2,367 matches
-
realitatea, nu cumva mai adăugăm câte un amănunt pentru a-l face mai aproape de real, ca atunci când ai dori un al 5-lea anotimp, ca o încununare apoteotică a timpului astronomic, dar nu vreau să te plictisesc. Cum, vrei și plictiseala mea să o culeg pentru tine? La ce supliciu mă supui? E mult de muncă, semănătorul e atât de harnic și lacom și avar de a-mi oferi cât mai multe și a-mi lua totul pentru ca eu cu Mica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de frumusețe, de istorie, de amintiri cu flori puține, smocuri de gazon și copaci triști, bălării utile pentru câini, rozătoare și trecători, deasupra tuturor stagnând un cer bolnav, răsfrânt în ochelarii de soare ai Poliției comunitare, bănci care mor de plictiseală și singurătate, alei roase de lepră, zidurile obosite ale unor clădiri, în care veacurile nu mai au istorie, pentru că moartea le-a ronțăit până la fundație, acum rânjind cu gingiile goale și acelea atinse de cancer maxilo-buco-facial, noaptea plutește ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
entități aparținând aceluiași spațiu. Ceea ce nu știau și acum te întreb pe tine, Mitică: Oare care timp era real? Nu cumva noi eram visul lor? Avatul, crapul, lipanul și somnul mureau de bătrânețe. Carasul și plătica își așteptau genocidul din plictiseală. Plevușca murea de infantilism. Miresele morunilor își depuneau icrele pe vuietul melodios al curenților calzi izvorați din chitara lui Andrés Segovia. Mi-am lăsat trupul acasă și am mers pe străzi. Era o Lună aplecată spre meditație. Noaptea se plimba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
așa că și pauza asta a fost irosită cu învățarea și repetarea materiei. S-a sunat de oră mai repede decât vroiam. Și aici, profesorul a început să se lase așteptat. Un sfert de oră trecu, apoi jumătate de oră. Ciudat. Plictiseala începu să se instaleze, căci aveam la noi doar cărțile de studiu. Parcă pentru a ne face în ciudă, timpul începea și el să se lungească, iar acele ceasului atârnat pe perete se mișcau îngrozitor de încet. Cu greu au trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ne programăm timpul și ce să facem cu el, căci până la sfârșitul programului mai era drum lung. La nici o oră din cele programate pe acea zi nu a venit profesorul respectiv. Până seara am fost încercați de foame și de plictiseală, precum și de sete. Drumul spre casă a fost mai plăcut ca seara trecută. Am vorbit, cu cei care m-au însoțit o bucată de drum, despre colegi, profesori, cunoștințe de-ale noastre, planuri pentru viitor, având grijă să nu divulg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
propus un ménage à trois, că vroia să-i facă și Loredanei o bucurie, în virtutea obișnuinței dintre cei doi soți, că mai aduseseră la ei fetițe, întâmplările astea mai atenuau din trista lor viață postmaritală, îi mai trezeau, mai îndepărtau plictiseala cărnii. Poftim?, n-am înțeles!!!, fata se face că nu-l înțelege sau, poate, chiar nu-l înțelege, dacă ar fi înțeles ordinea propusă de el, ar fi fost năucitor, ei!, sau o pulă, a doua, încă una, nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
am găsit Căminul Cultural, unde trebuia să aibă loc acțiunea. Conform așteptărilor mele, bineînțeles că nu era nimeni, așa că a trebuit să mă mișc aiurea de colo-colo, pentru că înflăcărarea și elanul patriotic de care eram cuprins nu reușeau să învingă plictiseala ce mă cam învăluia. După vreun sfert de oră, am găsit un localnic mai bine informat care m-a îndrumat să merg la sediu, unde urma să fiu întâmpinat de directorul școlii. în fața ușii, o fătucă frumușică mă aștepta zâmbitoare
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
și, o fracțiune de secundă, mă gândesc să o zbughesc la fugă și să-mi petrec tot restul vieții sub cuvertură. Dar nu pot face asta. În primul rând, pentru că, după maximum o săptămână, m-aș urca pe pereți de plictiseală. În al doilea rând... pentru că trebuie să-i Înfrunt. Trebuie neapărat să fac asta. Cu pumnii Încordați pe lângă mine, Îmi croiesc Încet drum pe scări, apoi pe hol. Toți cei pe lângă care trec fie se uită la mine ca la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
solum este făcută pentru mine și pentru care m-am născut. Nu mă rușinez a vorbi cu ei și a-i întreba de cauzele faptelor lor. Iar ei, cu omenia lor, îmi răspund; vreme de patru ceasuri nu simt nici o plictiseală, uit orice mâhnire, nu mă tem de sărăcie, iar moartea nu mă sperie; sunt cu toată ființa mea în tovărășia lor. Și, întrucât Dante spune că a înțelege fără a păstra ceea ce ai înțeles nu este știință, eu mi-am
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
și leneș, sunt incapabil să sufăr, și nu cunosc decât mocirla. Tu ai citit mult, știi lucruri de care eu nu am auzit În viața mea; aproape Îmi vine să cred că duci viață de cerșetor numai și numai din plictiseală sau...ca să-ți bați joc de lume,,. Cap de bolovan, moșneag pârțâit, bețiv și plângăcios, n-ai tu cum să știi ce-i În sufletul și În spiritul omului. Îți Încrețești ca o șopârlă pielea frunții Înguste și aștepți de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ritmul său, prin conținutul care relatează o experiență trăită, dezvăluie procesul prin care gândirea pictorului s-a materializat În tablou, prin ecoul pe care-l trezește, constituind o prelungire a tabloului,,. Nu o interesează. Citesc pe chipul ei o mare plictiseală. Când eram copil și Îi simțeam pe oamenii maturi indiferenți la problemele care mă frământau, plângeam . Mă adăposteam Într-un colț și vărsam lacrimi amare. Când bunica mea era tânără și frumoasă scria Într-un caiet gros cu file gălbui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
a copilului, la moltonașul roz În care era Înfășat, la brațele care-l purtau prin Întunericul casei, la tifonul din care țâșnea sucul dulceag de morcov fiert, la salopeta de pescar a fostului chiriaș În care te Îmbrăcai așa, din plictiseală, la copilașul care plângea frecându-și piciorușele... Când vecina cu sânii enormi, prostănaca cu voce de țață ți-a adus cozonac cu stafide și câteva ouă roșii ți-ai amintit că era Înălțarea, dar ea plecase și nu aveai cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
speranței?,, Răspuns ,,Ești prea prețios și pe deasupra, și inexact. Aștepți de la mine un torent de lacrimi? O groază de cuvinte de autocompătimire? De sudalme Împotriva omenirii? Eu am terminat de mult conflictul cu societatea. Mă mai joc uneori, așa, din plictiseală cu ea, dar renunț repede pentru că vezi, nu mi-am făcut din speranță o fortăreață. Bineînțeles nu am de ce să mă mândresc cu mine, nu am nici o Îndoială că sunt un biet ratat, dar asta nu Înseamnă că mai pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
simțeam de câte ori treceam pe lângă vechea maternitate din Deva, o zonă rarefiată în aer, ca și cum acolo s-ar fi petrecut ceva important (pentru mine), așa simt acum, în spitalul ăsta cristalin din centrul Elveției, cum se deschide o breșă semnificativă în plictiseala apăsătoare, ca un cocon de vată, a ultimelor luni, un interval distinct care ne cuprinde pe toți trei și care se luminează semnificativ în jurul micului pat cu geamuri de sticlă prin care Dora mă privește ca pe singura ființă din
Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Sora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1782]
-
fulgeră În golul oglinzii, e chipiul lui, e fața ta, ascunde-te repede, unde? * Liniștește-te, e același vis, asta s-a mai petrecut la, asta ai mai trăit, unde? Nu-ți amintești când, nu-ți amintești unde, ah, ce plictiseală... Îți răscolești buzunarele după pastilele de tensiune, dai de țigări, dropsuri, pagini mototolite, numai că nu recunoști limba În care e scris textul conferinței, nu recunoști alfabetul. Ce ai să citești atunci În fața asistenței? Nu știi. Te-ai ridicat de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
cu New York, cu Los Angeles, Rio de Janeiro cu San Francisco, mâine chiar și Pekinul poate ajunge la fel! Lumea noastră se uniformizează, periferiile copiază, cum pot, centrul. Dar poate că vârsta mă Împinge să văd peste tot degradarea și plictiseala și pentru voi altfel arată chiar și cea mai banală călătorie... * — Vreți să spuneți, domnule profesor, că aceasta a fost o călătorie banală? Vocea tânărul sună insinuant, dar el nu-și ridică ochii, toarnă mai departe, cu atenție, vinul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
nici unde să vă Întâlniți cu trecutul! Am spus că vă invidiez, deși, dacă ar trebui să o iau de la capăt, dacă mi s-ar oferi să mă Întorc la Început, nu știu dacă... Prea obositor... și atât de mare plictiseala câteodată! —V-ați plictisit și În această călătorie, domnule profesor? —Ei, sigur că m-am plictisit și aici! Cum altfel? Nici cine știe ce Întâmplări ieșite din comun nu s-au petrecut, cum te așteptai tu, draga mea... —Mă așteptam?! Privirea demnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ar fi părut grele. În copilărie, Îmi plăcea să mă pierd Într-o asemenea veselie dezlănțuită, cu zeci de guri care vorbesc, râd deodată. Bineînțeles că, fiind prea mic, sensul glumelor, multe fără perdea, Îmi scăpa, așa cum nu sesizam nici plictiseala, nici conflictele meschine, tot ce ține de obișnuitul vieții și care trebuie să fi existat și acolo. Dar acum, când m-am văzut la masă lângă ei, dator să Înfrunt proba atâtor feluri de mâncare, a trebuit să Îmi recunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
puțin după ora prânzului ( În funcție de orele pe care le aveau). După ce-și pregăteau temele pentru o nouă zi de școală, urmăreau anumite emisiuni la televizor sau navigau pe internet. Destulă liniște, monotonie, care mi-au indus o stare de plictiseală. Într-una din zilele Însorite, m-am plimbat cu Arisa prin parcul Plumbuita din Colentina. Ne-am dat În leagăn. Un sentiment plăcut, care m-a dus cu gândul la anii copilăriei. Zăpada se topise, soarele Își arătase fața, dar
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
s-ar deranja să citească ce-am scris eu, și-ar da și ei seama cu cât talent întorc eu fraza din condei. Nu e vorba că n-aș fi încercat să avansez în lumea jurnalismului. Din când în când, plictiseala amenințând să mă facă perfect incompetentă, mă târăsc până în biroul redactorului-șef, mă strecor într-un scaun, scot la iveală aceste câteva articole scrise și cer o șansă. De fapt, azi e programată o altă întâlnire. ― Jemima, spune redactorul-șef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
să le ascundă. Ura faptul că în rarele ocazii când era întrebat cu ce se ocupă - altfel, în majoritatea cazurilor, toți erau mult prea absorbiți de ei înșiși ca să se mai intereseze de oricine altcineva -, li se întunecau fețele de plictiseală când le spunea că era reporter la Kilburn Herald. Ben n-a încercat niciodată să-și ascundă locul de muncă pentru că nu avea de ce. Era, și încă este destul de sigur pe el și are destulă încredere în sine ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
fotografii alb-negru. Înainte să se mărite, arăta ca Audrey Hepburn, avea o frumusețe și o eleganță care îi trădau originile. A început să ia în greutate acum șaisprezece ani, când a plecat tatăl meu, iar acum, de când a ajuns la plictiseala caracteristică vârstei mijlocii, e grasă. Firește, mama fiind mama, ea nu prea acceptă asta, transformă totul într-un afurisit de eveniment. S-a înscris la un club de slăbit, și-a făcut un cerc nou-nouț de prietene - toate femei mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
de-abia ne știm, dar am senzația că ar putea fi ceva special între noi. Face o pauză, timp în care eu încerc să diger ceea ce tocmai a spus, pentru că sincer, singurul motiv pentru care am făcut asta a fost plictiseala, nu pentru că m-aș fi gândit că ar putea apărea ceva special. Și pentru numele lui Dumnezeu, tipul ăsta e practic un străin. Ce-i drept, unul arătos, dar pare ciudat. Nu ne-am întâlnit niciodată, e prima noastră conversație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
joi să dai un test în fața camerelor“. Firește că nu poate spune însă nimic din toate astea, pentru că Richard este tip, iar tipilor nu le plac detaliile. Așa cum știm cu toții, lor le plac faptele, și Richard ar adormi probabil de plictiseală. Așa că stau și plăvrăgesc, dar în tot acest timp gîndurile lui Ben se află departe, pe tărâmul London Daytime Studios. Imediat ce-i spune la revedere lui Richard, pune mâna pe telefon și o sună pe Jemima, pentru că, nu-i așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
A dispărut vreodată mai multe zile la rând? Nu. — Te-a lăsat vreodată fără bani? Nu. — A ridicat vreodată tonul la tine? — Nu. — Te-a lovit vreodată? Nu! — Te-a înșelat vreodată? — Nu. Am început să casc, arătându-mi fățiș plictiseala față de cuvintele lui Emer, însă, mi-am amintit imediat că Josephine era și ea de față, așa că mi-am luat seama. Josephine a început din nou să vorbească. Uneori trebuie să fi făcut ceva rău. Altfel n-ar fi aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]