5,851 matches
-
Năpasta, Meșterul Manole, Unchiul Vanea (în țară) și Neînțelegerea, Dragoste și îndrăgostiți (după Shakespeare), Richard II, Woyzeck, D-ale carnavalului, Unchiul Vanea, Richard III, O noapte furtunoasă (în străinătate SUA, Germania, Suedia, Islanda, Rusia). Ca regizor de film, a semnat peliculele Înghițitorul de săbii, Năpasta, Punct... și de la capăt, Vinovatul, Luna Verde, Ana. De asemenea, a participat la Congresul Mondial al Directorilor Școlilor de Teatru din Peru; a mai beneficiat de călătorii de documentare teatrală și cinematografică la Londra și New York
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Culturii, eu am legalizat acest teatru ambulant și azi e unul din cele mai importante teatre de la noi, din Republica Moldova. La repetițiile de la MHAT asista și Sergiu Prodan, care a devenit un excelent regizor de film (e destul să pomenim pelicula Patul lui Procust); în sală era și Petru Hadârcă în prezent directorul artistic al Naționalului de la Chișinău. Alexa Visarion le-a propus interpreților ruși o incitantă partitură. Actorii se "scăldau" în această bogăție de nuanțe, propuse firesc, dezinvolt de regizor
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
al ambianței și gesturilor cotidiene) să le învestească cu semnificații de alt ordin. Conferind unor scene de excepțională tensiune, sobrietate și concizie forța unei metafore, filmul lui Alexa Visarion pătrunde revelator mecanisme ale sufletului omenesc... (Natalia Stancu) ...Frumusețea stranie a peliculei se datorează, în bună parte, tocmai deliberatei prelungiri a unor mijloace scenice în înălțarea scheletului cinematografic. Supunerea la obiect funcționează însă pe deplin, mișcarea personajelor în spațiu, măsurată, pe alocuri, pas cu pas, ca un mers pe marginea prăpastiei, fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
câmp sinistre șoapte trec pe vânt, ecourile depărtate se confundă într-o tenebroasă și profundă unitate miasme, culori și sunete își răspund (ireproșabil) coloana sonoră semnată de Nicolae Ciolcă, concurentă foarte serioasă celei din "Padre, padrone", semnată de Egisto Macchi, peliculă premiată la Cannes 1977 cu Palme D'or). Lipsit de muzică singura secvență, "muzicală" este cea a bâlciului filmul e copleșit de o tăcere ce nu-i liniște de fapt, ci mult zgomot interior, mult freamăt sufletesc grefat pe natură
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
artistic în sine, nu s-a lăsat inhibat de faptul că această dacă nu mă înșel, a patra montare a Năpastei (după trei spectacole de teatru, unul încă din anii Institutului, celelalte la Piatra Neamț și Giulești) a fost realizat prin intermediul peliculei, el a aprofundat, cu un fel de "calm olimpian" al artistului stăpân pe rolurile și menirea sa în societate . lectura caragialeană până la descoperirea și fixarea în conștiințe... ...Năpasta este un film despre cauzele ratate în numele unui ideal, despre vinovăția ispășită
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Sitaru... Vina tragică se ispășește într-o pădure ostilă și pustie, în care aparatul palpită parcă la unison cu agonia nebunului în timp ce imaginea (Vivi Drăgan Vasile), de un sepia cenușiu, materializează de la un capăt la celălalt al filmului senzația de peliculă arsă, mușcată de lumină. În sfârșit, elementul oniric, inserat poate cam abuziv și prea explicit față de Înghițitorul de săbii și mai ales față de Înainte de tăcere, racordează și Năpasta la tensiunea înaltă a realismului fantastic... (Manuela Cernat) Că sfidează obișnuințele lesnicioase
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
golită până la limita existenței sale fizice. Pantalonii scenei sunt coborâți violent, lăsând privirii un hău imens peste care cortina de fier, cu zgomotul ei metalic, trimite la buldozerele sub ale căror șine acel univers va fi redus la o fină peliculă de praf. [...] Reinterpretarea textului într-o nouă traducere și adaptare, concepția regizorală, viziunea scenografică, originalitatea unor propuneri actoricești fac din spectacol o reușită, o hologramă a universului cehovian. (Ioana Moldovan) O persoană discretă, în ciuda recentelor recunoașteri oficiale (Premiul Uniter pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
sânge folosite ca elemente de scenografie. Roțile mașinii trec încet peste ele, în vreme ce crește senzația de Unheimlich pe care o au spectatorii. De fapt, ideea filmului în film (un fel de dublare a teatrului cinematografizat) e importantă și în ultima peliculă a lui Alexa Visarion, Ana, realizată anul trecut. Andreea Vasile Irina , Gabriel Votnar Claudiu și Marius Manole Șerban Luna verde e un film solid, antrenant și reușește să-și țină spectatorii în priză. Actorii vin cu un joc convingător și
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
A.V., exprimată într-un colocviu de regie, un text valoros are, dincolo de vorbe, vocile lui interioare, o viață, și regizorule pe acestea trebuie să le audă și pe aceasta trebuie s-o descopere. Este chiar ceea ce face el în peliculele amintite. În Ana nu mai avem a face cu o ecranizare, dar motivul central al scenariului original e tot de proveniență literară Legenda Mănăstirii Curtea de Argeș, mitul Meșterului Manole oferindu-i pretextele esențiale pe care se bizuie întregul edificiu filmic: "Pe
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Visarion! Este un mit în mișcare, exact ca o biserică neterminată, dar niciodată uitată, scufundată în amintire, de unde ne urmărește destinele și ne înnobilează iubirile, oricât ar fi acestea de spulberate. Nu credeam că așa ceva e posibil de spus pe peliculă; cel puțin, nu într-un film românesc al mileniului trei. Alexa Visarion a mărturisit că s-a rugat la Sfântul Munte pentru acest film; și iată că Dumnezeu împlinește, dincolo de puterile noastre de a spera, un vis (personal) care părea
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
împingă de la spate, să-l arunce în vârtejul a ceea ce s-ar numi marile întrebări. În sfârșit..., versurile baladei devin instrumentul comuniunii. Epava plutitoare nu mai urâțește peisajul ocrotitor, întinderea de apă a nimănui, splendid filmată, ca de altfel întreaga peliculă, de un tânăr director de imagine, Pătru Păunescu. Cuvintele trec de la unul la altul, ba chiar și foile unui scenariu care, de acum încolo, le va aparține amândurora. Bărbatul și femeia fac gesturi simetrice, parcă ar schița sau ar mângâia
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
cred că știu să le fac spectacol sau film. De exemplu, Moromeții e un roman care-mi place extraordinar de mult, dar nu cred că am un gând creator, apt să dea valoare cinematografică acestui roman. Fiindcă a pune pe peliculă imaginile romanului, chiar jucate bine, chiar ordonate într-un flux de idei și semnificații existente în operă, nu înseamnă mare lucru. In ultimă instanță, trebuie să existe, în film, un gând creator nou, un concept propriu. Aș ști de pildă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
la propriul vis -, iar acum acele lucruri visate există și se impun. Au trecut, cred, vreo 30 de ani de cînd, pornind de la un dialog ca acesta, am scris un articol intitulat " Cînd filmele compun o operă", referitor la primele pelicule pe care le-ai semnat: Înainte de tăcere și Înghițitorul de săbii. Ce ai constatat, acum, la TIFF 8, că "s-a întîmplat" între timp, cu cinemaul românesc și universal ? Filmul depinde foarte mult poate mai mult decît teatrul de factorul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
și ar fi păcat să nu o ducem cu noi, în țară!... O melodramă treimiistă Nikita Mihalkov, al cărui film excepțional, Bărbierul din Siberia, tembeliziunea națională ne-a făcut surpriza să ni-l ofere nu de mult, spunea că toate peliculele sale sînt melodrame, dar... cu mesaj! Nu știu cum vine asta; melodrama-i melodramă și are, prin definiție, un mesaj; numai că mesajul ei, de multe ori, este... cam de joasă extracție intelectuală. Sînt însă și piese de gen tulburătoare: Piciul lui
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
se așează celebrul Pîcă, prietenul lui Pucă. Ambii, boemi notorii, implicați în varii scandaluri la Restaurantul Casei Scriitorilor ori în alte cîrciumi. Pe Pîcă poate-l știți din filme: avea niște frumoase plete albe, motiv pentru care juca preoți prin pelicule de război. Era, repet, mare amator de scandaluri spre deosebire de taciturnul Pucă, mare grafician al epocii. Din cauza aceasta, cînd intra în anturajul tău, poetul te frisona oleacă, neștiind la ce te poți aștepta. În seara cu pricina, Pîcă părea că ne
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
și nu numai!), rămas... cvasi-necunoscut.... Filmul m-a cutremurat, fiindcă arăta finalul ciudat al acestui artist, mort prematur, în condiții suspecte, după ce uluise Europa și America cu talentul său. Nu se știe exact cum a murit: interlopii, masonii, confrații invidioși... Pelicula n-a știut, n-a vrut ori n-a putut să ne spună. Păcat! Dacă mai trăia un deceniu, ar fi ajuns celebru. Dar, desigur, dacă n-ar fi avut tangențe cu teatrul, Mircea nu ne-ar fi interesat. Deci
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
și memorie / amnezie, între somn și temporalitate, între semitrezie și spațialitate, între vis și proiectul estetic."(2) Liniștea de care se înconjoară personajul seamănă, așadar, peretelui de plută, estompînd accidentul zilei zgomotoase și ocrotind o imagine reînviată, ca pe o peliculă fără sonor, din trecutul cuplului. Cufundarea în sine, proiecția pe ecranul conștiinței a momentelor trecute, în succesiunea lor indefinită, pot fi reglate de o oprire. A reface mental una din faptele (pe)trecute este a-i da relief și o
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
că românul lui Eliade este unul în care autorul "topește" pagini întregi din jurnalul sau indian, devenind astfel "mai degrabă o confesiune decât o creație de ficțiune"3 și, apoi, majoritatea persoanelor care sunt modelul aproape fidel al protagoniștilor din peliculă lui Klotz trăind, încă, în perioada filmărilor în India, problema punerii în paralel a celor două demersuri artistice este, cu atat mai mult, delicată. 2. Scurt istoric 1933 Maitreyi, roman-jurnal redactat de Mircea Eliade în perioada studiilor în India, a
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
numai pe lectorul obișnuit și pe criticii literări care au scris, si nu puțin, cronici entuziaste. A entuziasmat și o serie de regizori de film (de unul amintea chiar Eliade însuși în notă de jurnal citată), însă doar o singură peliculă a fost finalizată. Este vorba de filmul regizorului francez Nicolas Klotz La nuit bengali un telefilm în trei părți difuzat de programul ARTE pe 13, 20 și 27 mai 1995, ora 20.40, care-i are în distribuție pe actorii
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
care se desfășoară povestea. De iubire, în român. Pasionala, în film. Un story care trebuie, totuși, vizionat. 6. Considerații finale Și versiunea de lungmetraj și cea seriala au, indiscutabil, sincope. Textul se regăsește parțial în versiunea filmată. Celor semnalate în peliculă pentru marile ecrane li se adaugă cele din versiunea televizuala. Dublarea vocii actorilor din varianta originală anulează trăsături (nu numai pe cele fonostilistice, care s-ar adaugă în mod natural construcției personajelor filmice, plecând de la cele livrești, cât și de
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
ecranizarea nuvelei, convertita de talentatul regizor Mircea Daneliuc într-o ficțiune cinematografică subversiva, semnificativ intitulată Glissando, a putut constitui, în felul ei, o revanșa. Din păcate, însă, puținii comentatori de astăzi care se referă la calitățile ori, dimpotrivă, limitele acestei pelicule acordă atenție acestui detaliu semnificativ pentru dialectica raportului dintre ficțiunea literară și transfigurarea ei cinematografică: Glissando este, finalmente, (și) o ecranizare a unei nuvele cezarpetresciene. În cel mai bun caz, specialiștii în cinematografia românească îl recomandă drept "ecranizarea unui român
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
arte. În spațiul european, însă, teatrul a prevalat, pentru o vreme, asupra filmului. Sarah Bernhardt este exemplul cel mai elocvent. În filmul Elisabeth Reine d'Angleterre 6, realizat în anul 1912, gesticulația emfatica a actriței nu a reușit să confere peliculei accente emoționale. Cu toate acestea, gândirea cinematografică a continuat să fie dominată de concepția că sensibilitatea spectatorilor poate fi câștigată doar prin efecte teatrale. Convins că, într-un film, jocul actorilor trebuie să fie cât mai natural, Henri Agel consideră
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
atât de deosebiți că Antonioni sau Pasolini, de pildă, isi creează personajele printr-o acumulare de imagini, definind omul în funcție de sensibilitatea sau de lipsa lui de sensibilitate față de ceilalți oameni sau față de împrejurări. Artă filmului poate reda emoții puternice, adânci; peliculele care au atins acest grad de intensitate s-au prevalat mai puțin de analiză psihologică, si mai mult de juxtapunerea și de caracterul cursiv al imaginilor. Dacă aceasta constituie o caracteristică pentru artă cinematografică, rămâne de văzut"8. La origine
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
gongul anunță începutul spectacolului. Spectatorul urmează să iasă din timpul realului pentru a intra în condiția de receptor al lumii ficționale. Pe ecran, e întunericul ce învăluie, de obicei, sala de spectacol, la lovitură de gong. Asocierea imagine-sunet (întuneric-tunet) de pe peliculă corespunde momentului întuneric-gong din teatru. Ar fi o sugestie că piesa Le cimetière des voitures e punctul de plecare al filmului, titlul fiind anunțat acum pentru prima data. Începutul textului dramatic, al piesei și al filmului, stă sub semnul intertextului
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
acest moment, din montarea Garcia. Pe o muzică metalică, monotona, fără tragism, polițiștii coboară motocicletă. Emanou e în genunchi. Scenă răstignirii e filmată în plan american. Emanou e în centru, călâul în dreapta, Lasca în stânga. Prin montaj paralel, este surprins pe peliculă jocul de pocher al polițiștilor. Miza o reprezintă câștigarea lucrurilor lui Emanou. Imaginea e luată în plonjeu 136. Vocea off a Dilei rostește din nou din textul biblic: "Astfel s-a împlinit cuvântul"137. Cadrul se schimbă: Emanou și călâul
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]