6,523 matches
-
Ediția nr. 2079 din 09 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Cerul, ca o mare gri Clocotește printre nouri Dau târcoale vulturii Și din vai se-aud ecouri. Vântul șuiera prin crâng, Fulgera la miaza noapte, Frunzele la geam îmi plâng Palide, ca niște șoapte. Ar ploua și n-ar ploua Peste lumea nădușita, Tuna aprig undeva, Zvon de ploaie nevenită. Pe la colțuri tot mai vezi, Crescând, câte-o buruiana, Numai paie prin livezi, Nu-i otava prin poiana. Gâzele-au înnebunit
AR PLOUA ȘI N-AR PLOUA de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2079 din 09 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375948_a_377277]
-
de știe oare, Unde se ascunde Zână? Și purtat apoi de vise Și de stele căzătoare, Cu-o privire scrutătoare, Cautand-o printre aștri, Să mă plimb cu Carul Mare, Să văd ochii ei albaștri! Și când zorii se arătă, Palid revărsând lumină, Cu o mantie de aur, Stele mii purtând în plete Să-mi apara-n față Zână, Rătăcind printre Planete! Portret, Ochii bunicii mele-s plini, De-ascunse, tainice lumini Privirea lor o îndrăgesc, Căci sufletul i-l oglindesc
,,ANOTIMPURILE COPILARIEI ' (1993) de TELA MOCANU în ediţia nr. 2356 din 13 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375907_a_377236]
-
natura cu-a ei armonie, Orchestra de șoapte suspină banal, Sub puntea de raze, zâmbind limonie, Respiră alene-un pământ ancestral. De plouă ori ninge, în mine e vară, Culoarea iubirii se-aprinde ciudat, Se cerne lumina măiastră afară, Căci palida iarnă din noi a plecat. Referință Bibliografică: CULOAREA IUBIRII / Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1493, Anul V, 01 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Camelia Ardelean : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
CULOAREA IUBIRII de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376063_a_377392]
-
și sub carice eram precoc, sau nu mai știu, citeam pe-ascuns pornografie mă încălzeam la o vedere vie te așteptam, te intuiam fumam țigări sub bagdadie ** am făcut un tablou cu samurai femeia lui e ca un pai, delicată, palidă și mută precis c-o bate că e tare slută în zilele de post budist ce vis avui cu-n polițist un dadaist nebun tragea în mine cu-al sau tun și m-am trezit tu nu erai în brațele
STAREA TÂRZIE A POEZIEI de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 1524 din 04 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376102_a_377431]
-
Nicodim ar avea toate motivele să i se spună așa, toți cei care-l cunosc îi spun Petrică, inclusiv elevii și au dreptate, deoarece este un ciudat. Nu numai pentru că ar fi cam mărunțel, îmbrăcat întotdeauna curat, cam uscățiv și palid la față, manierat, politicos, nu vorbește aiurea, ba chiar, ascultă amabil toate tâmpeniile, sau că privește cam în gol dindărătul unor ochelari stranii ce aduc mai mult cu vizoarele de scafandru, de unde și porecla pe care o poartă, amuzându-se
UN ET PRINTRE INTELECTUALI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376644_a_377973]
-
desprinsă de pe ambalajul unei cutii în care țineau câțiva cartofi. Se așeză între ei și începu să o îndoaie. Încet, cu atenție, asigurându-se că fiecare îndoitură se așează muchie pe muchie și colț pe colț. Copiii îi priveau mâinile palide, fascinați de transformarea hârtiei. În cele din urmă, sub degetele ei se ivi un avion roșu, cu aripile ridicate ușor și botul ascuțit. Cristian țipă cu mânuțele adunate în dreptul pieptului, iar Cristinuța bătu din palme. Mama se ridică, făcu câțiva
JUCĂRIA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376716_a_378045]
-
poate justifica absolut orice: minciuna brutală, cinismul fundamental, agresivitatea cu orice mijloace. Asta e societatea distrusă în esență de un grup de huligani care-și spun ’’oameni politici’’. Ha, ha, ha, ce o să mai râdem, Circul Globus va fi o palidă față. În plus, văd că puțini învață adevărurile istorice. Ba că ăla fu securist și în noul regim nu mai are ce căuta și alte chestii de genul ăsta. Păi nemții cât sunt ei de nemți l-au pus cap
CARTUŞ MAMA NOASTRĂ LA TOŢI, ŢARĂ DE TÂMPIŢI ŞI HOŢI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376728_a_378057]
-
-ți fie nemărginită și, Cupidon, încă o dată, va poposi pe umărul tău! - Nu este niciodată timp suficient pentru noi, iubito, cu tine, lângă mine, un marinar sunt, pe o mare bătută de vânturi! îmi spui. Culcați pe nisip, în timp ce luna palidă atrage fluxul de pasiune, corpul tău m-acoperă cu primul sărut, înainte de a continua explorarea. Clipe, clipe adunate împreună, fiecare moment e o călătorie spre final, un șirag de clipe este viața noastră, fragilă lume de lumini și umbre, clipe
CERUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375114_a_376443]
-
continua explorarea. Clipe, clipe adunate împreună, fiecare moment e o călătorie spre final, un șirag de clipe este viața noastră, fragilă lume de lumini și umbre, clipe, magice clipe, lasă-le să plece! Privește cerul, de la marginea lumii, înflorit de palida lună și muguri de stele, și lasă visul să se-nalțe, acele sunete uitate, un cer spre alt cer, ca un timp pierdut, până când vom găsi dragostea în inimile noastre, în primul rând. Distanța ne trage în brațele ei, doar
CERUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375114_a_376443]
-
mai întâlnea cu Anghel pe drum. Era tot cu căciula lui neagră pe cap, țuguiată, cu niște șoșoni mari în picioare, cu pantaloni de pufoaică și nelipsita lui cârjă. Pe zi ce trecea, moșul umbla tot mai greu, era mai palid la față, mai gârbovit. Îl saluta pe învățător, plin de politețe, iar el îi zicea: „Măi, Mihai, am auzit că faci minuni acolo, la școala din Moldovița!” Era plin de mândrie pentru copii trecuți prin clasele lui, își asuma toate
ÎNVĂŢĂTORUL ANGHEL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1361 din 22 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375149_a_376478]
-
de care dă dovadă copacul când suportă frigul iernii știind că primăvara o să vină negreșit. Frunza a închis ochii răbdării și a întors spatele înțelepciunii de teamă. Teama de moarte i-a pătruns fiecare ungher și verdele a devenit din ce în ce mai palid. Pete maronii se jucau cu simțămintele ei. Cel mai greu a fost când umbra colțului de lună ce-i alina suferința, făcând-o să uite de moarte, nu i-a mai pictat chipul. Era o noapte fără lună. Norii au
ARIPI de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375162_a_376491]
-
au ascuns regina focului nocturn și frunza a rămas văduvită de tot ceea ce a avut mai sfânt. Nu mai avea încredere nici în ceea ce a iubit o viață. Era singură. După o noapte fără lună frunza a întâmpinat zorii mai palidă ca niciodată. A privit în jur și a observat copacul văduvit de surorile ei. A început să plângă și a întrebat copacul mamă cum suportă atâta durere, dar copacul tăcea și privea trist covorul arămiu a celor ce i-au
ARIPI de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375162_a_376491]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > ÎNGROPAȚI ÎN PALIDE TOAMNE Autor: Maria Giurgiu Publicat în: Ediția nr. 2102 din 02 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Hai să fugim iubite din bastilia alcovului să evadăm din oglinzi paralele ce ne reflectă în fiecare clipire mirifice selfie zăbrelite în himere mi
ÎNGROPAȚI ÎN PALIDE TOAMNE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375204_a_376533]
-
argintiu din clepsidra vremii ne curge fatidic prin păr peste ploape săpând în scoarța stejarilor adânc talazuri de toamne cafenii îngroapă ultimele tresăriri roșii-chihlimbarii ale iubirii ninge cu aur vechi cu durere și somn visele noastre. Referință Bibliografică: Îngropați în palide toamne / Maria Giurgiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2102, Anul VI, 02 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Maria Giurgiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
ÎNGROPAȚI ÎN PALIDE TOAMNE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375204_a_376533]
-
care e reprezentativ pentru poezia română contemporană, în care sunt surprinse într-un florilegiu genial întreaga suferință transcendentă a românilor din închisorile comuniste: Era o noapte jefuită de stele. La fereastra nădejdii, zăbrele. La ușa salvării, lacăte, iar frunțile noastre palide, înnoptaseră toate. Când în mijlocul nostru a izbucnit, ca o flacără neagră, ura, focul ei a topit într-o clipă gând, suflet, aripă, toate din tot- și n-a mai rămas decât zgura. Baroase cumplite sparseră tăcerea în cioburi de răcnete
SERGIU MANDINESCU-UN POET AL ÎNCHISORILOR COMUNISTE FOARTE PUȚIN CUNOSCUT, DE DR.IONUȚ ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375232_a_376561]
-
pe clanță. A pătruns pe o stradă întunecată, ningea, zăpadă mare făcea drumul greu de parcurs. „Cred că am reușit! Aici trebuie să fie orașul căutat.”, se gândea Robert. Dar gândul i- a fost întrerupt de un geamăt. La lumina palidă a becurilor stradale, a văzut un bătrân căzut în zăpadă.Cînd a vrut să se apropie, doi copii de vârsta lui, l- au depășit în fugă. Unul dintre ei, trăgea după el o sanie. - Ce s- a întâmplat? A- ți
OVEŞTI PENTRU VACANŢA DE CRĂCIUN (2) de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372558_a_373887]
-
crâncenă cu cel mai temut dușman al vieții. Asistenta care supraveghea copila permanent, se ridică plină de respect și compasiune de pe scaunul ei, încurajându-i să se apropie de trupușorul martirizat și străpuns de o mulțime de tuburi și catetere, palid și imobil ca un înger imortalizat pe pânza unui pictor talentat. Paula și Codruț își acoperiră gura cu palmele pentru a-și sufoca geamătul ce le sfâșia sufletul. Curajul și optimismul ce îi animase câteva clipe, se pierdu ca un
FOCUL DIVIN AL IUBIRII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372685_a_374014]
-
al Universului ne va schimba treptat. Este o schimbare în bine a evoluției omului, cred eu. L-am privit și, mare ne-a fost uimirea când, deodată, lumina a pus stăpânire pe întreaga sală de curs și pe fețele noastre palide. Studenta care mai devreme, într-un timp universal al existenței noastre se repezise spre ușă, a apăsat pe clanță și ușa s-a deschis. Era lumină peste tot, iar pe sală, paznicul, care verifica sălile dacă, după terminarea cursurilor, au
CURSUL DE LITERATURĂ FANTASTICĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1640 din 28 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372753_a_374082]
-
odată cu căderea primelor umbre ale nopții. Deodată un oștean, din pricina întunericului, greși ținta, iar strania creatură cu țepușa în pântece, începu să țipe înspăimântată. Zarva cuprinse întreg palatul tocmai când luna răsărea de după muchia muntelui invadând curtea cu lumina sa palidă. Pe ziduri și prin încăperi se aprinseră făclii, iar ochi aprinși ca jăratecul se iviră la ferestre. - Să urcăm în palat! - strigă căpitanul. Mergeți grupați și acționați până ce nu se dezmeticesc din somn! Până la miezul nopții puterea lor este slabă
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
Acasa > Strofe > Atasament > AMURGUL DIN MINE Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Pășesc suavă prin tăcerea ta, Ca-ntr-un apus de palide cuvinte Și mă-nfășor în fulgii moi de nea, Precum lumina-n raza ei fierbinte. Descopăr că, în timpul infinit, A-mbătrânit și iarna asta rece. Prin riduri noi, pe-un cer nedefinit, Un soare zgribulit abia mai trece. A-ncremenit un vis
AMURGUL DIN MINE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373147_a_374476]
-
au pătruns. Mă prăbușesc în mine și nu m-aud strigând. Sunt singurul luceafăr ce-a cutezat să moară când caii suferinței i-au galopat prin gând. Pe ceru-ți plin de stele rămân doar stea polară, cu zâmbetul meu palid destinu-ți luminând, privind cu ochi de lacrimi în câte-o primăvară cum zarzării tăi tineri rodesc din când în când. Obloanele sunt trase. E noapte și e frig. Tăcerea e un strigăt ce nu mă mai încape. Unghii de suferință
OBLOANELE SUNT TRASE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373299_a_374628]
-
tencuială. Catapeteasma și iconostasul au fost realizate de o echipă de sculptori în lemn de stejar și apoi pictate în ulei. Unul dintre artiști avu într-o noapte o viziune, și legându-se de configurația sfântului, îi realiză un chip palid și smerit din care parcă se degaja lumină și căldură. Această icoană o puseră alături de sfintele moaște. Odată cu terminarea ultimelor finisaje, un sobor de preoți, în frunte cu Preasfinția Sa Episcopul, veniră, aici, în creierul muntelui, unde ținură slujba de
XIII. SFÂNTUL SCHIT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372051_a_373380]
-
Din negură de vremuri, de departe, Ei vin în valuri inundând câmpia, Adorm treziți între coperți de carte Plângând Domniei Sale, POEZIA ! Eminești, Alecsandriști sau Argheziști, Ne tot visăm în straie-mpărătești... Până și-n suflet măreție tu-mi exiști Și-n palida-mi ființă-n care crești. Din sânii grei ai nemuririi voastre Mai curge lapte dulce din belșug, Iar Dumnezeu cu mâinile-i măiastre Făcut-a, din român, poet la plug. Suntem sărmani dar ne cântăm durerea; Ne plângem doar de
ROMÂNUL ȘI POEZIA de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1691 din 18 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372252_a_373581]
-
-l așteaptă. „Noroc că vine vara și-i mai ușor cu îmbăiatul și spălatul scutecelor!” Aproape că fugea. Transpirația îi năvălea prin toți porii și cămașa de pe el se udă pe spate și la subțiori. Ajuns acasă, Vetuța, cu fața palidă, întinsă în pat, acoperită cu o velință ușoară, îi arătă plodul de lângă ea înfășat într-un pled moale de molton, cumpărat anume, și-l întrebă: - Îți place Ionică ce ți-am adus pe lume? ...Mie îmi place că are nasul
CAPITOL DIN ROMANUL „COPILUL NEDORIT” de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372295_a_373624]
-
și ca plesnetul de ploaie”, iar în suflet se topeau “Vâj, tu, vânt rîzleț! Pic și poc, sunet de ploaie...” Și eu am păstorit, cu tine, Endymion, turma visurilor, cu oi de aur, văzând și eu luna argintie “ca un palid dulce soare” și am trăit inlunația frumuseții ploii de raze și a ninsorii de stele... în care tu, Luceafăr fără de apus, strălucești veșnic pe Cerul Limbii Românești... Da, Mărite-Voievod-De-Doruri, mai îmi luminezi cărările, și mai îmi descifrezi depărtările, tu, ÎNGER
MĂRITE-VOIEVOD-DE-DORURI de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379716_a_381045]