2,526 matches
-
Se bucură. Toți sunt veseli, pe jilțuri rânduite pe lângă pereți, sau în grupuri, discutând cu aprindere; râd, vorbesc toți odată, prea mult și prea tare. Desigur, e beția izbânzii, dar nu e de lepădat nici contribuția fantasticului Cotnar învechit în pivnițele domniei... Paharnicul Negrilă și câțiva copii de casă tăbârcesc pântecoase carafe cu vin și nu mai prididesc cu umplerea ulcelelor ce seacă prin farmec de parcă nici n-ar avea fund... Nici chiar Înalt Prea Sfinția sa Fericitul Mitropolit Teoctist al Moldovei, fiind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ca pe un copil, dar cu mâna cealaltă, pe furiș, își șterge lacrimile, bolborosind: S-a sfârșit... S-a sfârșit... ...Niște oameni sărmani, cu inimă mare, m-au cules dintr-un canal, mai mult moartă, m-au ascuns într-o pivniță, m-au îngrijit... Două luni n-am știut de mine. Nu vorbeam, numai țipam. Și, totuși, animalul din mine n-a vrut să moară... Ceva, totuși, a murit în mine atuncea: sufletul... Țamblac o mângâie cu blândețe, cu o nesfârșită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
să se lase, dar în iatac era lumină, multă lumină de la lumânările arse pe jumătate, răspândite peste tot, ca în Sărbătorile Paștilor. Pe măsuța acoperită cu un ștergar alb, friptura din pulpă de căprioară se sleise și vinul adus din pivniță în carafă aburită se încălzise. Până și în cămin jăratecul începuse să se stingă, nimeni nu mai aruncase vreun vreasc, deși grămada era alături. Maria stătea pe marginea patului cu baldachin, într-o cămașă de borangic atât de diafană că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
a născut ea dintr-o inspirație colectivă de moment, nu mai rețin. Pentru a înțelege cum s-au răzbunat acei ștrengari, în ce chip ingenios, demn de un roman picaresc, au făcut-o, trebuie știut că omul acela, victima, avea pivnița la stradă: așa era tipicul atunci, într-o vreme în care pivnița, beciul, juca un rol atât de important într-o gospodărie. Câte și mai câte nu se băgau și nu se scoteau în și din ea (sau el), câte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Pentru a înțelege cum s-au răzbunat acei ștrengari, în ce chip ingenios, demn de un roman picaresc, au făcut-o, trebuie știut că omul acela, victima, avea pivnița la stradă: așa era tipicul atunci, într-o vreme în care pivnița, beciul, juca un rol atât de important într-o gospodărie. Câte și mai câte nu se băgau și nu se scoteau în și din ea (sau el), câte și mai câte nu se puneau, nu se păstrau în întunecimea aceea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
din ea (sau el), câte și mai câte nu se puneau, nu se păstrau în întunecimea aceea - răcoroasă vara, călduroasă iarna. O ușă „culcată”, formată din două canaturi, belciuge groase, un lacăt enorm, de dimensiuni neobișnuite: așa arăta intrarea în pivniță, când pivnița era încuiată. Ca în acea dimineață de iarnă deosebit de friguroasă în care o ceată de băieți îndrăciți a trecut pe lângă ea, în drum spre școală. Ideea le-a dat-o desigur lăcătoiul - cheia întregii răzbunări -, frumos încuiat și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
sau el), câte și mai câte nu se puneau, nu se păstrau în întunecimea aceea - răcoroasă vara, călduroasă iarna. O ușă „culcată”, formată din două canaturi, belciuge groase, un lacăt enorm, de dimensiuni neobișnuite: așa arăta intrarea în pivniță, când pivnița era încuiată. Ca în acea dimineață de iarnă deosebit de friguroasă în care o ceată de băieți îndrăciți a trecut pe lângă ea, în drum spre școală. Ideea le-a dat-o desigur lăcătoiul - cheia întregii răzbunări -, frumos încuiat și așezat la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Întorcându-se de la școală peste câteva ceasuri, autorii isprăvii l-au putut vedea - cu ce satisfacție, nu mai e nevoie să o spun - la lucru pe gospodarul ce le stârnise antipatia, trebăluind plin de năduf în jurul lacătului de la intrarea în pivniță, încercând - cu ajutorul unui ceainic cu apă fiartă - să dezghețe grămăjoara solidificată ce obtura atât de necesara gaură a cheii. O farsă de o simplitate diabolică, într-adevăr... * Prea multe amintiri cu lecții de pian pentru un nedăruit ca mine! Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
chirie o altă fată bătrână, domnișoara Valerica, asistentă medicală pe undeva, în provincie. O ființă tăcută, cu care soarta nu s-a dovedit deloc darnică. Cam aceștia erau pasagerii „corabiei” cu care am călătorit timp de 17 ani. Remarcabilă era pivnița locuinței de pe Florilor, o locuință „cu lemne” (în comparație cu cea de la Cluj, nu avea nici parchet, nici gaze). O pivniță mare, bine clădită, cu pereți și bolți de cărămidă, curată, cu pământ pe jos, bine bătătorit, ceea ce o făcea mai primitoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
nu s-a dovedit deloc darnică. Cam aceștia erau pasagerii „corabiei” cu care am călătorit timp de 17 ani. Remarcabilă era pivnița locuinței de pe Florilor, o locuință „cu lemne” (în comparație cu cea de la Cluj, nu avea nici parchet, nici gaze). O pivniță mare, bine clădită, cu pereți și bolți de cărămidă, curată, cu pământ pe jos, bine bătătorit, ceea ce o făcea mai primitoare și mai plăcută decât dacă ai fi călcat pe un strat de beton. Ar fi fost și mai mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
fi călcat pe un strat de beton. Ar fi fost și mai mare dacă în fund o improvizație de scânduri nu ar fi smuls din ea un spațiu pentru ca un alt apartament (cel din colț) să aibă și el puțină pivniță. Prin două ferestruici aruncam, toamna, în pântecele ei lemnele și cărbunii pe care, când transportul în sfârșit sosea, căruțașul le descărca nepăsător, le lăsa, mai bine zis, să se reverse pe trotuarul din fața casei. Era un sport agreabil să azvârli
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
toamna, în pântecele ei lemnele și cărbunii pe care, când transportul în sfârșit sosea, căruțașul le descărca nepăsător, le lăsa, mai bine zis, să se reverse pe trotuarul din fața casei. Era un sport agreabil să azvârli, pur și simplu, în pivniță, la întâmplare, „combustibilul pentru iarnă”. Mai greu era să aranjezi, apoi, acel „dezastru”, să așezi în stive grămada de butuci, să-i despici. Apelam pentru această treabă la tăietorii de lemne (unde sunt tăietorii de lemne de altădată?). În pivniță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
pivniță, la întâmplare, „combustibilul pentru iarnă”. Mai greu era să aranjezi, apoi, acel „dezastru”, să așezi în stive grămada de butuci, să-i despici. Apelam pentru această treabă la tăietorii de lemne (unde sunt tăietorii de lemne de altădată?). În pivniță se cobora pe o scară de lemn, după ce ridicai un capac, tot de lemn (apucându-l de mâner, de la nivelul podelei). Intrarea în pivniță se afla în cel mai strâmt spațiu al locuinței, de sub scara ce ducea la domnișoarele Manițiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Apelam pentru această treabă la tăietorii de lemne (unde sunt tăietorii de lemne de altădată?). În pivniță se cobora pe o scară de lemn, după ce ridicai un capac, tot de lemn (apucându-l de mâner, de la nivelul podelei). Intrarea în pivniță se afla în cel mai strâmt spațiu al locuinței, de sub scara ce ducea la domnișoarele Manițiu, situat între baie și antreiașul întunecos ce lega bucătăria cu două din camerele apartamentului (în a treia se putea pătrunde prin ambele). Se găsise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
caz am procedat cu regretabilă ușurință. Oricum, el figurează în continuare în inventarul lucrurilor, al obiectelor de care sunt hotărât să nu mă despart nicicând, niciunde. Să se pregătească deci, bătrânul cufăr, pentru o ultimă, cea mai grea, transbordare. În pivniță țineam nu numai lemne și cărbuni, ci și cartofi și, îngropați în nisip, ca să nu degere, morcovi. Iarna, când coboram adesea ca să scot și uneori să sparg lemne, îmi plăcea să-mi încarc până la bărbie brațele cu ele. Astfel împovărat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
oameni interesanți, trăim într-un cuvânt o viață interesantă pentru ca într-o bună zi să ajungem să constatăm că memorabile cu adevărat pentru noi, de o inexplicabilă importanță sunt, de fapt, clipele în care, de pildă, urcăm o scară de pivniță, ținând în brațe o construcție de lemne suprapuse, înaltă până la bărbie... * De curtea interioară a casei de pe Florilor / Procopiu se leagă și amintirea unui personaj patruped: un motan al nimănui, deja bătrân, dar încă viguros, trecut prin multe, hârșit de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ca și cum aș comite un gest urât față de Luminița, moartă din 1981, una din miile de jertfe cu care femeile au plătit timpuriul ordin ceaușist de chinezo-înmulțire. Parcă aș îmbrânci-o din nou în întuneric, parcă aș băga-o iarăși în pivnița în care e pedepsită să stea și de unde mai iese uneori, ca să petreacă un timp cu noi. E ca și cum aș confirma de fiecare dată, apăsând pe acel comutator, o condamnare la moarte, pe care ea o ispășește deja, din care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
lăptărie, unde servea mămăliguță cu brânză și smântână...” „... Și unde obișnuia să vină d-na Bebello, una din cele mai statornice cliente ale localului...”. „Am mai trăit aproape doi ani după plecarea voastră... am murit într-o dimineață, în vechea pivniță dărăpănată din fundul curții... toată noaptea mi-a fost rău... am vărsat și sânge pe gură. M-au găsit niște copii și când au venit gunoierii m-au luat și m-au azvârlit în lada mașinii cu care veniseră și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de beton în care se puneau flori, și dinții din față i s-au spart. A urlat atât de tare, încât vecinii au crezut că a fost vorba de ceva îngrozitor, venind de la dușmani, și s-au ascuns cu toții în pivnițele improvizate ca adăposturi. Câți ani să fi avut ea atunci? Și eu? Totul e ascuns în ceața trecutului, care mă tulbură cu învierile lui de fiecare dată când se dărâmă și oamenii fac zgomote îngrozitoare. La BBC s-a dat
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de atâtea ori fericită la Lionel acasă, Lionel de care mi-e dor tot timpul, un anume Dutroux, cetățean „respectabil”, în complicitate cu soția sa, la fel de „respectabilă”, au kidnapat două fetițe, prostituându-le, omorându-le și apoi îngropându-le în pivnița casei în care el și cu copiii lui trăiau bine-mersi. A recunoscut totul cu sânge rece, crima fiind pentru el un mijloc de a-și câștiga existența și chiar de a se îmbogăți. Ecce homo! Acest cuvânt se poate interpreta
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
la Bar se relatează că aici a funcționat un seminar catolic unde a studiat cronicarul Miron Costin. La Nemirova În apropiere de Bug, Duca Vodă a construit doua conacuri iar la Țigănăuca, În fața Sorocii, În stânga Nistrului, un conac cu numeroase pivnițe și hrube. Peste tot, in zona de mijloc a Gubernici Podolia, moldovenii erau În numar mare. Cercetătorul a intrat În case, a participat la sărbători notând obiceiuri, datini, moravuri și folclor. Constată că folclorul din aceasta gubernie este foarte asemănător
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
mai mici decât în Franța, multe erau mai mari. Colegii români le-au arătat totuși cum pot supraviețui în ciuda „imposibilului”. Rețeta de supraviețuire este clasică. Angajații români i-au dus la casele de la țară, le-au arătat purceii, vaca, găinile, pivnițele cu conserve, arăturile, livada. Banii de la fabrică mergeau strict pe electricitate, gaze, telefon, impozite. „Dar asta e curată exploatare din partea patronatului!”, le-au replicat sindicaliștii francezi! Românii și-au luat inima socialistă în dinți și au vorbit cu managerii sucursalei
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
excelență „arheologul” care a întors la lumină fața veche a orașului. Datorită lui * Materialul de față a fot publicat în cotidianul „Flacăra Iașului” din 14 iunie 2003. cunoaștem azi mai amănunțit burgul medieval, cu ulițele și atelierele sale, cu dughenele, pivnițele, palatele și instalațiile de salubritate, cu temelii de biserici de care, până la Pușcașu, nimeni n-a știut nimic; lui îi datorăm splendida restaurare de la mănăstirea Dobrovăț și miile de obiecte descoperite care ar face fala oricărei expoziții; toate datorează renașterea
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
dacă de sub cloșca iobagului ieșeau din găoace zece pui, negreșit doi dintre aceștia trebuiau să ajungă la stăpînul moșiei. Obișnuit de pe vremea secretarilor de partid să dea telefon la organizația de bază după fonduri, Vieru s a trezit acum cu pivnița federală goală. Activistul Vieru a picat în șezut de pe calul cu mînere al comunismului la o vîrstă la care nu mai poate face tumbe prin economia de piață. Habar n-are ce înseamnă imaginea, sponsorizarea, marketingul, publicitatea. Dacă vrea bani
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
evitat să strângă acțiunea în jurul eroului central, insistând asupra atmosferei. Eroul rămâne mereu personagiul "damnat" al romanticilor. Astfel în Mi-hnea-vodă cel Rău, ultimele cuvinte ale agonicului armaș Dracea, erou satanic, sunt comentate sinistru de zângăniturile de cătușe și lanțuri din pivnițele în care zac robii. Pornind de la letopiseț, Odobescu narează cronologic și abstract, romanțând istoria, iar plăcerea literară e numai de ordin stilistic. Scriitorul e un peisagist de dimensiuni mari și un bun scenarist arheologic, cu grija coloarei locale. În Doamna
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]