2,119 matches
-
la zonele inaccesibile, arta ar sucomba subit. Adevărul există, minciuna trebuie fabricată. Avem tot mai multe informații, dar prea sărace în sensuri. Poeții - acești alpiniști ai absolutului. Încrederea în rațiune poate însemna mai mult decât dimensiunile ei. Orice drum spre pisc e accidentat. Pentru baba Safta, metafizica este o îmbârligătură diabolică. Și pe artist îl vitaminizează îndoielile. Bucură-te pentru fiecare certitudine! Ca și cum ar fi ultima. Misiunea necunoscutului e să sperie. Marile idei izvorăsc din inimă. Omul trebuie să-și spele
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
didactic : un tânăr maltrata o poezie. Școala are nevoie de manuale inteligente, nu doar alternative. Educația trebuie să transforme inteligența în caracter. Dacă pământul este un Infern, de ce pregătim copii pentru Paradis? Dresura în educație duce spre țarc, nu spre pisc. Orice Școală trebuie conectată la Steaua polară. Instinctele fac intoleranță la educație. Explodează când crezi că le-ai strunit mai bine. Școala - poligonul de încercare a relațiilor interumane. În industrie, proiectezi biciclete și mitraliere. Nici în educație nu este altfel
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
nemurire. Geniile își trăiesc viața la temperatura rugului. Scriitorii de mare talent își trag în nemurire și dușmanii. Setea de glorie ne-a răpit liniștea patrupedă. Gipsul vindecă, bronzul - imortalizează. Geniilor le este, de regulă frig. Pentru că sunt spânzurate de piscuri. Golgota și Olimpul sunt alternative ale gloriei. Geniile nu beneficiază de imunitate nici după moarte. Posteritatea reține apele ușor mâzgălite cu sublim. La venirea pe lume, unele genii greșesc secolul. Sau chiar mileniul. Eternitatea își adună polenul din florile efemerului
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
condimentează biografiile oamenilor celebri. Gloria presupune o selecție foarte dură. Numai pentru câteva mumii de faraoni, de exemplu, s-au înălțat giganticele piramide egiptene. Monotone trebuie să mai fie bolgiile eternității! Generează capodopere mai ales vremurile crispate. Geniile împing spre piscuri culturile mici în care au apărut. Geniile ridiculizează omenirea venind cu soluții extrem de simple. Pe lângă informație, geniul are nevoie de intuiție și de revelație. Cucerirea și păstrarea gloriei sunt acte de încrâncenare nu de cavalerism. În absența adversităților, geniile rămân
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
comunismul cât și fascismul au apărut pe lume ca speranțe. Stresul crește proporțional cu împuținarea iluziilor. Spre coarnele condeiului ne mână o suferință, un pariu, o obsesie. Ne-a ars casa, e adevărat. Dar ce foc sublim! Sublimul e un pisc în care nu ai cum să te odihnești. De la Demostene încoace, niciodată nu știm ce au oratorii în gură. Uimirea poate fi produsul revelației. Dar și al sclerozei. Dumnezeu a dat toată cota de talent criticilor literari. Iar ei o
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
unduim spatele. În multe zone, istoria nu este decât o siropoasă telenovelă. Guvernările anapoda stimulează indiferența popoarelor. Cotropitorii nu au nevoie de eroi. Barbaria tiranilor constă în anularea dreptului oamenilor la speranță. Fiecare secol după Iisus s-a considerat, probabil, piscul Golgotei. Istoria acest cașalot devorator de destine umane. Unele conflicte rămân în frigiderul istoriei și după încheierea păcii. Principiul dinte pentru dinte a lăsat omenirea știrbă. Și greșelile colosale te pot planta în istorie. Condiția umană este f. rezistentă la
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
manuscris. Și superlucizii au nevoie uneori de poezie. Poeții actuali, acești colindători pe care nimeni nu - i mai răsplătește măcar cu nuci și covrigi. Arta autentică are un acut instinct al viitorului. Absența artei simplifică grosier spiritele. Literatura moloz hrănește piscurile. Arta se naște din concubinajul speranței cu disperarea. Arta polemizează misterul vieții. Universul încape într-o carte, iar cartea într-un buzunar. Promovată în literatură, minciuna devine ficțiune. Scrisul ar putea să dea un sens neantului. Uneori, singurul martor al
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
un rebut, o blasfemie. Debutanților le stă bine și când intră cu praștia în Olimp. Șansa talentului e să fie fecundat de o credință. Din luxoasele librării de altă dată, cartea a fost exilată pe tarabe. Când se apropie de pisc, arta devine rugăciune. Parcă prea mult sifon toarnă criticii contemporani în creațiile lor. Unii și - au consumat geniul modelând o oală, ori cioplind un fluier. Relația scriitor - critic seamănă uneori cu cea dintre copac și câine. Cartea debutantului merge spre
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
clare. Marea artă este spovedanie. Cărțile valoroase își teleportează cititorii în spațiul și în timpul lor. Chiar dacă cititorii dispar precum dinozaurii, libertatea nu va cădea în paleozoic. O carte valoroasă e o lume. O bibliotecă - un univers. Când se apropie de pisc, arta devine rugăciune. Poezia postmodernistă a rămas tot un balet. Dar de elefanți. Când marii scriitori sunt la masa de scris, bodyguarzii cerului patrulează prin preajmă. Măreția creatorilor de artă e ca aura. Nu o văd decât specialiștii. Parcă prea
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
mai bună intenție. Fără perseverență, celelalte calități mor de inaniție. Care este deosebirea dintre călău și fisc? Păi, primul nu-ți ia decât viața. Ajunși la porțile Occidentului, nu ne putem încă vindeca de complexul Dinicu Golescu. Sublimul e un pisc, în care nu ai cum să te odihnești. Omul vomită binele băgat cu forța pe gât. La noi în trei zile orice miracol se alterează. Kafka a murit de mult, a rămas însă lumea așa cum și a imaginat-o el
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
alibi. Nenorocirea poate fi un test de rezistență. Salvarea noastră rămâne cosmosul. Numai de acolo. Pământul se vede frumos. Mama această poarta mirifică prin care ne desprindem din neant. Am nostalgia bucuriei generate de lumina marilor începuturi. Sublimul e un pisc în care nu ai cum să te odihnești. De înlănțuirea cosmică nu scapă nici trupul. Se contopește cu pământul care strălucește ca o stea. Viața poate fi o banală comparație. Dar și o subtilă metaforă. Suferința are gravitate, nu stil
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
îi doare mijlocul, pe filozofi - scopul. Timpul este cel mai mare umorist. El știe să râdă de toți și de toate. Râsul - un dans în jurul fricii. Jovialitatea zeflemistă ne-a salvat pe noi, românii, de multe hăuri. Dar și de piscuri. Campaniile electorale salvează umorul lumii. Râsul nu este sănătos, dacă nu te pune pe gânduri. Umoriștii cei vechi au spus totul. Ceilalți - restul. S-a constatat că umoriștii trăiesc mai mult, când nu râd de contemporanii lor. Ironia poate fi
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
perfect și calea de a se acomoda cu exprimarea ei prin cuvinte. „Poate că am fost făcut ca să slujesc lumii prin scris!”, își spunea acesta în gând, de foarte multe ori, încrezător. Se și vedea, astfel, pe cel mai semeț pisc al acestei arte, fiind cel mai de seamă reprezentant al ei, iar mizeria în care trăia astăzi nu-i dărâma deloc speranța pentru izbânda ce sigur va veni mâine. Sărăcia nu-i putea strica, cu niciun chip, frumusețea viitorului - era
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
și, privind înțelept și realist în miezul fiecărui lucru-n parte, să te simți cu adevărat liberă să zbori. Asta sunt eu de părere că înseamnă a te cunoaște întru totul pe tine însuți. Și, dacă ajungi să atingi acest pisc sacru și măreț al lucidității, poți fi pe deplin sigură că nimeni și nimic nu te va mai da jos de acolo. Vei fi ca un zeu! Iar această dorință (și cerință) reprezintă un sinonim perfect al vieții superioare, de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ei Septuaginta? Nu pe ei. Pe evreii care îi voiau pe greci monoteiști. Așa că încreștinarea grecilor de către Apostolul Pavel a fost decisivă pentru viața întregii Europe. Religiile politeiste, prin imoralitatea lor (subliniez) au făcut loc moralității proprii Creștinismului. Nu este pisc fără prăpastie. Poate că te plictisesc... Nu. Nici într-un caz... Într-un cuvânt, domnule Gerard, Maica Domnului n-are ce căuta între astfel de divinități perverse, importate de Atena, Sparta și mai târziu Roma, din Asia mai ales. Sper
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
starea în care mă aflam; frapat de puterea de a-mi înfrânge slăbiciunea de a nu fi riscat niciodată. O, dacă știam, cu alte cuvinte, să mai și risc...Și cea care mă adusese, poate fără să vrea, pe acest pisc al tentației de a risca, fusese chiar fata pictorului Bogdan. În fracțiuni de secundă, în timp ce-i povesteam de-a fir-a-păr tot, ca mamei mele, mă gândeam cum urma să reacționeze Relia în următoarele zile, cum se vor răci cu siguranță
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
încearcă să dormi... Asta-i cel mai bine: când dormi nu consumi energie... Ieși. Afară noaptea era întunecoasă, cu un cer negru fără lună presărat de stele care acolo, în munți, păreau și mai aproape, de parcă ar fi atins crestele piscurilor ce se înălțau deasupra capului său, și rămase gânditor câteva clipe, ca să se orienteze, poate, sau ca să-și traseze în minte drumul pe care avea să-l urmeze din locul unde se găsea până la un fort îndepărtat. în primul rând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
sicriele pe care le văzusem prin cartier. Ca să-mi redea bunul simț, o ninetistă mai înlăcrimată, cred că era madam Gina, a ținut să facă un rezumat al atitudinii mele: "Depravatule!" Eram pe drumul cel bun, carevasăzică: mă mențineam în piscul topului. Numai Nineta, fumând ca de obicei, calmă, nu vărsa lacrimi și se întreba care dintre purtătorii de sicriu îi va lua locul mortului, că doar n-o fac ei pe groparii televizați doar de amorul artei. Eu nu pricepeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
câteva firimituri caraibiene... România văzută din Little Cayman. Miliardari originali, corupție originală, spirit civic original, fericire originală, disperare originală, tristețe originală, democrație originală. Z: Violonist român [talent înnăscut]; excentric de la natură; suflet cu prăpăstii mai mari decât Groapa Marianelor și piscuri doar puțin mai mici decât Everestul; mascul cu performanțe acceptabile și rare; soț modern, de cinci stele, pe o scală de 1 -7 [știi că pentru mine 7 este numărul magic]. A(ndra). Pictor caymano-român; voiajor al Universului [visează să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
el poți începe să scrii primul capitol al unui manual despre o anume fericire. Sisif nu are chemarea către orizonturile zădărniciei, așa cum credeam până acum. Toată truda sa face parte dintr-un proiect al demnității. Rostogolind la nesfârșit stânca spre piscul muntelui, el reia truda știind că aceasta este munca lui. Sisif trudește tăcut în acest univers absurd, sfidându-i pe zei. El știe că zeii mizează pe o nouă revoltă a sa, pe refuzul său de a accepta statutul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
această pictură a mea. Ți-aș putea-o posta pe net, ca pe toate epistolele mele, dar aș ucide tot farmecul interpretării. Sau poate că așa îi ucid farmecul, rezumându-ți ideea... Un glob pământesc răsturnat aiurea, care are un pisc. Este piscul lui real: Chomolungma. De peste tot, de la poalele globului, urcă spre Chomolungma o puzderie de sisifi. Alții coboară. Fiecare dintre ei are propria sa stâncă. Unele stânci au speranța că vor ajunge în vârf, altele se rostogolesc, golite temporar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
a mea. Ți-aș putea-o posta pe net, ca pe toate epistolele mele, dar aș ucide tot farmecul interpretării. Sau poate că așa îi ucid farmecul, rezumându-ți ideea... Un glob pământesc răsturnat aiurea, care are un pisc. Este piscul lui real: Chomolungma. De peste tot, de la poalele globului, urcă spre Chomolungma o puzderie de sisifi. Alții coboară. Fiecare dintre ei are propria sa stâncă. Unele stânci au speranța că vor ajunge în vârf, altele se rostogolesc, golite temporar de speranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
pe care le lăsase În urmă, stiva de cărți, geanta neagră, seiful scorojit de flacără. Nu ucisese niciodată până acuma un om, dar atâta vreme cât dura liniștea, putea uita că făcuse pasul acela ultim care-l ridica pe cel mai primejdios pisc al profesiei sale. O ușă la primul etaj era deschisă și auzi În trecere vocea arțăgoasă a unei femei: — Ce chiloți sunt ăia? Ascultă-mă pe mine! Ei, eu nu sunt fiica președintelui, așa că i-am spus „Dă-mi ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
urcară in minionul autoturism de excursie, și plecă la Crucea albă de mesteacăn. Adică, a venit la locul ei preferat, de la poalele marelui deal Vama. Parcă mașina pe drumeagul de pădure, paralel cu râulețul Vama, și porni, cu odraslele, spre pisc. Avu de urcat una sută patru scări. Trepte din beton,din loc în loc presărate cu băncuțe, pe care eventualii turiști să aibă unde-și trage sufletul, după care, să-și continue urcușul spre vârf, unde, în adevăr, se afla vestita
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
nenumărate ori, pe lângă această catedrală pentru mântuirea sufletelor aproape de sfârșit, ale celor care, decenii la rând, au slujit țara, pe noi toți ne-au slujit, cu pricepere, încredere și devotament. O slujiseră, ne-au slujit, dar, iată, că, ajunși în piscul propriei existențe, aceasta i-a aruncat, cât colo, la lada de gunoi a istoriei, iar ei, pentru a-și mai face un bob de curaj, în fiecare dimineață, trec pragul catedralei, dincolo de care, într-un perimetru de douăzeci de metri
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]