3,339 matches
-
ju mătate femeie, jumătate pește, de vițelul cu două capete și de dama tatuată. Acest București al nostru, al zilelor noastre de acum, În atâtea privințe anacronic, metacronic și paracronic, mai purtând Încă unele rămășițe din trecut, amintiri și Îndătinări patriarhale și rustice, chiar astăzi, [În] toamna lui 1949, când pe bulevardele cu semnalizări electrice de semafoare roșii, verzi și galbene trec, după miezul nopții, scârțâind greoi, chervanele Înalte ale rogojinarilor din Puchenii Mari, cu papura lor adusă, ca acum o
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
a oamenilor pur și simplu de treabă și de ispravă - indiferent de culoarea părului lor. Negustorii albanezi din mahalaua noastră, formând familii onorabile și respectate, erau mai toți veniți din Boboștița, sat de albanezi și de aromâni, cu moravurile lor patriarhale de aspre virtuți domestice, păzite și păstrate cu sfințenie prin alianțe și cumetrii, ei Înde ei; sobri și, de aceea, avuți; bisericoși, cu frica de Dumnezeu; rezervați, dar amabili - mai ales femeile lor Îmbrăcate În negru à la turca și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
prelungire îmi creează mai curând o ambianță neutrală - ca a aerului pe care îl respiri zilnic: nu tot atât de necesară, dar la fel de ne-simțită. Dar faptul este: mă simt bine! Notiță a lui Pierre Pentru Dânsul mă înscriam în peisajul liniștit, patriarhal și pe alocuri cochet al străzii pe care locuiam... De altfel, mi-a mărturisit chiar de la început simpatia pe care o nutrea încă de mult pentru strada aceasta. Așa că era fatal să-mi acorde o oarecare atenție... 18 februarie 1953
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
scris din Anti-Goethe. Așa, desprins din contextul său, eu n-am înțeles mare lucru, dar însuși titlul lucrării mi se părea mie, care fusesem crescut în spiritul antropozofiei și al goetheismului, o adevărată blasfemie... și iată că, în această atmosferă patriarhală, atât de plăcută pentru mine și atât de pasionantă pentru Mihai, izbucni bomba... Augusta, din București, lui Pierre la Câmpulung 27 august 1953 Telegramă Admis. Lucrare scrisă la 31 august. Trebuia să mă întorc cât mai urgent la București pentru
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
dar și homo cacuens, homo futuens, și trebuie să-mi trăiesc viața, vreau să cunosc toate atracțiile vieții.“ R.P. Înțeleg că, dac-ar fi rămas la Roman, n-ar fi depășit perimetrul lui homo sapiens și homo ludens. Avantajele târgurilor patriarhale. A.R.Trebuia să motiveze cumva. Mă rog. Mai târziu, așa cum eu am fost recrutată în Ministerul Culturii, el a fost recrutat, la sfârșitul facultății, la Ministerul de Externe, la „tovarășa Ana“, și trimis în diplomație, la departamentul cultural al
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
centre urbane, orășele agro industriale, în jurul cărora să graviteze comunele din împrejurimi, este o condiție sine qua non pentru dezvoltarea ulterioară a localităților în raport cu potențialul complex de care dispun (natural, demografic, economic, turistic ș.a.). Oricât ne-ar încerca nostalgia satului patriarhal, ceva se va mai pierde, va trebui să mai renunțăm la altceva, în fața mersului inexorabil al progresului tehnic. De fapt, dacă omul n-ar fi ipotecat nimic, din teamă sau din prudență exagerată, societatea omenească nu ar mai fi progresat
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
în de ajuns, a început să dea din produsele sale și altora, de regulă în schimbul unor alte bunuri pe care el nu avea condiții să le realizeze în mica lui industrie casnică. Și așa a apărut negoțul în forma lui patriarhală, pe care l-a practicat veacuri, poate milenii de-a rândul și la care n-a renunțat nici după ce s-a inventat moneda. După cum ne arată cercetătorul Ștefan Meteș în lucrarea sa « Situația Economică a românilor din Țara Făgăraului», târziu
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Mai apoi lucrurile au luat imprevizibile întorsături ce au fâcut să se piardă tradiția, în paralel cu dezvoltarea ne mai întâlnită a marii industrii și a comerțului de stat, dar mai ales al cooperației sătești care a făcut ca acele patriarhale târguri să nu-l mai intereseze pe țăranul român, făcându-le să dispară treptat până și din memoria oamenilor mai în vârstă. Mai înainte însă, încă în secolul al XIX-lea și în continuare până în preajma celui de-al doilea
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
pe poienița din fața cooperativei ca să asculte poruncile de la primărie pentru săptămâna următoare. Erau vremurile în care întregul sat cânta prohodul Domnului în seara de Vinerea Mare și înălțau imnuri de slavă lui Christos în Sfânta Noapte a Învierii. Exista atunci satul patriarhal cântat în poezia poetului țărănimii, George Coșbuc, în care praznicele, ospețele și mesele comune erau dese, dar scurte, în zilele de sărbătoare sătenii se adunau la jocul în care feciorii curați, respectuoși cu vârstnicii, învârteau dezinvolt pe sub mână pe frumoasele
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
și frații mai mici în pridvar ca niște prințese, ca niște invoalte flori albe ca să fie culese și să fie duse la casele mirilor ce le așteptau cu dor în suflet și cu foc năvalnic în sânge. Era o viață patriarhală care merita să fie trăită. Asupra omenirii însă, asupra Europei în special, pluteau nori tot mai grei, tot mai învolburați. Lumea mare nu avea liniște. Foarte curând țara ne va fi din nou sfârtecată de urgii ale istoriei. Conducătorii lumii
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
nectarul, lumina și parfumul florilor de tei, precum și două eșantioane de vin (alb și negru) din producția proprie. Toate acestea fiind argumente că sunt trăitori pe pământ, nu într-o cutie de cuptor a unui bloc. Traista Fizionomia satului românesc patriarhal de altădată s-a schimbat radical după evenimentele din decembrie 1989, fiind pătrunsă, până în temelii, de spiritul și de practicile capitalismului autohton, neaoș dâmbovițean. A înflorit nemunca, bine plătită de Statul social din bani publici, s-au înmulțit speculanții de
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
La Catedrala Mitropolitană din Iași a fost preot slujitor (1945), apoi mare eclesiarh al catedralei, exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Iașilor (1946-1948), vicar al aceleiași Arhiepiscopii (1948-1950). La propunerea patriarhului Justinian Marina, la 28 februarie 1950, a fost ales Episcop-Vicar Patriarhal de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. La 5 martie 1950 a fost hirotonit arhiereu (arhiepiscop-vicar patriarhal), cu titlul „Botoșăneanul“ de către patriarhul Justinian Marina, mitropolitul Firmilian al Olteniei și episcopul Chesarie al Dunării de Jos. În această calitate a fost
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
mănăstirilor din Arhiepiscopia Iașilor (1946-1948), vicar al aceleiași Arhiepiscopii (1948-1950). La propunerea patriarhului Justinian Marina, la 28 februarie 1950, a fost ales Episcop-Vicar Patriarhal de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. La 5 martie 1950 a fost hirotonit arhiereu (arhiepiscop-vicar patriarhal), cu titlul „Botoșăneanul“ de către patriarhul Justinian Marina, mitropolitul Firmilian al Olteniei și episcopul Chesarie al Dunării de Jos. În această calitate a fost secretar al Sfântului Sinod, rector al Institutului Teologic Universitar din București (1950-1954) și a condus diferite sectoare
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
Botoșăneanul“ de către patriarhul Justinian Marina, mitropolitul Firmilian al Olteniei și episcopul Chesarie al Dunării de Jos. În această calitate a fost secretar al Sfântului Sinod, rector al Institutului Teologic Universitar din București (1950-1954) și a condus diferite sectoare din cadrul Administrației Patriarhale. La 28 iulie 1962 a fost ales, iar la 16 septembrie a fost înscăunat Episcop al Aradului, Ienopolei și Hălmagiului și păstorind acolo 10 ani. A fost locțiitor de episcop la Oradea (dec. 1969 - dec. 1970). În 1973, pe 28
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
dictaturi comuniste, cât și în așa-zisa perioadă de tranziție de după Revoluția din decembrie 1989. Prea Fericitul Teoctist, Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, a trecut la cele veșnce în data de 30 iulie 2007 și a fost înmormântat în Catedrala Patriarhală din București, în cadrul unei ceremonii solemne, la care au participat ierarhi din toată lumea. La despărțirea de cel de-al cincilea Patriarh al României, ne sunt încă vii cuvintele sale mărturisitoare: „Numai Dumnezeu știe cu câtă dragoste și iubire mi-am
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
frumusețea peisajului: „Hușul e un oraș pitoresc, frumos așezat, înconjurat de jur împrejur de dealuri” (p. 51). Și acesta este un motiv pentru care autoarea albumului, Aură Popescu, atașează câteva ilustrate de epocă ale târgului Huși, reconstituind figurativ atmosferă elevat patriarhala în care s-a format artistul. Hușenii încă își mai amintesc de omul pasionat de pictură, robust, cu barbă în dezordine, cu ochii vioi scrutând coroană copacilor, strada șerpuind spre gară, dantelăriile zării, dealurile molcome, privind prin oameni și dincolo de
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
a temeluit casă. Urmașii lui își amintesc de bunătatea paternala, de altruismul sau, dar, mai ales de pasiunea fără opreliște pentru actul artistic. Hușii a rămas tot un orășel liniștit, pitoresc, discret ocolit de vântoasele vremelnicei civilizații contemporane, cu atmosfera patriarhala, cu oameni ospitalieri și prietenoși, cu străzi întortocheate care-ncep de la Episcopie și se pierd zburătăcite spre culmi deluroase, cu parcuri ceva mai luminoase în care tinerețea se revarsă că și-n alte timpuri. Cel mai elocvent atașament sentimental față de
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
marginile târgușorului („Peisaj la marginea Hușului”, „Din împrejurimile Hușilor”). Între cei patru plasticieni renumiți ai locului - Ștefan Dumitrescu Adam Bălțatu, Octavian Angheluță și Viorel Huși -, ultimul rămâne emblematic un pictor al Hușilor. Obiectivele mai importante într-un târg cu viața patriarhala sunt zugrăvite frontal sau din perspectiva unei căi de acces - strada, drum, alee, cărăruie, cale ferată: „Curtea spitalului din Huși”, „Sala de consultații”, „Drumul gării (Huși)”, „Cantonul de la marginea orașului”, „Pavilionul de barbati”, „Spitalul comunal”, „Peisaj - Gară din Huși”, „Locomotivă
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
caselor și vârfurile îndrăznețe ale copacilor. Observ că din nici un peisaj nu lipsește casă - centru existențial. Peisajul se umanizează, pulsează, comunica o stare de spirit. Casele sau cramele solitare din podgorii și livezi poartă semnele vetustului și ale unei dezordini patriarhale. Formele cu generoase curburi dau impresia unei porniri din loc, abstrăgându-se gravitației, asemenea copacilor, gardurilor ori stâlpilor. Deasupra au povară ocrotitoare a acoperișurilor din stuf, paie sau tablă ruginita („Periferie la Huși”, „Peisaj” - p. 142). Aflate într-o degradare
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
publicat În 1881 În ziarul evreiesc Fraternitatea : „Era un timp pe când România a fost un Eldorado al tuturor refugiaților și asupri ților din toată lumea. A domnit aici o toleranță religioasă cât se poate de largă și nemărginită, traiul a fost patriarhal, toate trebuințele vieței ieftine ca nicăieri, poporul blând și fără egoism. De aceea au venit În țară lipovenii, bulgarii, grecii, ungurii și izraeliții, mai cu seamă după revoluțiunea din 1848. Astăzi lucrurile s-au schimbat. [...] Egoismul sub numele de apărare
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de mai sus, fusese Întocmit chiar de comitetul de femei din cadrul secției de asistență socială a organizației politice evreiești hușene și purta semnăturile președintei (R. Berall) și secretarei (G. Terdiman). Cele două doamne din protipendada care mai rămăsese loco, preferând patriarhalul târg provincial prăfuitului și agitatului București, și-au Început documentul cu descrierea tragică a situației evreimii destul de numeroase ce viețuia cu greu acolo: „Împrejurările economice defavorabile cari s’au abătut asupra județului nostru și În al doilea an și aceasta
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
și aprecia munca noastră educativă. Ce bine am făcut că nu i am părăsit! În vară, avem musafiri din partea rudelor soției. Ai mei aveau treburile lor. Cumnata, cea care ne chemase la București, a stat trei săptămâni în acest loc patriarhal și s-a convins că am fost de folos oamenilor, care credeau în noi! Uitasem neplăcerile de la Priponești și nici în glumă n-am fi admis să revenim acolo! Autoritățile comunale și organizațiile din sat apreciau munca noastră și transmiteau
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
dacă mă detașez de tot ce mă înconjoară și să am liniște, muzică bună în surdină, plimbări prin parcuri, să evit aglomerările. Eram astfel pensionat cu ceva mai puțin de a împlini șaizeci de ani. Pensionar și... restul În liniștea patriarhală a căminului meu, eram atent îngrijit de soție cu un devotament rar întâlnit. Ea era totul pentru mine și fără ea n-aș fi rezistat tuturor tracasărilor prin care am trecut și nici n-aș fi revenit la normal după
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
parte din partitura stradală a cotidianului. Caragiale pare deodată să sesizeze că dina- mis mul vieții urbane este acompaniat de tot mai mult zgo- mot. Nota bene, autorul a crescut în tumultul levantin, în zumzetul capitalei, satul cu liniștea lui patriarhală nu-l interesează și nu rezonează o clipă cu el. Când a devenit acest zgomot insuportabil ? O lectură a articolului ne lămu- rește însă asupra faptului că zgomotul epocii nu se adre- sează numai auzului. Este vorba și de un
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
și revoltă. Ne aflăm în apropierea unei peșteri (Postoina), din Slovenia, în preajma căreia a fost amenajat un centru turistic de vis. Noi am închiriat un bungalow din piatră și lemn. Avem în față brazi și verdeață. E puțin umed, dar patriarhal. Se aud vocile vecinilor, dar ne fac extraordinar de bine. E liniște și frumos și bine, și bine, și minunat. Vineri 18 iulie 1997 - San Antonio - Spania Plecarea din Iași a fost pe data de 6 iulie duminica. Ploua și
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]