2,329 matches
-
tuleile abia se transformau într-un păr bărbătesc se ascundea un veritabil viitor scriitor. Suferința, zice acesta, este singura care duce la creație. În mediul searbăd în care se vede aterizat, tânărul Codreanu are parte de tot florilegiul existențial: angoasă, plictiseală, dragoste trecătoare, trădare, dușmănie, prefăcătorie, o căsnicie ratată și, în sfârșit, marea iubire. Apare femeia mult visată și așteptată, menită a acoperi parte din golul sufletesc al autorului. Ea poartă numele de L.(Lina) și coincide cu cel al actualei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
petrecere plăcută. La 10 ianuarie mi a sosit fratele cu soția de la Chișinău. Iar prilej de petrecere. La 14 ianuarie am sărbătorit-o pe Nina, și așa, o săptămână întreagă am tot fost în sărbătoare. Acum , am început, ca să omorâm plictiseala, să cutreierăm magazinele, cu musafirii, cu care mai jucăm și remi. Am primit felicitări și de la Loghin, de la Negură, lui Grigore îi răspund acum, odată cu tine”. Nu uita să comunice vești despre iarnă. „La noi s-a instalat iarna adevărată
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
de restriște. -PASIUNE Se va naște din lucrurile pe care le face, deoarece le face bine. -RESPECTUL Se va respecta pe ea însăși și apoi va aștepta respectul celorlalți. -TALENT Își va descoperi talente când alții încep să “plângă” de plictiseală. -DESTIN Va ști că destinul este în măinile ei și nu invers. -DRAGOSTEA Va ști că dragostea nu este oarbă. -DEFECTE Va avea defecte “gratuite” în ochii celorlalți, ea se va simți bine în pielea ei. -BATJOCURA Va ști că
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
întâmplat în continuare a dovedit că microfoanele au făcut cu adevărat o treabă bună, căci am obținut până și satisfacții cu totul nesperate. Seara, la hotel ca de obicei, ne-am adunat cu toții la mine în cameră, încercând să izgonim plictiseala orelor moarte, împărtășindu-ne impresiile zilei. Trei bătăi șovăielnice în ușă au întrerupt conversația care se desfășura alene. A intrat, oprindu-se în prag, unul dintre funcționarii hotelului. Acesta, pe un ton de politețe ezitantă, m-a întrebat dacă nu
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
vin roșu. Eu nu beau, sare nepotul, sînt cu mașina. Dar eu beau, spune Cazacioc vesel. Vîntul mîngîia dealul lui Cazacioc și de jur împrejur era o priveliște de basm. Nevasta nepotului s-a îmbujorat, nepotul s-a smochinit a plictiseală și moș Cazacioc a tras un cazacioc. Puțin obosit, intră în bordei și iese cu o cutiuță acoperită cu catifea aurie. Am fost la Paris și am cumpărat un medalion pentru tine, pentru cînd nu voi mai fi pe acest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
răspund, deoarece nu am statutul de om neutru. Un lucru însă mă enervează sigur. Cu cît înaintează în vîrstă, cu atît sînt mai fără jenă și arată ceea ce, de fapt, ar trebui să ascundă. Lumea de asta este lume. Ce plictiseală ar fi dacă omenirea ar fi formată din doi indivizi, bărbat și femeie, reproduși la infinit. De cine am mai rîde? Pe cine l-ați mai încondeia la securitate? Cine ar mai fi judecătorul care arată fundul publicului? La cine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
totuși, frumoasă!“, „Toți trecem, uneori, prin situații grele, dar nu trebuie să ne pierdem cu firea!“, „Gândește-te ce copii minunați ai“, sau „Ferească Dumnezeu de mai rău!“ nu fac decât să adauge exas pe ră rii un halou de plictiseală și furie. Mai eficientă decât un meșteșugit ambalaj de vorbe este, de obicei, o încercare de intervenție concretă. Te străduiești să ajuți, să pui umărul, să faci tot ce îți stă în putință pentru a ușura, cât de cât, situația
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Este efectul inevitabil al oricărei „filozofii“ care caută soluții de viață făcând abstracție de orizontul misterului. Iisus s-a născut nu doar într-o lume păcătoasă, secătuită, dezorientată. S-a născut într-o lume fundamental plictisită. Pe acest fond de plictiseală, el a venit cu un enorm potențial de noutate: a adus „scandal“ intelectual, surpriză morală, speranță nesă buită. De aici, efectul său trezitor, prospețimea sa epidemică. Creștinismul a forțat marginile intelectului, a demontat morala convențională și a impus, drept țintă
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
gospodinele harnice, învățate cu greul, bisericoase, trupeșe și obtuze, de mărunta ingeniozitate a găinarilor, lacomi la prețuri mici, demoni scăpătați, provinciali și, în definitiv, perdanți, de băieții „buni“, cărora le reușește totul, întreprinzători, generoși din lipsă de imaginație, monumente de plictiseală și de succes senil, exemplari în vidul corectitudinii lor. Ne e milă de gazetarii „angajați“, care „combat bine“ pe tărâmul injustiției publice, și, evident, de bietul Oblomov, care pare să-i poarte pe toți în spinare, așa cum Iisus poartă în
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
nu mai putem avea trăiri, dacă nu ne dăm cu capul de pereți, dacă nu participăm spasmodic la drame de cartier, dacă nu suntem cotropiți de otrăvuri, delir neptunian și orgasm incontinent. Viața așezată, ritualul cu ștaif ne umplu de plictiseală. Vrem realul cel mai explicit cu putință, spectacolul cel mai indiscret, emotivitatea cea mai la îndemână. Cum s-a ajuns aici? Mai întâi, prin scleroza treptată a vieții interioare. Am reușit, încet-încet, să nu mai credem decât în ceea ce se
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
România, ci reîntoarcerea în cultură a unor mari filosofi și gânditori ca Eminescu, L. Blaga, C. Rădulescu-Motru, N. Iorga, C. Noica sau Mircea Eliade". Contrapunctic, un diagnostic exact asupra valorii "filosofiei marxiste" românești: "Cărțile marxiste de la noi sunt monumente de plictiseală, labirinturi soioase de citate îmbrâncite parcă în culmea neputinței sau a deznădejdii (...) Filosofii noștri nu-și îngăduie o urmă de libertate nici în matca materialismului dialectic". Aceste opinii-dinamită în epocă aparțin unui profesor naufragiat în fundul fundului Moldovei, în sate amărâte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
-i antrena și pe alții să fie la fel, împreună cu ei se rezolvau toate problemele social-cultural- gospodărești, dar nu s-a preluat nimic din tot ceea ce a fost bun. Acum pensionarii, bătrânii în general sunt abandonați, lăsați în singurătate și plictiseala care nu și- o doresc. Noroc de parcuri și băncile de pe trotuare care le-au devenit buni prieteni. Calitatea de consilier sau împuternicit al primarului o au oameni bine plătiți și ne mai plângem că nu ne ajung fondurile. Firește
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
pentru mine și să mă urmeze oriunde, oricât de slab și nevolnic aș fi. Dezolare Am trecut de cinzeci de ani. Mă simt golit de puteri și dezolat. Amintirea trecutului mă face să roșesc. E un simțământ recent, ivit odată cu plictiseala cronică ce m-a invadat brusc. Nu mai știu cum să folosesc timpul, nu mai reușesc să duc nici un lucru până la capăt, nu mai pot să fac nimic care să mă satisfacă lăuntric. Uneori mă gândesc că-mi rămâne foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
a recunoscut decât că s-a reîntors acasă, unde-l așteaptă Penelopa. Probabil că atunci eroul se imaginează în anii adolescenței, când era încă pur la trup. Suferința lui se identifică cu repetarea continuă a călătoriei inițiatice. Ca să scape de plictiseala vieții conjugale, pleacă din nou pe mare și se pierde în niciunde. Fuge de Penelopa și de fidelitatea ei trucată. Alegere De fapt, nimic nu mă obligă să rămân definitiv pe țărmul ăsta, în acest loc pustiu. Aș putea fugi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
umezi gesturile: n-aș fi putut s-o iau cu mine, călătoria era lungă și obositoare. Am plâns sfâșietor. Probabil că Fabia a înțeles întristarea mea și m-a privit rece: știa bine că lacrimile acelea nu erau pentru ea. Plictiseală Dar altceva m-a împins să părăsesc Urbea. A intervenit plictiseala. Brusc. În mod inexplicabil. Din cauza ei, o apăsare imensă și paralizantă pusese stăpânire pe mine. Apatia și indiferența totală sunt, în ceea ce mă privește, relele cele mai mari. Nu știu cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
călătoria era lungă și obositoare. Am plâns sfâșietor. Probabil că Fabia a înțeles întristarea mea și m-a privit rece: știa bine că lacrimile acelea nu erau pentru ea. Plictiseală Dar altceva m-a împins să părăsesc Urbea. A intervenit plictiseala. Brusc. În mod inexplicabil. Din cauza ei, o apăsare imensă și paralizantă pusese stăpânire pe mine. Apatia și indiferența totală sunt, în ceea ce mă privește, relele cele mai mari. Nu știu cum să mă apăr de ele. Nu-mi rămâne decât fuga și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
ar fi, devine trivială dacă nu știe altceva decât să-ți ofere senzualitate corporală. Eu vreau să comunic total în Eros, cu toate simțurile și cu tot intelectul meu. Asta-mi întețește dorința de cunoaștere și mă apără de demonii plictiselii. Falsificările lui Cotta E adevărat că Metamorfozele l-a speriat pe Augustus. Încă nu o terminasem de scris, când Cezar - în urma informațiilor primite - a dat semn că nu-i plăcea deloc conținutul. I-am respectat voința transmisă prin Fabia și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
citesc împreună cu Aia, comentându-l. Nu e rău deloc. Când îmi arăt mirarea față de profunzimea unui barbar, ea îl apără, spunându-mi că acesta se trage din familia Eumolpizilor, acei inițiați sau poeți care au întemeiat misterele de la Eleusis. Medeea Plictiseala a fost cea care a stârnit fuga Medeei. De aceea și-a părăsit ea casa și a renunțat la tradiție: ca să se pună în probă și să se autocunoască, să vadă dacă poate să se depășească pe sine însăși. Necoaptă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
seama de un exil decât în alt exil. Poate sunt primul om ce gândește astfel. Acum călătoria mea este aproape încheiată și pot spune, cu hotărâre, că soarta mi-a fost favorabilă: am trăit experiențe noi, despovărându-mi ființa de plictiseala aceea letală. Dispariția lui Ulise Pășesc domol pe țărmul mării până la coliba mea. În ritmul pașilor, cât ține distanța asta nu prea lungă, reușesc să-mi trăiesc fulgurant întregul viitor. Mă sustrag destinului comun, ca să intru în rolul unui erou
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
facem în virtutea asumării propriei noastre morți. Cu siguranță că spațiul zânelor trebuie să fie un loc pustiu, dat fiind că nimeni nu reușește să ajungă acolo: un loc în care, chiar neputând să mori prin condiția dată, poți „muri” de plictiseală. Nu e ușor să „trăiești” în veșnicia goală, unde totul e absolut neschimbat. Cucerirea nemuririi - a condiției arhetipale - nu generează, prin urmare, altceva decât dorința de a recupera limita condiției efemere. Eroul alege să trăiască în ciclul Marii Reîntoarceri și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
cu urechea în stânga și-n dreapta ca să povestească întâmplările verosimile. Aici, din păcate, nu găsesc pe nimeni care să-mi istorisească fapte demne de a fi puse în poezie. Îmi dau seama că scrisul meu comunică numai un început de plictiseală, de repetare perpetuă. Vâna poetică a secat și descrie întruna același peisaj, în care nu se petrece niciodată nimic nou: soarele care răsare, valurile mării, arborii, păsările ce zboară împrejur, mulsul oilor, balega pe care calc. Și ce să mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
o proveniență ilustră, întrucât Napoleon I însuși elaborase pe parcursul șederii în insula Sfânta Elena o lucrare intitulată Précis des guerres de Jules César, care, trebuie să o recunoaștem, nu fusese decât un divertisment pentru prizonierul lui Longwood, care murea de plictiseală. Ca și verii lor germani, belgii nu consumau decât bere. Tot ca și germanii, belgii au fost învinși de către legiunile lui Cezar, care i-au obligat să consume vin. Acest consum a dus la apariția unei producții locale. Aflate deja
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
previzibil, cel puțin acasă. Extrapolând, putem observa că el seamănă foarte bine cu orice dictator care dorește ca poporul să fie previzibil, o oglindă a ego-ului personal. Previzibilitatea suportă și o altă abordare, să-i spunem feminină: ea înseamnă fie plictiseală, fie spaima de monotonia ei, în condițiile în care aduce foarte mult cu moartea; dacă totul este încremenit atunci nu mai pot fi zărite urmele vieții. Previzibilitatea intră drept ingredient necesar și în ontologie, ea făcând diferența dintre viziunea parmenidiană
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
riscăm să demonstrăm că există un capăt al lumii chiar dacă Pământul este rotund. Poate că ar trebui să mă bucur de neînchegarea societății românești. Într-o lume în care toate ar fi ordonate mă tem că mi-ar da ghes plictiseala, lipsindu-mi situațiile asupra cărora să-mi exercit simțul critic. Nu poți să-ți critici țara, zguduindu-ți astfel fundamentule, decât în contextul unor aspirații de civilizație. * Miracolul acestui neam îl constituie supraviețuirea ca popor în condițiile unei vizibile neînchegări
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
un îndemn la repetare, la reiterarea cererii către Dumnezeu. Altfel spus, pentru a ni se îndeplini cererile, este bine să insistăm în spunerea lor. Un motiv, de altfel, pentru participantul de astăzi la serviciul liturgic să fie încercat de ispita plictiselii. Ispită nu mai puțin insistentă și în fața multor texte de filosofie scrise în Bizanț. A ? Întrebarea care trebuie pusă însă este care ar fi rostul nevoii reluării în contextul mentalului bizantin. Probabil că cel mai elocvent exemplu este rugăciunea inimii
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]