2,469 matches
-
comuniunea cu natura și după moarte. E un eveniment marcat de mari taine, dar și mărci lingvistice ("îmi pare", "poate", "pesemne"). Timpul se scurge, dialogul are note de profundă tristețe, presimțirea morții este anunțată de substantivul "liniște", de verbele "ascult", "picură", "aud", "bate", "curg", la prezent, și de unele verbe la viitor ("voi ciopli", "voi gusta"), de metafore: "limpezi depărtări", "zvonuri dulci", "stropi de liniște". Gorunul e un poem reflexiv, care valorifică tema naturii, cu meditația asupra trecerii timpului. Unele idei
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
să-i asculte gândurile", se adresează unui interlocutor imaginar, un interlocutor ideal. Pe Ilie Moromete îl părăsesc fiii, dar și iluzia unui timp benefic, pe care altădată părea că îl stăpânește. Dacă la început glasul lui era domol ("glasul lui picură liniștit și încet"), mai apoi "glasul lui devine turbure și însingurat". Tulburarea e un semn că vechea orânduială se sfârșea. După conștientizarea sentimentului de vinovăție față de Niculae care a luat premiul întâi, după fuga băieților, Ilie Moromete intră într-o
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
de apă căzând pe piele în același loc. După câteva minute, locul în care cad picăturile se înroșește; ai senzația că ar trebui să-ți schimbi poziția, dar încă nimic nu te doare. După alte câteva minute, locul în care picură apa începe să se umfle puțin; acesta este momentul apariției durerii, o durere simplă, dar chinuitoare. În cele din urmă, în pielea ta apar chiar mici hemoragii; fiecare picătură este o adevărată catastrofă, dar cel mai chinuitor lucru e să
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
proceda și personajele din romanele de mai târziu. Pentru un bolnav, cel mai important lucru este puterea de a crede în acel ceva care va produce vindecarea. În acest prim text, ,,raza verde", picătura de sare pe care i-a picurat-o preotul la naștere lui Herrant este tămăduitoarea bolii. Narațiunea se constituie într-o lungă așteptare a ,,razei" care vindecă. Herrant va rata momentul, revelația fiind experimentată de narator (Max Blecher). Tot o poveste a bolnavilor din sanatoriu Berck este
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Fie ca seriozitatea jocului păstorit de învățătoare să-i însoțească pe învățăceii săi de-a lungul școlii vieții cu întreaga bucurie picurată migălos în orice experiență de zidire a omeniei, întocmai cum ne împărtășește draga noastră învățătoare: „ am căutat să picur cât mai multă omenie, iubire și grijă de semeni". Cu urări de noi creații de succes, recomandăm călduros lucrarea tuturor colegilor dedicați educației în școală. DEBUTUL ȘCOLARITĂȚII LA COPILUL DEPENDENT Pentru unii copii, debutul școlarității reprezintă o grea încercare. O
MĂRTURII DE LA CATEDRĂ by TASIA AXINTE () [Corola-publishinghouse/Science/1657_a_2968]
-
al narațiunii și sfârșit al partidei. Colin și Robert se întorc la vilă. Apar și cele două femei; Mary, trezită și nu prea, merge împleticit, fără să aibă forța să spună ce i s-a întâmplat. Doar o lacrimă îi picură pe obraz, în timp ce abia articulează o silabă: "Fugi". Colin, în fine, înțelege primejdia mortală. Vrea să telefoneze, dar telefonul e deconectat, apartamentul e gol, valizele gazdelor sunt de mult făcute. Totul, ca la carte. Colin este încolțit de cei doi
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
și seci, recifuri neprimitoare,/ nici de foame nu țin, nici setea n-o taie./ altele însă zvâcnesc viu ca peștii:/ incizii le fac la-ncheieturile moi,/ pe întuneric,/ pe-ascuns,/ ca hoții,/ ca drogații/ și viața în venele mele o picur" (ultima patrie). În alte texte din carte, se întâlnește ideea unei purificări inerente procesului de transfigurare necesară a lumii prin actul scriptural. Scrisul rămâne, orice s-ar spune, metoda optimă de exorcizare, de eliberare de sânge, de organicul robit, subjugat
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
aur psaltirea. După ce scrie o pagină, îi dă foc la opaiț, iar cenușa o presară pe trupul lui Lazăr. Pe rănile celuilalt Lazăr" (VII. Celălalt Ferapont); "Dedesubtul celuilalt Ferapont e celălalt Lazăr. Dedesubtul celuilalt Lazăr nu mai e nimeni. Cenușa picură pe rănile lui și-i acoperă trupul. El nu scrie la nici o psaltire. E prea slab ca să mai poată scrie ceva. Fiecare rană a lui e ca o fântână. Într-una din rănile sale stau eu și-mi continui psaltirea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
încât se poate vorbi, cu adevărat, de un amestec inextricabil de iubire și moarte în poemele lui Cezar Ivănescu: "Nu întâmplător, prin joc și dragoste, poetul își inițiază didactic iubita în tainele lui Thanatos. În clipele de desfătare erotică, el picură veninul extincției, îndrăgostiții beau dintr-un filtru ucigător. Dorința e devorată de spaima morții, candorile capătă frumuseți misterioase, decrepite" (Daniel Dimitriu). Chiar și în poemele în care senzualitatea este substituită de ceea ce Georges Bataille numește "erotismul sufletului", iar actul de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
dualist și ai cărui sclavi am devenit cu toții în acest univers de simțuri și silogisme. Noul mod de a gîndi nu se bazează pe "logică", nici pe ordonarea dualistă a ideilor, așa cum ne-am deprins aproape tradițional să ni se picure în minte, umplîndu-ne de un soi de angoasă spirituală greu de înlăturat. Gîndirea modernă, care ne-a smuls din tihna unității, nu ne mai satisface. Căutăm un cer nou și un pămînt nou, în care sufletul să fie iarăși liniștit
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
în zorii cețoși de septembrie,/ Când din arșița lubrică a verii/ Mă dezmeticesc în aerul alb,/ Străină de arborii încâlciți în lumina lânoasă/ Voi fi trezită ca în sptembrie, devreme/ Și, ca în sptembrie,/ destul de singură ca să aud/ Văzduhul cum picură înspre amiază/ Pe obrazul gutuilor ud/ Și-mi va fi somn/ Și-o să mă rog să mai adorm/ Încă puțin,/ Stând nemișcată,/ Cu ochii închiși și fața în pernă,/ În timp ce liniștea asurzitoare/ Mă va trezi tot mai plin/ Ca să încep
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
zori noi, activitatea sportivă Își cucerește pas cu pas dar sigur, poziții de invidiat În societatea noastră, acordându-ise o atenție și onoare greu de imaginat Înainte. Orice efort viitor merită a fi făcut cu prisosință. Cartea de față dorește să „picure" În sufletele artizanilor gimnasticii noastre, măcar un strop de mândrie și știință, din partea unui slujitor credincios, care a iubit gimnastica românească o viață, și de a cărui desin după cum se vede nu poate fi indiferent. Primiți cu Încredere și Îngăduință
Paralele inegale: concepte şi metodologii moderne by Tatiana Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1785_a_92283]
-
meu) îmi pare că am și trăit-o, ca și cum m-aș fi aflat exact în centrul Muzeului Național din Oslo. Sunt vreo cinci ani de-atunci, când dintr-odată, din ramele-aurii și demne în care mă aflam, a început să picure, după atâtea presiuni mocnite, nerușinat, umplându-mă de pete, ceva care era chiar sânge. De-atunci, în diferite expoziții, am revăzut și alte versiuni. Valuri și unde izbeau de fiecare dată-n mine, încât ieșeam aproape surd din Strigăt. Acum
Poezie by Ion Ivănescu () [Corola-journal/Imaginative/8441_a_9766]
-
aproapele (În sensul biblic) a căpătat (În sensul larg și nobil al cuvântului) o altă conotație: „iubește-ți aproapele ca pe tine Însuți” În forma sa manifestă echivalează cu prețuiește-ți aproapele, ca pe tine Însuți!” Că În prețuire, contextual, picură din noi și dragostea de lume, și iubirea pentru aproapele nostru, este o altă chestiune ce vine să completeze, ba, mai mult, să dea forță cuvântului „prețuire". Altfel spus, dacă nu avem puterea sfinților mergători prin lume, putem fi asemenea
PreȚ pe dispreȚ. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1485]
-
întreg, mistuirea lui delirantă în așteptarea marii dezmierdări. Carnea lui se risipea înnebunită, căci voluptatea îl sugruma, îl umilea. Gura Christinei avea gustul fructelor din vis, gustul tuturor bețiilor neîngăduite, blestemate. Nici în cele mai drăcești închipuiri de dragoste nu picurase atâta otravă, atâta rouă". La un moment dat, mâna amantului descoperă cu teroare rana strigoiului, "singurul loc cald (subl. în text) pe trupul nefiresc al Christinei". Doina Ruști are dreptate: "Vederea sângelui înspăimântă, căci rostul său este de a fi
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
pictura lui Moreau. "Pe marmora poleită a curtei unui palat oriental, curte ce se înconjoară de înșiruirea sveltă a unor svelte colonade, s-a așezat albă și goală sub găteala podoabelor de pietre prețioase, perversa Salomee... Și călăul cu sabia picurând de sânge i-a adus într-o tavă de argint capul livid al Sfântului Ion, pe care ea-l privește cu nesațiu și cu satisfacția visului ce e gata să se împlinească... căci pe buzele ei vezi palpitând setea de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
subliniat și de raportul dintre seria de tonuri deschise, oricum există loc și pentru considerații de ordin general cu privire la ecleraj, care face o bună impresie autoarei Demoniacei -, albul marmorei, a pielii frumoasei nimfete, a lividității chipului ei și sângele care picură de pe sabia călăului sau a rănii rezultate din decapitare. Salomeea încearcă să însuflețească printr-un sărut tardiv buzele litificate ale sfântului, așa cum marmura se "rumenește" de reflexul pielii ei. Și într-un caz și în celălalt, avem o încercare de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
fuseseră stabilite detaliile privitoare la "soluția finală", și de procesele civilizate ale criminalilor de război de la Nurenberg, oraș ce zăcea în ruine, cu zeci de mii de cadavre care făceau apa locală imposibil de băut, de parcă ar fi fost apă picurînd dintr-o morgă. *** Aceste detalii remarcate de Bauman sînt binevenite și, totuși, concluzia sa că civilitatea modernă este aliată a barbariei prezintă riscuri mari, unul dintre ele fiind pesimismul său dogmatic. Postulatele ajutorului reciproc, solidarității, respectului reciproc etc., calități pe
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
Nichifor se da pe jos și trăgea de-a valma cu iepele” dragostea și mila pentru animal, exprimată de stăpânul ce înțelege greutatea sarcinilor și dorește să o ușureze, pe cât posibil; p. 15, r. 32 33 : „de nu curge, măcar picură, și cine mișcă tot pișcă” e acceptabil și un câștig mai redus în lipsa unuia mai mare, iar cel activ și muncitor se bucură de orice beneficiu, fie cat de redus; p. 16, r. 15 16 : „de multe ce dăduse peste
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
o ajută pe Mab să se oglindească din nou în ochii lui "ca într-o apă liniștită". În sfârșit, bărbatul "se regăsea pe sine: acel Andrei duios, icoană (sic!) a neamului său de ciobani și de țărani, al căror suflet picură în lacrimile doinei a căror jale tremură în notele fluierului și ale buciumului". Psihologia rasei își spune așadar cuvântul (exact ca în teoriile criticului Lovinescu), îmblânzind sufletul și așa molcom al moldoveanului școlit la Paris, spre satisfacția voluntarei "franțuzoaice", care
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
tărâmul italic, nefericitul îndrăgostit nu caută desfătări estetice în peisaj, pe care-l găsește mai curând deprimant ("Când se gândi la lumină, luna roșie se înălță din unda vie și îndepărtată a mării, de la Lido, ca o rană ce creștea, picurându-și sângele peste ruinele fumurii") sau pur și simplu indiferent, fără nicio legătură cu propriile trăiri afective și nici nu se putea să fie altfel, ținând cont de faptul că "trecutul trăia mai stăpânitor în el decât clipa de față
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
ploile atunci erau mai dese și mai lungi. Ploua peste tot, în camera în care locuiam și dormeam. Ploua pe dușumea și pe plapuma cu care ne înveleam. Mama punea oale mai mici și mai mari la locurile pe unde picura apa. Picăturile de apă care cădeau în acele oale și ulcele făceau un mic zgomot, pe diferite tonuri, în raport de mărimea vasului în care cădeau. Cădeau și când vasele erau goale, stropeau în jur și dușumeaua. Oalele de pe plapumă
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
m-a adus acasă. Nu m-au pedepsit pentru că nu aveau de ce. Dar după aceea, mult am mai regretat timpul petrecut printre țigani. Tata a reparat acoperișul casei și acum eram lipsiți de distracția picăturilor de apă care nu mai picurau în oale și ulcele. Ne încălzeam cu lemne, când le aveam, căci și acestea se găseau greu. Banii se devalorizaseră întratât că un kilogram de făină de porumb ajunsese să coste câteva milioane de lei. Apăruseră și cozile la pâine
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
trăit doar câteva zile. Presimțeam că ziua va fi nefastă, așa că am început-o ca atare. Tramvaiul așteptat a venit peste o jumătate de oră, se întâmplase o deraiere pe undeva. Pardesiul meu era aproape leoarcă, iar de pe borul pălărie picura apa jur împrejur. În fine, m-am văzut în el, dar pentru că întârziase atât, era arhiplin. Cineva din spatele meu îmi ungea cu noroi pantofii la care frecasem atâta să le dau lustru. M-am indignat într-atât încât, așa cum eram
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
și când mi-a povestit prima dată de această nouă femeie a lui, cu care voia să-și ducă zilele de atunci înainte. Era frumoasă, și femeia, și melodiile interpretate de ea, dar în primul rând era frumoasă vocea ei. Picura jale și bucurie în același timp și se cuibărea în sufletul meu și atunci spuneam lui Sandu: "E frumoasă, dom-le!" Înainte de a muri, ne-am întâlnit undeva, într-un loc unde tăcerea nu este sfâșiată decât de strigătul unui
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]