2,409 matches
-
zoologie. Cartea, în care autorul pornește de la Aristotel, cuprinde în stadiu embrionar teoria evoluției, a adaptării și psihologiei animalelor. Al-Ğahiz știa să obțină amoniac din resturi de animale prin distilare uscată. Este evidentă influența lui asupra unor zoologi ulteriori precum persanul arabofon al-Qazwini și egipteanul al-Damiri. Alături de acestea ne-au mai parvenit un număr mare de „epistole” ("rasa'il"), un fel de eseuri pe o temă precisă: despre sclavele cântărețe, despre turci etc. De asemenea, fragmente din al-Ğahiz, "Tratat despre zgarciti
Al-Jahiz () [Corola-website/Science/317739_a_319068]
-
locuitori ai stanițelor. A fost constuit un nou centru administrativ la Ekarerinodar („Darul Ecaterinei”). Armata cazacilor de la Marea Neagră și-a trimis oamenii în cele mai importante campanii ale Imperiului Rus, precum au fost înăbușirea Insurecției lui Kościuszko din 1794, expediția persană a Ecaterinei cea Mare, (în timpul căreia aproape o jumătate dintre cazaci au murit de foame sau boli), sau respingerea invadatorilor francezi din 1812. Noua armată a mai participat și la războiul ruso-persan din 1826 - 1828, (în timpul căreia au cucerit ultimul
Cazaci din Kuban () [Corola-website/Science/317819_a_319148]
-
avea decât 12 ani când un înger i-a anunțat misiunea sa, pe care el a proclamat-o în anul 240. La scurt timp după aceea, Mani a plecat să predice noua doctrină în nordul Indiei, apoi în întregul Imperiu Persan, protejat de regele Șapur I. Dar, sub presiunea clerului zoroastrian, succesorul acestuia, Bahrăm I, l-a condamnat la martiriu, Mani murind la Gundeshapur, pe 2 martie 274. După moartea creatorului său, noua religie a continuat să se extindă către est
Mani () [Corola-website/Science/318055_a_319384]
-
Șamil s-a impus printre musulmanii din Caucaz ca un tânăr educat și bun-cunoscător al Coranului și Sunnei. Șamil s-a născut într-o perioadă de expansiunea a Imperiului Rus în teritoriile controlate până atunci de Imperiul Otoman și Imperiul Persan. (Vedeți și Războiul ruso-persan (1804-1813) și Războaiele ruso-turce). După cucerirea zonei de către ruși, mai multe națiuni caucaziene și-au unit mișcările de rezistență impotriva stăpânirii țariste, ceea ce a dat naștere la Războiul Caucazului. Printre primii lideri ai rezistenței popoarelor caucaziene
Imam Șamil () [Corola-website/Science/318226_a_319555]
-
(în limbile arabă: إمام "imam" plural ائمة "a'immah", persană: امام|امام) este o poziție de lider islamic, de multe ori de conducător al unei moschei sau unei comunități. Preot sau prelat musulman; conducătorul rugăciunii colective într-o moschee. Ca lider spiritual, imamul conduce rugăciunea în timpul adunărilor islamice. Membrii comunității
Imam () [Corola-website/Science/318227_a_319556]
-
215 d.H., fiind fiul regelui Ardașir (fondatorul în 226 d.H. al dinastiei sasanide) și nepotul "zeului-rege" Papak. Încoronarea lui Șapur pare să fi avut loc în 240. În anul 232 d.H., împăratul Septimius Severus a organizat o campanie împotriva imperiului persan sasanid. În 244, Șapur I a încheiat un tratat de pace cu Filip Arabul, dar în 251 d.H. a reluat ofensiva împotriva provinciilor estice ale Imperiului Roman. În anii următori a cucerit Armenia, a invadat Siria și a devastat Antiohia
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
Șapur. În 260, a ajuns la o înțelegere cu Șapur să înceapă negocieri de pace, însă monarhul sasanid l-a păcălit și l-a făcut prizonier. Valerian a rămas tot restul vieții în captivitate la curtea lui Șapur I. Șahul persan a mai făcut unele cuceriri în Asia Minor (Asia Mică), dar a suferit pe urmă o serie de înfrângeri, mai ales în luptele cu trupele lui Septimius Odenathus, principele Palmyrei, și în cele din urmă a pierdut și Armenia. În
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
La începutul cuceririi musulmane a Egiptului, regiunea făcea parte din Imperiul Bizantin, care avea capitala la Constantinopol. Cu toate acestea, a fost ocupat doar la un deceniu după cucerirea Egiptului de către Imperiul Persan condus de Khosrau al II-lea (616-629 d.Hr.). Împăratul Heraclius a recapturat Egiptul după o serie de campanii strălucite împotriva perșilor sasanizi, doar pentru a pierde din nou, zece ani mai târziu, în fața armata califatului Rashidun. Înainte ca invazia
Cucerirea musulmană a Egiptului () [Corola-website/Science/319558_a_320887]
-
sanscrită. În persana veche este "xšaθrapăvan" (adică "protector al provinciei"), din "xšaθra" ("tărâm" sau "provincie") și "Pavan" ("protector"). În limba greacă, cuvântul a fost pronunțat ca "σατράπης", "satrápēs", și a fost romanizat "satrapes", din persană veche "xšaθrapă(van)"). În limba persană modernă acest cuvânt ar fi evoluat în mod natural la شهربان ("shahrbăn") (literalmente înseamnă "deținător al orașului") (شهر "Shahr" însemnă "oraș", iar بان "ban" înseamnă "deținător"). Cuvântul este probabil, în cele din urmă, derivat din indo-persana veche.
Satrapie () [Corola-website/Science/319659_a_320988]
-
I atunci când au ajuns la curtea tatălui său în timpul Revoltei Ionice. Cu toate acestea, el a fost obligat să se supună Persiei în timpul invaziei din Grecia a lui Xerxes I fiul lui Darius I, acționând ca un reprezentant al satrapului persan Mardonius în timpul negocierilor de pace de după înfrângerea persanilor în Bătălia de la Salamina din 480 î.Hr.. În ciuda cooperării sale cu Persia, el a dat frecvent ajutor și sfaturi pentru restul orașelor grecești, și i-a avertizat în legătură cu planurile lui Mardonius înainte de
Alexandru I al Macedoniei () [Corola-website/Science/319798_a_321127]
-
din 480 î.Hr.. În ciuda cooperării sale cu Persia, el a dat frecvent ajutor și sfaturi pentru restul orașelor grecești, și i-a avertizat în legătură cu planurile lui Mardonius înainte de bătălia de la Plateea din 479 î.Hr.. După înfrângerea la Plateea a armatei persane, aceasta, sub comanda lui Artabazus, a încercat să se retragă în Asia Mică. Majoritatea celor 43.000 de supraviețuitori au fost atacați și uciși de către forțele lui Alexandru în zona de vărsare în mare a râului Strymon. Alexandru a recăpătat
Alexandru I al Macedoniei () [Corola-website/Science/319798_a_321127]
-
retragă în Asia Mică. Majoritatea celor 43.000 de supraviețuitori au fost atacați și uciși de către forțele lui Alexandru în zona de vărsare în mare a râului Strymon. Alexandru a recăpătat, în cele din urmă, independența Macedoniei după sfârșitul Războaielor persane. Alexandru a susținut că descinde din grecii din Argos și Heracle, deși Macedonia a fost considerat un stat „barbar” de către o minoritate de membri ai triburilor grecești, ale căror teritorii au fost amenințate de expansiunea sa. După ce o instanță grecească
Alexandru I al Macedoniei () [Corola-website/Science/319798_a_321127]
-
și a fost un patron al poeților Pindar și Bacchylides, ambii dedicându-i poezii lui Alexandru. Cea mai timpurie referință la un "proxenos" (cetățean atenian care avea dreptul de a găzdui trimișii unui alt stat), care a trăit în timpul Războaielor persane (c. 490 î.Hr.) este cea care îl numește pe .
Alexandru I al Macedoniei () [Corola-website/Science/319798_a_321127]
-
familiei”). Fratele mai mare al lui Iosephus Flavius, Matityahu ben Matityahu Hacohen i-a folosit ca sprijin și îndrumător. Iosephus a fost un istoric de cultură deopotrivă ebraică - religioasă și laică internațională (adică, la vremea respectivă, cultura elenistă, latină, babiloniană/persană, asiro-caldeeană). El vorbea ebraica, arameica, latina, greaca și - posibil - alte limbi din Orientul Apropiat. În "„Autobiografia”" sa Iosephus menționează că la 13 ani era deja investit ca preot în Ierusalim, s-a izolat în deșert pentru o perioadă de sihăstrie
Iosephus Flavius () [Corola-website/Science/319223_a_320552]
-
Eusebiu din Cezareea (Hist. eccl., 3.9.2) o statuie a lui Iosephus Flavius a fost ridicată la Roma. Iosephus Flavius a fost un istoric de cultură ebraică - religioasă și laică internațională (adică, la vremea respectivă, cultura elenistă, latină, babiloniană/persană, asiro-caldeeană). El vorbea ebraica, arameica, latina, greaca și - posibil - alte limbi din Orientul Apropiat. Opera sa este estimată a fi un document de primă sursă a istoriei Iudeei din primul secol. Datorită faptului că și-a trădat poporul, devenind colaborator
Iosephus Flavius () [Corola-website/Science/319223_a_320552]
-
s-a extins într-un ritm fără precedent, stăpânind întregul Imperiu Sasanid și mai mult de două treimi din Imperiul Bizantin. A întreprins campanii militare în urma cărora a cucerit Egiptul , Siria și Persia (Iranul de azi). Atacurile sale împotriva Imperiului Persan Sasanid au dus la cucerire Persiei în mai puțin de doi ani. Potrivit tradiției evreiești, ‘Umăr a fost cel care a ridicat interdicția pusă de creștini pentru evrei și le-a permis acestora să intre în Ierusalim. Mormântul său se
Umar () [Corola-website/Science/319336_a_320665]
-
i-a servit că secretar-șef, consilier și strategist în campaniile militare. Din cauza situației delicate a politicii din zonă, ‘Umăr s-a opus inițial operațiunilor militare împotriva triburilor rebele, sperând să câștige suportul lor în cazul unei invazii române sau persane, însă mai târziu a căzut de acord cu strtegia lui Abu Bakr de a înfrânge rebelii cu forța. De asemenea, ‘Umăr l-a sfătuit pe Abu Bakr să adune versetele din Qur’an sub forma unei cărți, întrucât mulți recitatori
Umar () [Corola-website/Science/319336_a_320665]
-
care chiar dacă prin hieratismul lor sunt pline de viață, ele demonstrează cu prisosință legăturile vechilor zugravi cu realitatea. Ca urmare a legăturilor pe care le-a constatat între arta populară românească și artele altor popoare, el a aprofundat arta georgiană, persană și armeană. În anul 1909 a apărut cea de a doua ediție a cărții "L'art au Caucase" a lui Jean Joseph Charles Mourier. Baltazar a amendat ideile greșite pe care autorul le-a adus asupra factorului de originalitate a
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
anului 725 î.Hr Acra s-a alăturat orașelor Sidon and Tir într-o revoltă împotriva lui regelui asirian Shalmaneser V. Alt rege asirian, Senaherib, a distrus orașul pe la 701 î.Hr., dar localitatea a fost ulterior reconstruită. În vremea stăpânirii persane, începând din jumătatea secolului al IV-lea, nucleul locuit al așezării a început să se mute spre vest, spre Orașul Vechi din vremurile noastre, proces încheiat în epoca elenistica. Colina Țel Akko a fost abandonată la finele secolului al II
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
desi câteva puține ruine demonstrează locuirea ei și în vremuri mai târzii. Anumite tradiții evreiești menționează aflarea mormântului lui Amnon, fiul lui David în apropiere de Akko, de asemenea și localizarea în preajma a mormântului profetesei biblice Dvora. După ce sub stăpânirea persana ahemenidă, Acra , aflată în vasalitate față de orașul Sidon, a jucat un rol important ca bază militară și navală, jucând un rol în campaniile contra Egiptului, în cea de-a doua jumătate a secolului al IV î.H. a intrat odată cu
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
aflată în vasalitate față de orașul Sidon, a jucat un rol important ca bază militară și navală, jucând un rol în campaniile contra Egiptului, în cea de-a doua jumătate a secolului al IV î.H. a intrat odată cu tot Imperiul persan în controlul lui Alexandru Macedon. În secolul al IV -lea, atât sub dominația persana, cât și sub Alexandru cel Mare, s-au bătut aici monede cu inscripții feniciene de aur și argint, Preluând denumirea semitica antică a orașului, Grecii preferau
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
și navală, jucând un rol în campaniile contra Egiptului, în cea de-a doua jumătate a secolului al IV î.H. a intrat odată cu tot Imperiul persan în controlul lui Alexandru Macedon. În secolul al IV -lea, atât sub dominația persana, cât și sub Alexandru cel Mare, s-au bătut aici monede cu inscripții feniciene de aur și argint, Preluând denumirea semitica antică a orașului, Grecii preferau să o pronunțe "Ake", după cuvântul grecesc care însemna "leac." Potrivit mitologiei grecești, Heracles
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
a ridicat mai târziu un "oratoriu" dedicat Sfântului Ioan Evanghelistul. Tot în piață, o statuie ecvestră a lui Justinian I-ul cel Mare, ridicată după mai mult de două secole, era orientată spre răsărit de unde venea pericolul reprezentat de regatul persan al Parți-lor. Statuia a înfruntat un mileniu, până în sec. al 16-lea, când au topit-o turcii pentru a turna tunuri din bronzul ei. Cu fațada spre "Augusteum" era orientată și clădirea Senat-ului, ridicată, pentru prima dată, de Constantin
Marele Palat din Constantinopol () [Corola-website/Science/316598_a_317927]
-
de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip mixt), situată pe teritoriul județelor Covasna și Harghita. Rezervatia naturală se află la limita sudică a județului Harghita cu județul Covasna, în partea nordică a Munților Persani și este străbătuta de valea Vârghișului ce izvorăște din Munții Harghita (Carpații Orientali). Rezervatia naturală a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr.5" din 6 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Nr.152 din 12 aprilie 2000
Cheile Vârghișului și peșterile din chei () [Corola-website/Science/316781_a_318110]
-
Instrumentul chinezesc "pipa" se trage la rândul său din India și a fost influențat într-o anumită măsură de instrumentul persan "barbat". La fel ca și lăuta occidentală, biwa poate fi găsită în mai multe forme și mărimi. Ea are gâtul scurt și a fost adusă în Japonia prin intermediul Chinei în perioada Nara (710-794), dar cântatul la biwa aproape că a
Biwa () [Corola-website/Science/314990_a_316319]