KorAP: Find »[drukola/base=pahar & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...77 78 79 ...749 >

18,714 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

și apă decît cafea, comandată la restaurantul autogării. Ce zici, mai vine? Dacă toți spun că da... strînge Mihai din umeri. Mai stai să mai iau una arată cu privirea spre paharul gol, apoi pleacă și se întoarce cu două pahare din care se ridică aburi de țuică fiartă, frumos mirositoare. Ciocnește paharele unul de altul și-i întinde lui Vlad: Noroc! Ce Dracu'! De la un timp, abstinența seamănă a boală, ori, mai degrabă, a viciu. Nu pot, zău! Ce-o să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Dacă toți spun că da... strînge Mihai din umeri. Mai stai să mai iau una arată cu privirea spre paharul gol, apoi pleacă și se întoarce cu două pahare din care se ridică aburi de țuică fiartă, frumos mirositoare. Ciocnește paharele unul de altul și-i întinde lui Vlad: Noroc! Ce Dracu'! De la un timp, abstinența seamănă a boală, ori, mai degrabă, a viciu. Nu pot, zău! Ce-o să zică Sorina? O să zică bun găsit și ce mult te iubesc rîde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
aveai tu! i-o taie Vlad. Să știi că mă pricep și eu. Sorina nu-i..., altfel, ca ea, găseam zece aici. Scuză-mă! șoptește Mihai, simțind privirile celor din jur îndreptate spre ei. Hai, noroc! Vlad ia cu timiditate paharul și-l duce la gură, sorbindu-l cu o reală plăcere. Ptiu, drace!, unde stătea fecioara neprihănită! rîde Mihai cu ochii la paharul gol din mîna prietenului. Nu spun că nu-mi place, dar nu obișnuiesc decît foarte rar, mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-mă! șoptește Mihai, simțind privirile celor din jur îndreptate spre ei. Hai, noroc! Vlad ia cu timiditate paharul și-l duce la gură, sorbindu-l cu o reală plăcere. Ptiu, drace!, unde stătea fecioara neprihănită! rîde Mihai cu ochii la paharul gol din mîna prietenului. Nu spun că nu-mi place, dar nu obișnuiesc decît foarte rar, mai ales iarna, cînd merg pe munte răspunde Vlad. Hai că mai dau și eu unul zice, ridicîndu-se. Pariez că-i țuica vînzătorului, de-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
place, dar nu obișnuiesc decît foarte rar, mai ales iarna, cînd merg pe munte răspunde Vlad. Hai că mai dau și eu unul zice, ridicîndu-se. Pariez că-i țuica vînzătorului, de-acasă, că prea e parfumată spune întorcîndu-se cu două pahare pline. Poate mă-mbăt și mă fac de rîs în fața Sorinei. Noroc! Sorb amîndoi încet, pe îndelete, din paharele fierbinți. În jurul lor e un du-te-vino de oameni grăbiți, nervoși, înfrigurați, încărcați cu tot felul de bagaje. Difuzorul din perete, spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
dau și eu unul zice, ridicîndu-se. Pariez că-i țuica vînzătorului, de-acasă, că prea e parfumată spune întorcîndu-se cu două pahare pline. Poate mă-mbăt și mă fac de rîs în fața Sorinei. Noroc! Sorb amîndoi încet, pe îndelete, din paharele fierbinți. În jurul lor e un du-te-vino de oameni grăbiți, nervoși, înfrigurați, încărcați cu tot felul de bagaje. Difuzorul din perete, spre care se ridică mereu privirile celor mai mulți, ca ochii drept-credincioșilor spre icoană, tace cu încăpățînare, după ce, mai de mult, chemase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
portmoneu invitația. Sorina tocmai îmi spunea la telefon că vrea să meargă, aici, la o premieră, în care joacă și o actriță cu care a copilărit; locuiau în aceeași curte; o să-i facă mare plăcere. Vlad se preocupă intens de paharul din fața sa, mai aruncă spre bar o privire, apoi, privindu-l cînd și cînd pe Mihai pe sub sprîncene, spune: Dacă se mai benoclează o dată spre mine, mă ridic și-l cîrpesc. Tipul de la bar, în scurtă din piele, îmblănită... Mihai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
un foc odată aprins. O-le rîde Vlad. O cunoști așa bine? Voia să joace, la echipa de amatori a medicilor, într-o piesă de-a mea. Cînd am discutat piesa, am cunoscut-o bine, ba, surîde Mihai, jucîndu-se cu paharul am încercat să-i fac și curte... A-a se dumirește Vlad, dînd gata paharul -, de-aceea... Numai că, începînd prin a-mi da speranțe, femeia mi-a dat o replică, așa cum faci cînd îndepărtezi discret mîna cuiva. Se împacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
la echipa de amatori a medicilor, într-o piesă de-a mea. Cînd am discutat piesa, am cunoscut-o bine, ba, surîde Mihai, jucîndu-se cu paharul am încercat să-i fac și curte... A-a se dumirește Vlad, dînd gata paharul -, de-aceea... Numai că, începînd prin a-mi da speranțe, femeia mi-a dat o replică, așa cum faci cînd îndepărtezi discret mîna cuiva. Se împacă foarte bine cu bărbat-su, mereu împreună la cumpărături, la teatru, la film, deși... totuși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ea, te rog să mă crezi!, nu-i o aventură în intențiile mele. Ai putea să-mi răspunzi: "literatură", dar eu cred că-i altceva, iartă-mă că ți-o spun!, abia ne-am cunoscut azi... Vlad rotește mult timp paharul gol, apoi, după ce-l scurge de ultima picătură, face semn cu capul: Mai luăm un rînd? Nu, ce-o să zică prietena ta? Așa-i, clătină Vlad capul cu oarecare părere de rău nu trebuie să mă fac de rîs. Mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
bodegă? Eu n-am decît impresii de călătorie și ceva bani. Și eu, mai ieftin, am un lichior îi arată chelnerul o sticlă, intimidat de scăpărarea unui surîs bătăios pe buzele clientului. Mircea Emil arată cu degetul spre gura unui pahar de-un sfert, în care chelnerul toarnă, oprindu-și apoi prețul din bancnota întinsă. Mersi, șeri! exclamă clientul, așezînd paharul gol pe tejghea, luîndu-și restul. Auzi, Ovidiule, spune șoferul în șoaptă chelnerului te rog, nu mi-i îmbăta că n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
chelnerul o sticlă, intimidat de scăpărarea unui surîs bătăios pe buzele clientului. Mircea Emil arată cu degetul spre gura unui pahar de-un sfert, în care chelnerul toarnă, oprindu-și apoi prețul din bancnota întinsă. Mersi, șeri! exclamă clientul, așezînd paharul gol pe tejghea, luîndu-și restul. Auzi, Ovidiule, spune șoferul în șoaptă chelnerului te rog, nu mi-i îmbăta că n-am chef să iau oameni beți la bord. Taci, mă Andrei, că am și eu niște resturi... Ți-i las

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cașcaval, ouă la capac... Aș vrea o jumătate de... începe femeia să spună, dar vocea ei fermă e frîntă brusc de trecerea unui gînd, care o face să-și deschidă poșeta și să privească înăuntru, de unde scoate un antinevralgic. Un pahar cu apă spune scurt. Mda murmură chelnerul nemulțumit, gata să fie ironic, dar se abține întîlnind privirea actorului. Dumneavoastră? O jumătate de pui la tavă. Ce fel de vin? Grasă de Cotnari, sticle de șase sute de grame. Vă aduc? Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
apă spune scurt. Mda murmură chelnerul nemulțumit, gata să fie ironic, dar se abține întîlnind privirea actorului. Dumneavoastră? O jumătate de pui la tavă. Ce fel de vin? Grasă de Cotnari, sticle de șase sute de grame. Vă aduc? Nu. Un pahar cu apă. Ca doamna. Chelnerul înclină privirea, semn că a înțeles și se îndreptă spre ușa bucătăriei, dar, în dreptul sobei, face un pas în stînga, lîngă fata care continuă să se îmbete de plăcerea focului. Domnișoara dorește ceva? Mulțumesc, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
după ce a închis ușa în urma celor doi. Mă gîndeam că pe viscolul ăsta... Abia am ajuns și eu. Iei ceva? Mulțumesc, dar... la autogară am băut niște țuică fiartă... Stai arată Săteanu spre un fotoliu, aducînd o sticlă și două pahare, în timp ce Doina, ca de fiecare dată cînd se bea, își cere scuze și se retrage. Ciocnesc și beau. Ia zi-mi, surîde Săteanu, prăbușit în fotoliu tot așa bună și tare e țuica pe la noi? Da... Anul ăsta încă n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
făcute. Doina spune să fac și o orgă de lumini, dar nu-s de acord, prea ar semăna a bîlci sclipirea aceea de lumini în ritmul muzicii. Eh, ce vremuri! exclamă, lăsîndu-se, după un timp, adînc într-un fotoliu, golind paharul. Bîlciurile alea, vara... Ne duceam de cu seară... Știi ce voiau să facă cei de-aici? Să desființeze bîlciul anual, sau, măcar, să-l scoată din oraș, că ce-i cu mascarada asta?! Au deja proiectul gata pentru o popicărie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
erau învățați să zică nu înainte de-a ști despre ce-i vorba, îndărătnici! Asta-i. Știți, domnu' Săteanu... începe Mihai timid. Zi-mi nea Toader, ce Dracu'! De cîte ori să-ți spun?! se înfurie Săteanu, răsturnînd sticla în paharul lui Mihai, umplîndu-i-l. Noroc! Ce-ai vrut să-mi zici? A, nimic... murmură Mihai, savurînd tăria lichidului gălbui, convins de eticheta de pe sticlă că-i îmbuteliat în Scoția. Așa-i cum îți spun eu: țăranul era îndărătnic; ținea la pămînt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
întreabă pe un ton neobișnuit de calm, față de nervozitatea gestului. Imediat se aude vocea menajerei. Săteanu trage de sub bar o cutie de carton, prinde cu degetele gîtul unei sticle, similară cu cea golită, și revine la fotoliu. Ce faci, descînți paharul acela? Nu obișnuiesc să... Hă-hă-hă! Auzi: un Vlădeanu care să nu... rîde sonor Săteanu, cu un gîlgîit plăcut auzului, care aduce în mintea lui Mihai zilele de toamnă ale copilăriei cînd, pe ulițele satului, flăcăii, beți de tulburel, spuneau glume

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
grav tu, ca scriitor, te-ai întrebat care oameni sînt mai periculoși? Cei cu unele vicii, sau cei fără? Întrebarea lui Săteanu se stinge încet în moliciunea plușului ce acoperă peretele. În liniștea rămasă, doar clipocitul whisky-ului curs în pahare trădează prezența cuiva în acest decor, pe care Mihai începe să și-l închipuie pe o scenă, la ridicarea cortinei. V-am adus cafelele spune încet, plină de zîmbet, Maria Săteanu. Ochii lui Mihai, deși încurajați de puținul whisky sorbit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
total prezența celor doi, iese. Mi-a trebuit o intelectuală!... murmură abia perceptibil Săteanu. Te rog, bea! spune lui Mihai. Mai bine că n-a stat; ne-ar fi întrerupt aducerile noastre aminte. Sîrbă... gîndește cu glas tare sorbind din pahar. Știe ea plăcerea unei sîrbe?! Săteanu rotește paharul, ca și cum ar vrea să amestece pe fundul lui gîndurile ce-l frămîntă, soarbe totul, apoi, umplînd golul paharului de cristal cu privirea-i pierdută înăuntru, spre fundul gros, prin care ceștile de pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
o intelectuală!... murmură abia perceptibil Săteanu. Te rog, bea! spune lui Mihai. Mai bine că n-a stat; ne-ar fi întrerupt aducerile noastre aminte. Sîrbă... gîndește cu glas tare sorbind din pahar. Știe ea plăcerea unei sîrbe?! Săteanu rotește paharul, ca și cum ar vrea să amestece pe fundul lui gîndurile ce-l frămîntă, soarbe totul, apoi, umplînd golul paharului de cristal cu privirea-i pierdută înăuntru, spre fundul gros, prin care ceștile de pe tavă se văd diforme, murmură încet, cu durere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ne-ar fi întrerupt aducerile noastre aminte. Sîrbă... gîndește cu glas tare sorbind din pahar. Știe ea plăcerea unei sîrbe?! Săteanu rotește paharul, ca și cum ar vrea să amestece pe fundul lui gîndurile ce-l frămîntă, soarbe totul, apoi, umplînd golul paharului de cristal cu privirea-i pierdută înăuntru, spre fundul gros, prin care ceștile de pe tavă se văd diforme, murmură încet, cu durere: S-or mai fi făcînd sîrbe la noi?... Cine le-o mai fi conducînd?... Își mai toarnă un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cu privirea-i pierdută înăuntru, spre fundul gros, prin care ceștile de pe tavă se văd diforme, murmură încet, cu durere: S-or mai fi făcînd sîrbe la noi?... Cine le-o mai fi conducînd?... Își mai toarnă un sfert de pahar, îl soarbe tăcut, ca atunci cînd bei de unul singur, toarnă din nou, mai mult ca prima oară, vrea să bea, însă rămîne cu buza paharului lipită de umărul obrazului drept, oftează, apoi, încet-încet, parcă ar fi bolnav, se ridică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
la noi?... Cine le-o mai fi conducînd?... Își mai toarnă un sfert de pahar, îl soarbe tăcut, ca atunci cînd bei de unul singur, toarnă din nou, mai mult ca prima oară, vrea să bea, însă rămîne cu buza paharului lipită de umărul obrazului drept, oftează, apoi, încet-încet, parcă ar fi bolnav, se ridică în picioare, întinde mîna dreaptă cu paharul ținut drept, ceremonios, merge în mijlocul încăperii, privește atent în jos, la vîrfurile pantofilor, bate discret cu tocul în mocheta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
bei de unul singur, toarnă din nou, mai mult ca prima oară, vrea să bea, însă rămîne cu buza paharului lipită de umărul obrazului drept, oftează, apoi, încet-încet, parcă ar fi bolnav, se ridică în picioare, întinde mîna dreaptă cu paharul ținut drept, ceremonios, merge în mijlocul încăperii, privește atent în jos, la vîrfurile pantofilor, bate discret cu tocul în mocheta de sub picioare, din ce în ce bătăile se amplifică, se stabilesc într-un ritm anume, brațul stîng descrie nervos un arc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]