12,831 matches
-
fati în plină acțiune! Este, și aceasta, adevărat. Totuși, mai mult decât atât, ne confruntăm aici, cred, cu un tip marcat de pragmatism generalizat, care însoțește modul de a gândi și de a fi al japonezilor. Spre deosebire de noi, japonezii sunt perfecți conștienți de limitele strâmte ale realității; ei știu că neacceptarea lor nu duce decât la nebunie și suferință inutile. În loc de fuga după himere, îmbrățișarea completă a chiar acestor limite, până când ideea însăși de un "mai bun" iluzoriu, un absolut care
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
rapid, cu disperarea tăioasă a unui kamikaze. Felia de ghimbir făcu o voltă roz în aer și căzu fără sunet. Femeia se așezase, stând ghemuită la jumătatea distanței spre pământ, bustul, chipul și mâinile rămase deasupra nivelului mesei, creând impresia perfectă a unui comesean în șir cu ceilalți. Zâmbetul i se preciză, deveni mai ferm, ca și cum ar fi prins substanță și s-ar fi hrănit din eroismul propriei hotărâri de a forța apartenența la grup, de a consfinți cu orice preț
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
data asta, primejdios și iremediabil în afară, exclusă de la o împlinire misterioasă a firii. Acest ca și cum era cheia, simțeam asta. Femeia instituise o nouă ordine a lucrurilor, în care scaune reale, de lemn și nu numai, stăteau alături, într-o perfectă coerență, de scaune posibile, de scaune imaginare și imaginate. Insă această coerență era o insultă la adresa mea, era o rană vie, care ardea. Nu înțelegeam și nu voiam să înțeleg, pentru că, dacă aș fi înțeles, aș fi fost, poate, tentată
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ca "clipa" să se oprească: Rămâi, ești atât de frumos!". Este nevoie de mult pentru a fi fericiți, dar de puțin pentru a trăi nefericirea: "Bonum ex integra causa, malum ex quolibet defectu" (Binele se naște doar dintr-o cauză perfectă, răul din orice defect), învățasem când eram student la Roma. Neurobiologia fericirii mă învață că în creierul meu informațiile cele mai răspândite pot produce endorfină euforizantă, hormoni ai fericirii, și pot da naștere senzațiilor de bucurie. În același timp mă
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
la viața socială: "Pisces maiores manducant pisces minore", peștii cei mari îi mănâncă pe cei mici. Lege a naturii și istoriei umanității dificil de împăcat cu o conviețuire liniștită sau cu un proiect divin inteligent. Din păcate nu există lumea perfectă a păcii între animal și animal, între om și animal. Nu trăim în Împărăția lui Dumnezeu de la sfârșitul timpurilor, pe care profetul Isaia a descris-o în Biblie (11, 6), unde lupul trăiește împreună cu mielul, iar leopardul se culcă lângă
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
făcut la vremea lor, mai întâi Anselm de Canterbury, părintele scolasticii, iar după aceea Descartes și Leibniz să deducem din ideea unei astfel de realități infinite existența sa efectivă sau, mai exact, că din simpla concepere mentală a unei ființe perfecte sau absolut necesare se poate deduce existența ei. Această dimensiune reală infinită nu ar mai fi deloc o categorie spațio-temporală ci doar o categorie eternă, la care rațiunea matematico- științifică nu poate ajunge. Surprinzător, a Nicolaus Cusanus încă din Renaștere
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
semnifică "a se așeza"), meditația (în japoneză zen, adică a fi absorbiți, concentrați) ar trebui să conducă la concentrarea intențională și de aici la contemplarea eliberată de legături, răpită și pasivă, la uitarea de sine și, în fine, la veghea perfectă lipsită de conținut și la experiența iluminării. Dar și un occidental poate, stând așezat în tăcere, respirând ușor cu ritm regulat și fără să gândească, sau să recite în schimb silaba sacră Om, mantra (în sanscrită "instrument pentru a gândi
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Dumnezeu, a libertății omului și originii răului, publicată în 1710, devenea curând o operă clasică. Leibniz era suficient de realist pentru a nu micșora numeroasele forme de suferință și de rău prezente în lume. Lumea, pentru el, nu este deloc perfectă sau bună și se disting trei tipuri de rău diverse: răul metafizic, adică natura limitată a ființei, își are cauza în natura finită a omului; malum phisycum, sau durerea, care e cunoscut de om o dată cu corporeitatea sa; răul moral, care
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
își are cauza în natura finită a omului; malum phisycum, sau durerea, care e cunoscut de om o dată cu corporeitatea sa; răul moral, care își are originea în libertatea omului. Pentru Leibniz deci, creația așa cum o cunoaștem noi nu este deloc perfectă: este doar lumea cea mai bună dintre toate cele posibile. O lume fără păcat și suferință, prin urmare fără libertatea umană, nu ar fi mai bună. Dumnezeu, de fapt, permite răul din iubire pentru armonia întregului. Teodiceea lui Leibniz devenise
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
dea copiii în adopție, dar "prin indulgența împăratului", dacă-și pierdeau vreun copil primeau dreptul de a adopta 4. Codul lui Iustinian modifică vechea Lege Romană permițând părintelui natural să-și păstreze drepturile părintești. Identificăm astfel o distincție între adopția perfectă, deplină care conferea putere adoptatului asupra adoptatorului, respectiv adopția imperfectă care presupunea lipsa puterii părintelui adoptiv asupra copilului adoptat, puterea asupra acestuia din urmă rămânând părintelui firesc 5. Referire la adopție regăsim și în alte sisteme legislative. De exemplu în
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
propriu acelor vremuri. Semnificativ este faptul că arhimandritul se referea la Biserica Creștină în general și nu menționa deloc confesiunea ortodoxă. El critica Biserica, ca fiind o stavilă în cazul progresului, în ciuda faptului că creștinismul era "cea mai ideală și perfectă religie în principii"132. Spiritul "excesiv conservator", mai ales al conducătorilor bisericii, determina o atare situație, care în aparență nu-i părea una complet greșită, atâta timp cât se manifesta dogmatic și nu în calitatea bisericii de "trupul viu și sufletul credincioșilor
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
unei evoluții pentru omenire (conturarea familiei, dezvoltarea sentimentelor, imposibilitatea de a explica fenomenele naturale, nașterea ideii de continuare a vieții după moarte). El mai reafirma așadar încă odată atașamentul său profund față de valorile creștine, pe care le considera ca fiind perfecte: "Iată de ce creștinismul este socotit ca cea mai înaltă religie, pentru că el a răsturnat o mulțime de teorii filosofice și a rezolvat toate problemele sufletești care agită și bat necontenit la poarta minții omenești"175. Însă superioritatea omului față de animale
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
revoluții, sau la suprimarea directă a celor ce vin cu inovații. Lăsând la o parte miile de cazuri pe care ni le amintește istoria și trecând la chestiunea în discuție, vom aminti că, creștinismul, care este cea mai ideală și perfectă religie în principii, înaintează cu pași de melc și această numai în cauza bisericei, care este depozitara adevărurilor sfinte și pe care reprezentanții săi le-mparte cu multă zgârcenie și cu excesiv spirit conservator. Nu este un rău acesta, dar
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
metafizicienii, admit ca moraliști, cel puțin, în clasa literaților. Ei cred că parte din noi care simte și cugetă, primește prin cultura ce i se dă, o perfecțiune analogă cu aceia care procură corpului exercițiul și că practica unei virtuți perfecte, face sufletul nemuritor. CEREMONII LA MOARTE. Când vreun bolnav trage să moară, una din rudele lui îi ia haina și suindu-se pe acoperișul casei, strigă în gura mare sufletului, stând cu fața spre miazănoapte. După ce moare, așează un altar
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
d-lui Camba, acest eminent amic pe care regret că nu-l cunosc personal și admirabil traducător al celor scrise de mine și grație căruia am fost relevat în ochii domniei voastre, îi aduc, pe lângă cordiale vii mulțumiri, cea mai perfectă prețuire a vastei sale erudiții, care îmbrățișează toate domeniile de cultură omenească. Cu asemenea oameni de înaltă valoare și neînfricați luptători ca domnia voastră și colaboratorii de care sunteți înconjurat, Societatea "Oganj" nu are altă menire decât "linia dreaptă", care va
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
diferită de acest dispozitiv și de cunoașterea științifică materializată în el și care să decidă dacă este nimerit sau nu a-l "realiza". Astfel, universul tehnic proliferează asemenea unui cancer, auto-producându-se și auto-normându-se pe sine, în absența oricărei norme, în perfecta sa indiferență față de tot ceea ce nu este el față de viață. Dezvoltarea economică, cu legile sale în aparență autonome, cu finalitatea sa abstractă, cu contradicțiile sale neînțelese, cu efectele sale imprevizibile, era trăită de către oameni, din momentul în care reprezintă o
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
unei substanțe sau al unui lucru, ci doar ca efectuare a unei potențialități, care își găsește esența supremă în posibilitatea oricărei potențialități, în auto-afectare; 2) caracterul unei deveniri constând în faptul că orice efectuare este mai mult sau mai puțin perfectă și că, în repetarea sa indefinită, ea determină un habitus ce servește drept experiență și drept substrat pentru efectuări ulterioare. Nu doar ochiul sensibil este un ochi grosolan sau rafinat. Capacitatea de a surprinde idealitățile, de a subsuma un dat
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
a acesteia, s-a pierdut deja, făcând loc distanțării unde se ridică o lume. Aderării masive a ființei la sine în imanența radicală a subiectivității sale absolute și la determinările ontologice care afectează din principiu această existență percepută în adecvarea perfectă la sine a patosului său "întâmplarea, spune Kafka, ca pământul pe care stai să nu poată fi mai mare decât cele două picioare care îl acoperă" i se substituie un cu totul alt lucru: distanța și faptul de a fi
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
pieri a ceea ce este acolo în față și în care forța trebuie, sub efectul presiunii opresive pe care o exercită ea însăși asupra sa, să se uite și să fugă de sine, corespondența, sau, mai bine spus, legătura ontologică este perfectă. Consistenței depline a venirii în sine a vieții și astfel veșniciei acestei veniri îi corespunde "actualitatea" care determină televiziunea și mijloacele de comunicare în general în calitate de mediu în care acestea se mișcă, în calitate de aer pe care acestea îl respiră. Înainte de
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
și pretutindeni, că trebuie multiplicate posturile și, în fiecare casă, aparatele de recepție, pentru ca înșiruirea să nu se întrerupă vreodată, nu ține așadar de mașinăria însăși și de dispozitivul său, ci de esența ontologică a televiziunii și de adaptarea sa perfectă la lumea noastră, de televiziune ca practică și de actualitatea care definește această esență. Actualitatea determină ceea ce este actual. Nu este asta o evidență? Numai că actualitatea nu determină ceea ce este actual într-un mod cu totul imediat, cum ne
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
intențiile inițiale, dar aceasta este puțin relevantă în contextul general negativ. Interesant este că fetele mame nu pot, din punct de vedere al legitimării simbolice, să fie apropiate imaculatei Maria (alăturarea nu este forțată, pornind de la ideea că o mamă perfectă e o mamă virgină), deși li se refuză sexualitatea ca sursă suplimentară de pângărire și chiar ele tind spre abstinență, ca soluție de purificare capabilă să le facă mai apte pentru rolul de mamă. Fetele mame se află într-un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
susținut privirea. Vizitiul urcase la loc pe spinarea catârcei și Îi da ghes să pornească. Vehiculul se urni. Am făcut un pas Înapoi, ferindu-mă de stropii aruncați de roți, și chiar atunci ea și-a sprijinit o mână mică, perfectă, albă ca sideful, de cadrul ferăstruicii, iar eu m-am simțit de parcă mi-o Întinsese să i-o sărut. Atunci, gura ei, splendid desenată, cu suave buze pale, se curbă puțin, foarte ușor, Într-un gest minim ce putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de Alquézar avea panoplia completă. A doua zi după-amiază, În drum spre Corral del Príncipe, amintirea imaginii ei În dreptunghiul ferestruicii caretei negre, sub treptele de la San Felipe, mă stânjenea ca atunci când Într-o execuție muzicală care ți se pare perfectă descoperi o notă sau o mișcare nesigură, falsă. Nu făcusem altceva decât să mă apropii și să schimb câteva cuvinte, vrăjit de părul ei bălai atârnând În zulufi și de zâmbetu-i misterios. Fără a coborî din caretă, În timp ce Însoțitoarea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
cauză fuseseră văzuți cinstind frățește pahare cu șampanie și debitându-și reciproc bancuri cu milițieni la bufetul Senatului. Atâta vreme cât Bart scrisese împotriva politicienilor și a oamenilor de afaceri cu care Lumânărescu nu stabilise încă relații de amiciție, totul fusese în perfectă regulă. Patronul de ziare pe cale de a se transforma în mogul de calibru mare îl ținuse la dreapta sa, încurajându-l să-i dea înainte tot așa, să dea fără reținere în domnii parveniți și în tovarășii criptocomuniști, ba chiar
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
fetele să se poată desfășura: adusese un portbagaj plin de jucării, laptop-ul, jocuri, nu voia ca fetele să se plictisească și să asocieze o ședere la mănăstire cu plictiseala. Era o casă curată și avea și instalații sanitare în perfectă stare, cum să nu fii mulțumită, se gândea Arm, care se pregătea să facă o baie fierbinte, odihnitoare. De la poartă se auziră două voci de copil. Intră tu prima, e mamă-ta, ai spus că nu te bate! Intră tu
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]