10,871 matches
-
de echipă și a colaborării între coechipieri. Obiective operaționale: O1 Cognitiv: să deprindă execuția corectă a marcajului și demarcajului din deplasare; O2 Psihomotor: să-și însușească marcajul și demarcajul de pe loc și din deplasare în condiții variate de joc (adversar pasiv și semiactiv); O3 Afectiv: marcajul și demarcajul în condițiile jocului de minifotbal. Resurse necesare: Oficiale: conținutul programei școlare pentru clasa a VI-a; elementele tehnice dobândite anterior; proiectele lecțiilor precedente. Temporale: timp didactic alocat: 35 min. învățare consolidare; 15 min.
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]
-
învăța, dorința de a juca minifotbal, conduita ludică, spiritul de întrecere; Materiale: teren de handbal, 11 mingi de fotbal nr.4, jaloane, fluier, pioni, etc. Umane: elevii scutiți medical vor ajuta la pregătirea jocurilor de întrecere și pot fi adversari pasivi sau semiactivi; Regulament: regulamentul de minifotbal stabilit pentru clasa a VI-a. Strategia didactică: Metode: demonstrația și explicația, exersarea, componenta ludică: jocuri didactice; Materiale: teren handbal, 11 mingi nr.4, 10 jaloane, fluier; Mijloace: jocuri de întrecere, joc de minifotbal
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]
-
spiritului de echipă și a colaborării între coechipieri. Obiective operaționale: O1 Cognitiv: să-și consolideze execuția corectă a marcajului, demarcajului și a depășirii din deplasare; O2 Psihomotor: să și consolideze marcajul, demarcajul și depășirea în condiții variate de joc (adversar pasiv și semiactiv); O3 Afectiv: utilizarea marcajului, demarcajului și depășirii în condițiile jocului de minifotbal cu reguli stabilite. Resurse necesare: Oficiale: conținutul programei școlare pentru clasa a VIII-a; elementele tehnice dobândite anterior; proiectele lecțiilor precedente. Temporale: timp didactic alocat: 35
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]
-
învăța, dorința de a juca minifotbal, conduita ludică, spiritul de întrecere; Materiale: teren de handbal, 11 mingi de fotbal nr.4, jaloane, fluier, pioni, etc. Umane: elevii scutiți medical vor ajuta la pregătirea jocurilor de întrecere și pot fi adversari pasivi sau semiactivi; Regulament: regulamentul de minifotbal cu aplicarea hențului, faultului, repunerii din lateral (aut) și cornerului. Strategia didactică: Metode: demonstrația și explicația, exersarea, componenta ludică: jocuri didactice; Materiale: teren handbal, 11 mingi nr.4, 10 jaloane, fluier; Mijloace: jocuri de
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]
-
persoanelor din jur sau În altă parte (partenerul de viață, rudele apropiate, sistemul social etc.). O altă soluție folosită de părinți pentru a se autoproteja este refuzul de a accepta deficiența, refuz care poate lua două forme extreme: o formă pasivă În care trăiesc o stare de „anestezie” a sentimentelor față de copilul cu deficiență (copilul devine un obiect, i se permite să locuiască Împreună cu ei, dar nu au nici un fel de sentimente față de acesta) și o formă activă În care părinții
COPILUL CU CERINȚE EDUCATIVE SPECIALE ŞI FAMILIA. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Angelica OȚEL () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2160]
-
evoluția limbajului la copil (de la Început), fără aspecte particulare, fiind Însoțită uneori și de o evoluție favorabilă pe plan emoțional. Acest limbaj numit de Launey „limbaj embrionar” are anumite caracteristici: este frecvent precedat de ecolalie, fiind vorba de o repetiție pasivă a limbajului altuia, fără participare emoțională, fără schimbarea privirii. Uneori pe acești copii Îi atrag anumite zgomote, sunete (foșnetul hârtiei, curgerea apei). Refuză contactele fizice, Îi poate interesa doar o parte a corpului sau se folosește de adult ca de
AUTISMUL INFANTIL PRECOCE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Iuliana Luminița GUZU () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2173]
-
orientat spre umilirea, minimalizarea și chiar suprimarea fizică a celorlalți”. Agresivitatea are diverse definiții, putând fi abordată din perspectivă psihologică, sociologică, religioasă etc. S-a generalizat credința că agresivitatea are doar forme active, Însă nu mai puțin distructivă este cea pasivă, manifestată prin refuzul de a vorbi, refuzul de a se conforma regulilor, de a elibera spațiul, indiferența, plictiseala. De asemenea, i s-a acordat o importanță minoră agresivității indirecte, des Întâlnită În rândurile fetelor: bârfa, denigrarea unei persoane În absența
COMPORTAMENTUL AGRESIV ÎN ŞCOALĂ: CAUZE, INTERVENȚII. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Oltița Camelia CUZA () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2179]
-
să se petreacă. Cea dintâi s‑a încheiat cu episodul înjositor al răstignirii; a doua va avea ca decor cerul locuit de îngeri. Personaj eminamente antinomic, Isus nu poate fi „definit” decât în mod paradoxal, ca o coincidentia oppositorum. Caracterul „pasiv” al primei sale parusii nu are valoare intrinsecă, ci prefigurează triumful celei de‑a doua. Dacă întâia dată Cristos vine pentru a fi judecat, la a doua sa venire, el va fi cel care va „judeca pe judecătorii Lui”. Acestor
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Gib I. Mihăescu, I. Peltz, Alice Voinescu). Această eterogenitate este asociată unei eterogenități a tipului de abordare. În Personalitatea literaturii române, de pildă, se relevă „romantismul fundamental al literaturii române”, calitate din care sunt deduse două caracteristici definitorii: un „dinamism pasiv” (cu sintagma lui Edgar Papu), care o expune „efectelor unui dinamism imprimat de suflul epocilor”, și „receptivitatea la nou, la modernitate”. În Mitul biografic eminescian este urmărită „constituirea unei imagini epice a biografiei eminesciene în narațiuni ce împletesc în proporții
SIMUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289692_a_291021]
-
toate duhurile rele. La casa omului se țin numai câinele, mâța și paserele negre, de care «Ducă-se pe pustiiț nu se poate apropia 125. „Tristețe”, „mâhnire”, „jale”, „inimă rea”, căci negrul „cerneala - cum zice cronicarul evocând straiele mâhnirii (culoare pasivă, dar funestă) este „culoarea doliului”, a doliului absolut 127 (semnificație psihologică și rezonanță afectivă: deces 129, tristețe, doliu sfârșit, singurătate, despărțire, moarte 129. Și nu doar la popoarele europene 128. Veșmintele vopsite Văduvia - riguros considerată - le proiecta pe femei într-
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
puritate originară, anterioară vinovăției. Ea este, ca act de restaurare, regăsirea de sine, redobândirea identității propriului său Eu. Este un act de restituire, prin anularea vinovăției tragice. Prin suferință, „persoana tragică”, de fapt, se opune. Suferința nu are un caracter pasiv. Ea este strigătul unei opoziții, al unui protest. Tragicul este Înfruntare și revoltă. El Înseamnă a-ți Înfrunta destinul, a Încerca să-l schimbi, a-i impune acestuia (considerat anterior ca fixat În afara voinței taleă propriile tale idealuri, a-l
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
nevoia de a domina, de a conduce, de a supune pe ceilalți. Tendința de a se supune are la baza ei pulsiunile masochiste ale persoanei și ea se manifestă sub forma supunerii servile, a acceptării sclaviei. Supunerea este o atitudine pasivă, În raport cu dominația, care este o atitudine activă. Persoanele dominante au un Eu puternic, mobilizat de forțele active ale unui Supra-Eu de același tip. Persoanele dominate au un Eu slab, căruia Îi lipsesc forțele care să-l activeze, să-l dinamizeze
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
sentimentele morale, fără a interesa sfera intelectuală a individului. Aberația morală constă În pervertirea sentimentelor altruiste, insensibilitatea față de binele sau nenorocirea semenului, egoism, cruzime etc. Nebunia sau aberațiile morale care decurg din aceasta se pot manifesta sub două forme: aă pasivă sau apatică, reprezentată prin insensibilitate pură, temperament rece, inactivitate; bă activă sau impulsivă, reprezentată prin violență, apetențe de neînfrânat, cruzime, răceală, perversitate. Ne găsim În fața unei problematici psiho-morale speciale. Nebunia morală (folie morale sau moral insanityă apare ca o insensibilitate
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de natura evenimentelor care se vor produce: negativă sau pozitivă. 3. Amânarea Amânarea se referă tot la situațiile trăite de individ și ea este apropiată ca temă de așteptare. Spre deosebire Însă de așteptare, față de care individul are o atitudine pasivă, producerea evenimentelor nedepinzând, ca realizare, de voința lui, În cazul amânării individul are o atitudine activă, Întrucât producerea evenimentele programate depinde de el. Acest fapt este foarte important, fiindcă el privește evenimente certe ale vieții, dar pe care persoana le
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
nemaifiind percepută ca o localizare anumită la nivelul corpului. Natura patetică a durerii se manifestă, În raport cu intensitatea acesteia și caracterul persoanei respective, prin neliniște, iritare, nerăbdare, protest, mânie, perplexitate. Suferința va avea În această situație, spre deosebire de cea precedentă, un caracter pasiv, de epuizare a forței fizice și psihice, o atitudine de inerție. Omul se va simți atins În vitalitatea sa nu numai din punct de vedere corporal, ci În totalitate. Se mai discută și aspectul nevrotic al durerii. Orice durere apare
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
caracteristic eroismului de factură orientală, fie că avem de-a face cu un eroism exterior, de factură combativă, caracteristic mentalității și culturii occidentale. În cazul acesta, se disting două atitudini psihologice și morale net individualizate: aă o atitudine de opoziție pasivă, de Îndurare tăcută, percepută ca o experiență de trăire interioară a răului; bă o atitudine de opoziție activă, de respingere și refuz, care se manifestă ca o luptă sau ca o confruntare exterioară directă cu răul. Toate Încercările de a
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Încercările de a evita sau de a suprima suferința, remediile utilizate Împotriva acesteia au ca unic scop Înlocuirea sa cu plăcerea. Hedonismul este scopul la care visează umanitatea. Toate remediile suferinței fizice, sufletești sau morale se caracterizează fie prin rezistența pasivă, care acceptă suferința ca o condiție a mântuirii viitoare, fie prin convertirea acesteia În eroism, acceptând suferința ca o formă de sacrificiu. Creștinismul asociază suferința cu mântuirea, veritabil catharsis moral și spiritual, de factură superioară, prin care omul nu numai
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
etcă. Privațiunea de libertate, care Închide persoana, o va transforma În ceea ce privește manifestările sale exterioare. Ea nu va avea Însă nici măcar posibilitatea de a protesta. Orice abatere de la normele restrictiv-limitative se pedepsește. În aceste condiții, protestul persoanei va avea un caracter pasiv (refuzul de a executa ordinele, greva foamei etc.Ă, În plan exterior, dar și unul de tip activ, interior (speranța schimbării, acțiuni intelectuale, refugiul În credința religioasă etcă. Una dintre formele care pot fi considerate, din punct de vedere simbolic
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
persoane. Din acest motiv, așa cum vom vedea mai departe, dublul nu sunt unul și același lucru. Orice persoană are un Eu. Eul personal are, din punct de vedere psihologic și moral, o parte activă dominantă (Eul activă și o parte pasivă dominată (Eul pasivă, care coexistă și au un rol de echilibru compensator În dinamica persoanei. De ele depinde echilibrul psihologic și moral al persoanei. Exemplele de dublete sunt numeroase și ne vom referi În continuare la câteva dintre cele mai
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
motiv, așa cum vom vedea mai departe, dublul nu sunt unul și același lucru. Orice persoană are un Eu. Eul personal are, din punct de vedere psihologic și moral, o parte activă dominantă (Eul activă și o parte pasivă dominată (Eul pasivă, care coexistă și au un rol de echilibru compensator În dinamica persoanei. De ele depinde echilibrul psihologic și moral al persoanei. Exemplele de dublete sunt numeroase și ne vom referi În continuare la câteva dintre cele mai cunoscute. Trebuie Însă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
care luptă pentru menținerea și transmiterea valorilor pe care le cultivă și le comunică celorlalți. Tendințele psihologice ale eului personal delimitează două zone, În care distingem două clase principale de tipuri psihomorale, și anume: tipurile active sau pragmatice și tipurile pasive sau teoretice. I. Tipurile pasive Aceste tipuri psihomorale sunt raportate la funcțiile supraeului și se orientează către trecut. Ele privesc idealurile persoanei și tendințele conservatoare ale acesteia. În cadrul grupei tipurilor pasive distingem următoarele două forme: 1. Tipul idealist Acesta este
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
transmiterea valorilor pe care le cultivă și le comunică celorlalți. Tendințele psihologice ale eului personal delimitează două zone, În care distingem două clase principale de tipuri psihomorale, și anume: tipurile active sau pragmatice și tipurile pasive sau teoretice. I. Tipurile pasive Aceste tipuri psihomorale sunt raportate la funcțiile supraeului și se orientează către trecut. Ele privesc idealurile persoanei și tendințele conservatoare ale acesteia. În cadrul grupei tipurilor pasive distingem următoarele două forme: 1. Tipul idealist Acesta este tipul eroului care ilustrează și
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
psihomorale, și anume: tipurile active sau pragmatice și tipurile pasive sau teoretice. I. Tipurile pasive Aceste tipuri psihomorale sunt raportate la funcțiile supraeului și se orientează către trecut. Ele privesc idealurile persoanei și tendințele conservatoare ale acesteia. În cadrul grupei tipurilor pasive distingem următoarele două forme: 1. Tipul idealist Acesta este tipul eroului care ilustrează și Împlinește valorile idealurilor morale, mergând până la dăruirea de sine. El este tipul personajului exemplar care acceptă autosacrificiul pentru realizarea idealurilor pe care le pune mai presus
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
iar pe de altă parte, viața ca existență În planul conștiinței individului respectiv. Existența este trăirea activă, În sensul că ea solicită participarea persoanei la propria viață, spre deosebire de biografie care, prin caracterul său dominant extern, are mai mult o semnificație pasivă. Individul este angajat În propria sa existență - el o poate construi sau rata. În plus, existența are un aspect extern, cel de „a-fi-În-lume” al persoanei, dar și cel de „a-fi-În-sine-și-pentru-sine”. Primul aspect desemnează caracterul obiectiv al existenței unei persoane, așa cum
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
persoane de mai sus, reprezintă „elementul de referință” la care cei doi se raportează și pe care și-l dispută. Acest „element de referință” poate fi un obiect sau o persoană. „Persoana/obiectul de referință” este elementul care acționează, aparent pasiv, În mod egal asupra celor doi „actori”: persoana inductoare și persoana indusă. Acțiunea „elementului de referință” este În primul rând legată de o anumită semnificație psihomorală la care cei doi „actori” aspiră. că Al treilea element al acțiunii psihologice este
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]