KorAP: Find »[drukola/base=pipăi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...77 78 79 ...124 >

3,087 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291

punem mîna pe ei. Eu și cu Trish ne-am conformat, dar cu oarecare reținere. E greu să fii obiectivă cînd una dintre cele mai bune prietene ale tale stă În fața ta, pe jumătate goală, și ține morțiș să-i pipăi sînii. Dar trebuie să recunosc că am simțit oarece invidie. SÎnii Lisei erau incredibili, deși erau cam tari. Nu am nici o umbră de Îndoială că Lisa va purta numai partea de jos a costumului de baie și că cei doi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
Allegra Hicks fără mîneci și cu cercei de aur, e Întruchiparea perfectă a chicului european, și-ar da seama cu siguranță. — E second-hand, răspund zîmbind cu gura pînă la urechi. Nu-i așa că e frumoasă? Ea surîde, se apropie ca să pipăie materialul și e de acord cu mine. — Draga mea, nu spune că e second-hand. Nimeni nu mai vorbește așa. Spune că e retro. — Retro, murmur eu. Are dreptate, chiar că sună mai bine. Dar e foarte frumoasă, iar tu arăți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
Verigheta. Ne uităm amîndouă În jos, la degetul meu pe care se află inelul simplu, din aur, odinioară atît de străin și de nepotrivit, dar care acum Îmi dă senzația că e parte din mine. — SÎnt Încă măritată, spun Încetișor, pipăind verigheta cu degetul mare, percepînd senzația de familiaritate pe care mi-o dă și știind că sînt foarte departe de ziua În care voi renunța la ea. — Ești despărțită de soțul tău, Îmi amintește Lisa. — Știu, dar nu sîntem divorțați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
Îi povestesc cum mi-a strîns mîna și ce a zis. — Eu zic că nu a vrut să te sperie, spune Lisa. Ai de gînd să-l suni? Îmi bag mîna În buzunarul hainei, care atîrnă pe spătarul scaunului, și pipăi cartea de vizită ce Încă mai stă acolo, cuminte. — Neah. Probabil că nu. Clatin din cap și mă aplec să o gîdil pe burtică pe Amy, care se zvîrcolește și chițăie de fericire. Într-o după-amiază de joi, pe cînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
de vomă nu poate fi ignorat și dau cu ochii de Tom, dormind dus și zăcînd Într-o baltă de vomă uscată. — Rahat! șoptesc eu, panicîndu-mă puțin. Aprind lumina, iar Tom se mișcă, deschide ochii și Începe să plîngă. Îi pipăi fruntea, dar nici un semn de febră. Îl sărut ușor și-l alin În vreme ce-o iau spre baie, ca să-l spăl. — E totul În regulă, scumpule, Îi cînt eu Încetișor, desfăcîndu-i costumașul murdar și dîndu-i-l jos. Îi ridic maieul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930

nu-mi trecuse prin minte că se poate iubi cu deznădejde și că tocmai deznădejdea e semnul cel mai înalt al iubirii. "Eu, Galileo Galilei, în al șaptezecelea an al vieții mele, având înaintea ochilor toate amintirile pe care le pipăi ca pe niște pietre, abjur ambițiile deșarte în care m-am complăcut...", ce-ai zice dacă m-ai auzi vorbind astfel? ― Și ce vei face acum? ― O soluție ar fi să mă întorc printre oameni fără să-i detest. De ce

Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369

În timp ce mă uitam la ele stând pe vine, am zărit o viperă. Se încălzea la soare pe o grămadă de olane sparte, la mai puțin de un pas de mine. Era mare și lungă de peste trei picioare. Ridicase capul și pipăia cu limba despicată aerul, cumpănind dacă să fugă sau să atace. Încet, am pus mâna pe o bucată de statuie, un braț fără mână. Vipera mă țintuia neclintită. Tocmai când eram gata să o lovesc cu piatra, cineva în spatele meu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
Tu cuvântul, iar eu spada. Nu prea mă pricepeam la arme; reușeam cu greu să mă apăr, și asta pentru scurt timp. Am făcut față loviturilor lui o vreme, și-n curând m-am trezit pe jos, cu vârful tăișului pipăindu-mi gâtul. - Ne-am înțeles? Tu cuvântul, iar eu spada? Am zis da, horcăind. - Ne-am jurat unul altuia, Stiliano, de aceea cad la-nvoială. În acest fel și-a justificat dorința de a ne împăca. De-atunci, zilele mele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
de lemn, cu carâmbii de drumeț, cu cămașa ieșindu-i de sub mantaua dublă în care se înfășurase, dădea la iveală de sub pălărie o față tot atât de cruntă ca a unui brigand. Și-a aranjat cele două pumnale ascunse sub glugă și, pipăindu-și capul ras, a mormăit: - După ce o să-l eliberăm pe Rotari, cineva trebuie să plătească și pentru fărădelegea asta. L-am admirat pentru optimismul ce-l însuflețea și care nu-l părăsise niciodată. Atunci când Bovo ni s-a înfățișat, s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
nu mi-am dat seama că o tânără femeie turna apă peste mine. Vibana n-a rămas nepăsătoare văzându-mă gol și, în seara respectivă, a venit în odaia mea spunând că vois să se culce cu mine. I-am pipăit șoldurile și sânii, după care i-am vârât brusc o mână sub tunică, între picioare. Am simțit că dorința ei era adevărată și am primit-o în pat. Din seara aceea m-a vizitat aproape în fiecare noapte. Rotari și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
departe de mine. M-am dus spre ei, țintindu-l pe cel cu bâta adevărată. Când am dat să i-o iau, a încercat să pareze și s-a opus, dar i-am smuls-o din mână. Atârna ceva și pipăind-o mai bine mi-am dat seama că acele cârpe înveleau o bară de fier. Din nou m-am adresat publicului, riscând să-l stârnesc: - Nobili și bogați stăpâni ai Bizanțului, facem prinsoare că doar cu bâta asta de cârpe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
m-a luat în brațe spre a-și arăta recunoștința. Așa cum i-am promis, a doua zi dimineața m-am dus la Garibaldo. Mi-a întins o legăturică de cânepă pe care o scosese dintr-un săculeț de piele. Am pipăit-o: era ceva tare și ușor. - Ce este aici? - Ce i-am cerut eu împăratului, mi-a răspuns. - Nu pare cine știe ce. Mi-a surâs compătimitor. - Eu zic că valorează mai mult decât îți închipui. Ții în mână o bucată din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
același nume: Isacco Platone. În luna ianuarie a anului următor, ajungând la scadență acordul între rege și Gundeperga, el a chemat șase femei bătrâne și le-a trimis la regină să constate dacă era gravidă. Au iscodit-o și au pipăit-o douăzeci și opt de zile în șir, după care au venit la mine și au depus mărturie că regina avea menstruație, dovadă stând fesele impregnate cu sânge. În aceeași seară a fost trimisă din nou la mănăstirea din care plecase, fără ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-și vadă mama de a cărei întoarcere auzise, a fost adus de la Trento. Prezența Gailei a reușit să pună frâu, fie și parțial, exceselor sale. Avea doar treisprezece ani atunci când a trebuit să înduplec o slujnică tânără să se lase pipăită de el, permițându-i să-i admire slobod părți ale trupului la care râvnea atât de mult. A fost atât de precoce, încât, un an mai târziu, a avut-o în toată regula, dând dovadă și de iscusința de a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668

lume Încețoșată, cenușie, de o tristețe și o paloare deprimantă. Antonio se așeză pe portbagajul mașinii și Își dezveli o bomboană. Voia să-i dea impresia că așteaptă pe cineva, sau ceva, dar nu aștepta nimic. Totul se sfârșise. Își pipăi instinctiv pistolul din teaca prinsă la subraț și Îl fulgeră o dorință arzătoare și irezistibilă de a ridica siguranța și de a-și trage un glonț În cap. Dar trebuiau să mai vorbească, măcar o dată. Totul putea să se Îndrepte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-l văzuse nici pe al ei. Fundulețul dispăru Într-o pereche de chiloți albaștri cu delfini ce săltau În apa mării. Băiețelul Încovoiat Își trăgea cu greu pantalonii și bâjbâia cu mâinile pe pardoseală, ca un câine - Întinse o mână pipăind În căutarea ochelarilor. Era Kevin Buonocore. Camilla Închise ușa, temându-se să nu fie văzută. Kevin n-ar fi iertat-o niciodată dacă l-ar fi surprins Într-un asemenea hal - umilințele nu trebuie Împărtășite. Clopoțelul sună și Camilla se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
Corpul lui Hristos. — Soră, șopti Camilla, ridicând mânuța, trebuie să merg la baie. De ce n-ai mers În pauză? răbufni educatoarea. Apoi, Îmbunată, căci micuța și delicata Fioravanti părea gata să izbucnească În plâns, o trimise afară. Camilla străbătu coridorul - pipăind pereții cu mâinile de teamă să nu-i cadă peste ea. Grăunțe mici și luminoase dansau În razele de soare. Era o tăcere copleșitoare. Prin ușile Închise ale aulelor se strecurau vocile Înăbușite ale elevilor care repetau tabla Înmulțirii. Paznicul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
civile, răspândind cultura rezistenței, astfel Încât statul și toți reprezentanții săi să știe că nicăieri și nicicând nu vor fi În siguranță. Acum aerianul ăsta agresiv și intransigent era așezat lângă el, sub lumina turbată a sferei de sticlă, și-și pipăia nasul dureros și Înroșit, și pretindea să-i dea bani pentru a-l ajuta pe el și pe tovarășii lui - care Într-o zi, probabil, aveau să-l Împuște. Aris, cu părul violet, strâns În codițe aspre, un predicator al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
al timpului care trecuse, al timpului care Îi unise, Îl emoționă profund, și imaginea lamei de inox ce-i zgâria pielea Îl făcu să se cutremure. Puse Înapoi cuțitul În teacă și se lipi de Emma și Începu s-o pipăie peste tot și-o sărută deschizându-i buzele cu limba, iar ea nu-i opuse rezistență. Dimpotrivă, avu impresia că i se abandona, că se desfăcea ca o valvă și era exact așa cum trebuia să fie. În timp ce mâinile i se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
de unde avea să găsească puterea. De unde atâta forță. — Bineînțeles, spuse. Se Îndreptară spre farmacia Tritone, dar când ajunseră acolo obloanele erau deja Încuiate cu lacătul. De-acum toate magazinele erau Închise. — Stați liniștiți, vi le cumpăr mâine, Îi liniști Antonio. Pipăindu-și temător pieptul, se gândea că, dacă inima i-ar fi căzut din cămașă ca un bănuț, nici măcar nu și-ar fi dat seama. Cinară la McDonald’s-ul din Piața Spania, Îngrămădiți În jurul unei măsuțe de pe colț, sub lumina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
ei singurătate. Îi era teamă și nu știa de ce. Simți o lacrimă adunându-se În colțul pleoapei, alunecând pe curba obrazului și topindu-se apoi În părul lui. — Tati? Îl chemă la un moment dat Camilla, ridicându-și căpșorul și pipăind Întunericul În căutarea feței lui. Recunoscu sclipirea ochelarilor și poate chiar a ochilor lui. — Ai auzit aeroplanul? șopti cu un surâs. A plecat spre Bangkok. a douăzeci și patra oră Zero privi Împrejur și cum nu văzu pe nimeni Între

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
lor nici măcar nu atingeau tăcerea. Ne mișcăm fără să facem vreun zgomot, de parcă n-am exista, se gândi. De parcă deja n-am mai fi aici. Și dac-ar fi Într-adevăr așa? Vom pleca Într-un fel sau altul. Înaintând, pipăind cu palmele pereții galeriei, ca niște orbi. Zero Își spuse că, deși era incitant, ar fi fost stupid să se lase arestați. Nu trebuiau să se lase prinși din nou. Mai degrabă ne lăsăm călcați de tren. Ne vom lăsa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624

arsenal de dorințe, care îl făcuseră să vorbească pentru prima oară. O privea încântat, fără să-i ia în seamă întrebările. Mai întâi, îi atinsese șuvița de păr castaniu lăsată intenționat să cadă din plasa împodobită cu mărgele. Apoi îi pipăise corsetul strâns. Ea vorbea repede, ușor uimită, ușor speriată, nu se poate, îi spunea, ce te-a apucat, doar nu este adevărat c-a intrat dracul în tine, să știi că te spun, ia mâna, nenorocitule... Ar fi vrut s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
prin îndrăzneală, cât prin indiferența ucigătoare. Treceau zilele și aproape că nici nu-l mai vedea. Pampu alerga dintr-un loc într-altul fără s-o privească măcar. Fata stătea pe patul înalt al prispei ori în foișorul de la poartă, pipăindu-și beladona cusută în corsajul rochiei, și aștepta un moment în care el să fie pe aproape ca să-i poată spune ceva. Până atunci îl chema pentru tot felul de nimicuri, îl punea să-i aducă flori sau fructe ori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
de văzut, dar dacă era ceva de capul lui ar fi rupt de multă vreme lanțurile, să vedem dacă o să-mi fie cu ceva de folos, iar cu tine, tot așa, o să văd. Apoi se apropiase de Zogru și îi pipăise fața cu vârful ascuțit al cizmelor: - E adevărat că arunci cu oameni pe deasupra pădurilor? Nici nu știa dacă să răspundă. - Ce, nu vorbești, ești mut? Cum te cheamă? - Sunt Pampu, argat pe moșia boierului Gongea. - Ei, acum ești al meu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]