KorAP: Find »[drukola/base=pic & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...77 78 79 ...572 >

14,286 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875

domn pișicher, cu bonetă și ciuboțele roșii, le ducea în brațe către o destinație misterioasă... Voce de Donna Mona, cu doi de n, nu puteam uita asta, deși nu înțelegeam: "Fii pe fază, pentru că altfel vei fi păcălită, înșelată. Un pic de viclenie feminină nu strică aici, pentru că, știut este, cui pe cui se scoate... Un fel de vuiet discret, abia șoptit: "Uuuuuuuuuu!"... "Cartea nr. XIII: Moartea!" Doamnă în negru, mască albă de speriat și vitejii, coasă de coasă, trandafir alb

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
să fac față unei provocări artistice fără precedent. Ei, geniosule, m-a întrebat muzicianul școlii, ne-ai putea răsfăța cu Sonata nr. 3 de Mozart? Eu, cum eram full de istoria trecută și viitoare a muzicii, am mimat totuși un pic de nesiguranță și am întrebat cu respect: Este vorba despre Sonata nr. 3 în re minor?" El, umflându-se în pene, sarcastic, superior peste poate, cu aerul insului care mă prinsese la smântânit oalele: Evident că de Sonata nr. 3

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
le dau de înțeles că ne pierdem vremea cu nimicuri. Mă prinsesem: băieții voiau să știe de ce-am fost aruncat în Ferentari... Sunt șuț, specialist în cafteli sau?... E groasă rău, zic. E vorba despre ceva care are un pic din toate astea, dar și despre altceva mult mai... Pricepeți? E mucles, deocamdată... Joc și mai tare. Afișez o moacă împrumutată de prin filmele cu bandiți și dau să plec. Și chiar plec. Băieții rup, ca prin minune, cercul și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
au născut numai în Ferentari: "Ești singurul alb care a plâns la moartea unui bronzat din cartierul ăsta. Nici nu știu cum te cheamă, dar Marele Bronz ar fi mândru de tine. Era fericit atunci când vorbea despre tine. Chiar am fost un pic invidios. Ai fost marea bucurie a vieții lui. Știi, mereu a vrut să afle din ce mafie făceai parte, dar stai liniștit, pentru că eu i-am spus adevărul: că nu faci parte din nicio mafie. Așa-i?..." A fost ziua

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
la vremea când troleul mă scotea din Ferentari, mi-au atins din nou sufletul vorbele tatălui Marelui Bronz: "Nici nu știu cum te cheamă, dar Marele Bronz ar fi mândru de tine. Era fericit atunci când vorbea despre tine. Chiar am fost un pic invidios. Ai fost marea bucurie a vieții lui. Știi, mereu a vrut să afle din ce mafie făceai parte, dar stai liniștit, pentru că eu i-am spus adevărul: că nu faci parte din nicio mafie. Așa-i?..." În ziua aceea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
toată scara!"... Mă amuz. De la parter parcă aud cum roboțelul face zgomot de tinichea, lovindu-se mereu de balustradă și pereți. Durează ceva vreme și auzim pași coborâtori și prudenți. Burtă Multă, liniștitor, către tinicheaua din întuneric: "Mai avem un pic. Pășește cu grijă..." Deodată simt cum se rostogolește pe scări un bulgăre uriaș de grăsime... E Burtă Multă... Hârjoniștii mei își făcuseră din nou datoria. Eram mândru. Burtă Multă ajunge, prin metoda rostogolirii, la picioarele mele. Zău că arată ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
estetice. Când, stingherit, a reluat începutul refrenului, interpretând un solo de cucurigu, privindu-ne, a realizat caraghioslâcul situației, a luat catalogul, cârnatul cu toarășul și dus a fost... În zadar încercam să explic inșilor care mă eroizau că n-am pic de talent la desen, că sunt bâtă la încropit vorbe care amuză lumea, pentru că nimeni nu mă credea... Hai s-o luăm încetișor, pentru că noi nu suntem de la Miliție. Ești un puști cu mintea de multe carate și înțelegi care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
încruntă, se frământă și nu știa cum să mă mai oprească, așa de doxat eram. Într-un rând mi-a și zis că nu mai vrea exemple din astea, pentru că se lămurise că știam. Eu cred că doamna era un pic invidioasă pe mine, pentru că la capitolul ăsta, al denumirilor de sfinți, nimeni nu-l făcea marț pe tata. Când i-am spus lui tata despre întâlnirea mea cu domnii stilați, am avut ocazia să aflu despre noi sfinți: Sfântul Glicon

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
cineva. Făceam vizite. Tata: "Știu". Stilat și tata. Acasă, în asemenea situații zicea: "Îhî!"... Ne-a vorbit și despre unchiul acela special... Tata, idem... Unchiul acela care... Intervenise celălalt stilat... Eu, către tata, semn către zona locuită de Dumnezeu, un pic mai lateral... Tata, semn de încuviințare către mine. Pricepuse din prima despre ce-i vorba... Are unchiul un nume?... Tata, utilizator de cap, face gimnastica pozitivă a organului complex amintit... Eu, cu recunoscuta mea autoritate "Deștept băiat. Să vă trăiască

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
tot prin tăceri așa găseam eu cele mai grozave argumente că meseria de detectiv e dată dracului, că niciodată nu vezi totul în alb sau negru, lucrurile sunt amestecate, te poți trezi oricând cu mari surprize și, de aceea, un pic de precauție nu strică... Pe când trebuia să ascult și argumentele concluzive ale Suzanei, eram deja departe de ea, pentru că femeile pot fi, uneori, de-a dreptul imprevizibile... Milică m-a ajutat să înțeleg că sunt mai mult decât un om

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
Bronz era aidoma celui din epistolele Andrei, dar și aidoma lui, Marele Bronz de Ferentari. Simțeai că dintr-o clipă în alta va coborî, de pe perete, pentru a cânta la contrabas... Z, nu te supăra, nu mă poți lăsa un pic fără aureola de sfânt? Aș vrea să stăm la o voroavă despre mafia din Ferentari. Hai, pe bune, chiar ai făcut parte din mafia metropolei sau ai dat-o pe cacealma, cum a zis tata? Apropo, mai porți fesul meu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806

nu încetează să circule, și ale apartamentelor a căror proprietari sunt (încă) treji. Amiaza este ora publică, a întrunirilor mondene, a prânzului de plăcere, însoțit de cineva. Iar după amiaza se muncește. Steluțe de nea cad pe covorul de frunze Pic Pic Pic Și licurici joacă pe-un cântec micuț Tic Tic Tic Am dorit și iubesc Fulgii de zăpadă Și marea lucește mărunt./ Imagine, Con de pin, Lăcrămioare, Pasiune, Feeric, Lirism Abstract, În fine, A pleca, Colț din umbra melodiei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
încetează să circule, și ale apartamentelor a căror proprietari sunt (încă) treji. Amiaza este ora publică, a întrunirilor mondene, a prânzului de plăcere, însoțit de cineva. Iar după amiaza se muncește. Steluțe de nea cad pe covorul de frunze Pic Pic Pic Și licurici joacă pe-un cântec micuț Tic Tic Tic Am dorit și iubesc Fulgii de zăpadă Și marea lucește mărunt./ Imagine, Con de pin, Lăcrămioare, Pasiune, Feeric, Lirism Abstract, În fine, A pleca, Colț din umbra melodiei mele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
să circule, și ale apartamentelor a căror proprietari sunt (încă) treji. Amiaza este ora publică, a întrunirilor mondene, a prânzului de plăcere, însoțit de cineva. Iar după amiaza se muncește. Steluțe de nea cad pe covorul de frunze Pic Pic Pic Și licurici joacă pe-un cântec micuț Tic Tic Tic Am dorit și iubesc Fulgii de zăpadă Și marea lucește mărunt./ Imagine, Con de pin, Lăcrămioare, Pasiune, Feeric, Lirism Abstract, În fine, A pleca, Colț din umbra melodiei mele(adierea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
Ah! Drumul la bunica. Parfumul său, culorile sale, sufletul său.... Cuvintele sale de bine pe care le avea totdeauna rezervate pentru mine, locușorul meu pe care mi-l păstra cu drag, mirosul său îmbietor, toate erau pentru mine. Nu era pic de durere între noi. Totul era sacru, dulceag, intim. El nu mă alungă niciodată, el mă cheamă. El îmi cântă, el mă mângâie.... El nu mă minte, el mă cheamă, el îmi spune, el mă protejează, el, el, el, el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
cu a lui pe unul din spini. Sângerai. Iartă-mă, rosti, și, luându-mi mâna, o duse la buze și o sărută cu jind. Iartă-mă, te rog. La plecare mă mai sărută iar, apăsat, lung, încât îmi împinse un pic capul. Iar când plecă, îmi revenii la poziția inițială, imobil și nemișcat, mă priveam în oglindă. Ceva fu, și apoi plecă, nelăsând urme vizibile. Însă îi simțeam lipsa. Luai mâna și-mi atinsei locul, apoi dusei la buze. Îmi rămase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
mă făcea mândră, sau poate cum îl simțeam al meu și mă făleam cu chestia asta. Însă atunci în biserică, aproape de preoți, de lume, în ochii Domnului, cu inima curată și lângă Angi, el era al meu. Poate și un pic de invidie față de orice părea să-l ia de lângă mine, eram posesivă. Însă Angi era un înger, un scump, și nu lăsa nimic să intervină între noi. Ceea ce îmi provoca o imensă plăcere. Era o anumită intimitate între mine și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
mă oprii în fața lui și rostii: Domnule, îmi acordați acest dans? Nu-mi răspunse, însă mă luă de mână și mă purtă până în celălalt colț al încăperii, pe ring, unde și alte perechi se mișcau în ritmul melodiei lente. Fără pic de rigiditate, mă îmbrățișă nițel mai strâns decât de obicei. Însă nu-și mișcă mâinile pe trupul meu, astfel încât îmbrățișarea noastră fu aceeași pe tot parcursul melodiei. Numai capetele noastre se atingeau, el înalt, blând și protector, eu mică și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
încurcată. Abia am ajuns. Dormeai așa de frumos, încât nu am vrut să te trezesc. Ei bine... Înțeleg. Ce servești la micul dejun?  Păi, nu știu dacă ar trebui. Două simple sandvișuri și cafea e bine?  Perfect. Mă împrospătai un pic la baie, apoi revin. Locul de luat masa era intim, pe terasa închisă, lângă bucătăria-bar. După ce m-am așezat la masă, m-am ridicat rapid să plec:  Scuză-mă, însă cred că e mai bine să... Pe hol, în fața mea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
și de ce nu se ducea la servici. Nu lipsise decât de sărbători, de ani de zile. Avea nevoie de o pauză prea lungă. Tocmai își băuse cafeaua când auzi soneria. Bună, Amanda, spuse surprins. Bună ziua. O lăsă să aștepte un pic, apoi o invită înăuntru. Nu știuse de ce o examina cu privirea. Era foarte frumoasă. Purta un taior bej, pantaloni albi și bluză albă. Avea în mâini un teanc de dosare la care el se uită cruciș. Nu ți-a spus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
Luă haina și sabia și coborî fulger. Dar când ajunse, nu se mai afla nimic. Doar strada pustie. Urcă înapoi în apartament și-și petrecu noaptea ațipit lângă o sticlă de bere. A doua noapte, vremea se mai răci un pic așa că nu mai ieși . Ascultă plictisitoarele mesaje, majoritatea invitații pe care nu vroia să le onoreze. Nu vroia decât să doarmă, pentru încă un pic. Nu era pregătit încă să iasă în lume. Vroia o mică vacanță. Dar nu putea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
noaptea ațipit lângă o sticlă de bere. A doua noapte, vremea se mai răci un pic așa că nu mai ieși . Ascultă plictisitoarele mesaje, majoritatea invitații pe care nu vroia să le onoreze. Nu vroia decât să doarmă, pentru încă un pic. Nu era pregătit încă să iasă în lume. Vroia o mică vacanță. Dar nu putea să doarmă. Pe la o bucată de vreme se hotărî să facă o vizită unui prieten. Aerul rece nu-1 învigoră, ci îl făcu numai să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
mult? Nu chiar. Totul se rezolvă în vreo treizeci de minute. Luăm un elicopter. Ce? Da, haide, haide, glumi, eu vreau să fie totul o surpriză. Am pregătit ceva foarte frumos. Promit. O.K., râse. Nu mai întreb. Nu era pic de tensiune. Atâta vreme cât evitau să discute despre unde merg, purtară conversații superbe. Doru remarcă ce bine se potrivesc. Am studiat și eu acolo. Doar lucrăm în același domeniu, nu? întrebă Doru. Și nu ne-am întâlnit! exclamă Amanda. Ca să vezi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
nobile. Stai calmă. Până atunci mai e. Poate uită. Dacă nu, oricum vor ieși scântei. O: Dacă insiști! X: Nu insist. Olimpia se uită cu scârbă (:Evident, era o replică folosită cu sensul de a atrage atenția că sunt un pic jenată să accept imediat, când poate ai oferit din politețe; și umor) O: Ești crudă. X : Sadică. O: Nu, crudă. Dacă vroiam să zic sadică, ziceam sadică. Crudă, adică a face ceva fără să-ți pese, să ai sentimente. Sadismul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
Ce zici de asta? Nu cred c[ mai e timp. Îmi dau lacrimile. Cu disperare: Te rog! Te implor! Și se oprește. Mă cam satur de asta. Mă trezesc ca și data trecută, dar mi-e rău. Mai lasă un pic, apoi oprește. Eu nici nu-l privesc. Îmi deschid portiera, și măi că mă trântește în portbagaj. Nu comentez nimic. Din nou, într-o cameră destul de plăcută. Miros scump de garofițe. Ce se întâmplă? Era seară când m-a dus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]