un boboc de trandafir gata să se deschidă. Acoperi o mulțime de pagini cu astfel de deseneă. Nu am citat aceste două exemple decît pentru a arăta că românul Sylviei Germain - care își păstrează intacte, în ciuda proliferării imaginilor, trama narativa și coerentă "ideologică" - este și un extraordinar exercițiu de imaginație, o reverie tulburata de angoase și care poate oricînd degeneră în coșmar. Scriitura Cărții nopților (cartea de debut a autoarei care a primit, printre
Seductia violentă by Gabriela Tepes () [Corola-journal/Journalistic/17780_a_19105]