63,417 matches
-
a locuit multă vreme la Călărași), așa încât, întru respectul adevărului, trebuie să mărturisesc că l-am descoperit realmente destul de târziu - de abia în primele zile ale noului mileniu - sub raportul meritelor sale incontestabil majore. Asta, deși îi urmărisem constant activitatea, plină de contraste și mult prea vastă spre a fi cuprinsă toată. Mi-am dat seama că Pavel Șușară trebuie considerat nu atât ca individ, cât ca fenomen. Fenomenalitatea lui constă în multitudinea activităților pe care le acoperă, îmbinată cu o
George Radu Bogdan versus Pavel Șușară by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/11728_a_13053]
-
lui, să le spunem poetice, unde intervine artistul, condeierul, omul literei incitante, chiar șocante adesea, tributar contemporaneității din care nu se poate sustrage, dovedindu-se totodată capabil s-o depășească. Atunci surprinzi la el ironia, simțul parodic, blamul derizoriului, mușcătura plină de orgoliu și de superioară compasiune. Este ipostaza în care ironistul din el se umanizează, cu înălțări și căderi, cu bune și rele, cu sublimări și alunecări în păcat, în dublul înțeles al acestui ultim cuvânt: de regret și de
George Radu Bogdan versus Pavel Șușară by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/11728_a_13053]
-
cum se mișcă soarele, de la stânga la dreapta, de la dreapta la stânga, și lasă spre tine un cordon ombilical: prin el curge vântul și te face să zbori. în șir cu ceilalți, inspiră de trei ori, întinde-ți aripile prin apele pline de foc și așează-te pe calea zeului! Dacă tai ombilicul de foc, din el cade capul unui copil. Vino alături să te inițiez în curgerea vântului, în nașterea copilului din foc, să vezi pictată cu sângele meu icoana lui
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/11648_a_12973]
-
foc și așează-te pe calea zeului! Dacă tai ombilicul de foc, din el cade capul unui copil. Vino alături să te inițiez în curgerea vântului, în nașterea copilului din foc, să vezi pictată cu sângele meu icoana lui, cordonul plin de porumbei ce leagă tronul de sus cu trupul fecioarei de jos. înaintezi printre ceilalți ca și cum discul soarelui ți-a despicat creștetul capului. Darul Ghemul scăpat din mâini, la picioare, se rostogolește la vale - a luat-o la deal; când
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/11648_a_12973]
-
amîndurora de a mai "duce steagul", ne cocoloșeam sudorile în cîrpe, ne durea în cot de ce se întîmplă în jur, în urbea noastră culturală de geme... continuam să trăim din propria osînză, ca urșii în hibernare... care își sug labele pline de găsime, prin somn, și mai depășesc o iarnă feroce, o scot la capăt ascunși în văgăunele lor calde, cinice... Numai că eu uitasem de chestia cu trestia și mă lăudam cu performanțele mele bătrîneilor ocrotitori! Am discutat îndelung cu
Proba martor by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11856_a_13181]
-
bani și mîncare? Acuma ești un poet, un om trist... Atunci erai un puștan fermecător "zice âda>, zice âdomnu' Pop, fii capitanul nostru!>" Erai un puști fermecător, la fel de spectaculos ca și marea. 331 Cîțiva bătrîni urcă în autobuz cu sacoșe pline cu amintiri Oamenii bătrîni cumpără amintiri și miros cum miroase trecutul. Stau în fața prăvăliei cu flori cu un ghiveci cu mușcată în mînă. Să îl ofer unei femei care încă rănește? Să îl așez pe locul de lîngă mine și
Poezie by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/11066_a_12391]
-
de fantezie bine hățuită... de abnegație, de... Franjurile fluturau de la sine, bătute lin de semnificații necotrobăite echivoc, într-o neglijență tandră, aducătoare de surîsuri binevoitoare, sau de nasuri strîmbate a dispreț, sau de mîrîituri... sau... de cîte un... scuipat în plină figură a moacei mele de ucigaș blînd (unii ziceau sinucigaș!)... de killer, hm, tocmit cu clipa, cu ora, cu timpul împărțit în săptămîni, luni, ani ... și banii în mînă, dom'le, ce mai tura-vura... la mine nu se-nghit "abureli
Într-o neglijență tandră... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11878_a_13203]
-
sătul, ghiftuit, îmi fac mulțumit siesta, privesc cu încredere viitorul, mă simt ca un humus fertil. Am și început să simt mișunând în mine primele încolțiri. În curând va răsări, desigur, o iarbă dulce, verde, semn că sunt viu și plin de tainice, minunate puteri. Aștept să mă pască o vacă.
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/11535_a_12860]
-
bubuitoare, urmate imediat de forțarea clanței. De regulă, nu deschid. Curiozitatea mă face totuși, de ce tocmai acum? să-mi calc regula. Tipă trăsnet! Aer de bucureșteancă rasată, elegantă, dezinvoltă. E chiar bucureșteancă. O supun obișnuitei probe... artistice: îi arăt peretele plin cu tablouri, așteptînd să-și aleagă. Urmează refuzul standard: - Mai aveți și altele? Similar bătăii în ușă. Vinde caș în Hală. E atît de frumoasă, de hollywood-ian frumoasă, că-mi vine, de fiecare dată, s-o întreb, stupid, nu?, de ce
Mozaic Ave Eva by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Imaginative/11855_a_13180]
-
fi întors la Chișinău, ar fi înnebunit în scurt timp. Așa încît a ales să rămînă în România. Problema e că, în cîteva zile, îi expira viza de ședere. Pe atunci nu se putea glumi cu asta. Ne aflam în plin comunism, România era condusă de o persoană cu grave probleme de narativitate, securiștii și colaboratorii lor ne vegheau permanent etc. Așa încît Valerian nu avea de ales, trebuia să se întoarcă în R.S.S. Moldovenească. Dar el tocmai alesese să rămînă
Ficțiune ilicită - fără sex by Petru Cimpoeșu () [Corola-journal/Imaginative/11143_a_12468]
-
lui '90, noi alegeri legislative, îi avertizează drastic: Cine luptă cu Parlamentul luptă cu mine!" Pariază cu televiziunea pe o ladă de bere că un discurs al său nu va fi dat pe post și obține astfel difuzarea alocuțiunii, în plină campanie pentru alegerile locale, plus un reportaj TV fixînd momentul achitării rămășagului. Cu prilejul unei vizite oficiale la Bruxelles, în mai 1992, îi conferă celebrului Manneken-Pis diploma de membru de onoare perpetuu al Partidului Liber-Schimbist. (Copilul de bronz din Rue
Caragiale e cu noi! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11389_a_12714]
-
egală măsură, cei doi creatori sînt înrudiți și prin comuna situare a realităților sub specia absolutului, ei aparținând categoriei poeților care au cultivat o lirică a revelațiilor provenite din contactul cu lumea. în universul liric al lui Blaga, lumea e plină de "ghicitori" (semne ale unei realități ascunse: rune lăsate în urma lui de Marele Orb - plăsmuire mitică a principiului unității cosmosului). Centrul universului e plasat de poetul român într-o zonă extrareală, în cîmpul misterului absolut. Marelui Anonim blagian îi corespunde
Poezia cehă și Lucian Blaga by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/11704_a_13029]
-
am lăsat dus, mai mult ca să-i fac ei pe plac. În schimb, ascultam cu mare interes acea adevărată izbândă a anilor '60 care era teatrul la microfon. E greu, e imposibil să vă imaginați acum ce însemnau emisiunile acelea pline de har actoricesc și regizoral; cel puțin două generații, a părinților mei și a mea, au fost pe nesimțite modelate de serile liniștite când vocea crainicei anunța o nouă surpriză, o nouă piesă perfect radiodifuzată, spre încântarea miilor de oameni
Viața e făcută din lucruri mici by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/11076_a_12401]
-
a părinților mei și a mea, au fost pe nesimțite modelate de serile liniștite când vocea crainicei anunța o nouă surpriză, o nouă piesă perfect radiodifuzată, spre încântarea miilor de oameni care pe atunci, așa cum respirau, sorbeau încrucișarea de replici pline de vervă sau de dramatism ale unor mari actori. Incredibil, dar adevărat: pe atunci se respira cultură. Iar acum? Acum nici măcar nu poți afla dacă formidabilele spectacole din anii '60 se reiau cumva, fiindcă nu mai găsești nicăieri programul de
Viața e făcută din lucruri mici by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/11076_a_12401]
-
un fel de tron, în care se instala Ťmaestrulť, jur împrejur, în sfeșnice mari, ardeau lumini de ceară. Când un tânăr poet își recita versurile, Macedonski, de-i plăceau - și în generozitatea lui îi plăceau întotdeauna -, lua dintr-un bol plin de pietre colorate, imitând naiv o comoară de pietre scumpe, una sau două pietre și le dădea discipolului, decretând ca un calif sau un emir din O mie și una de nopți: Ține acest topaz, păstrează acest rubin, ia acest
Ion Pillat,critic literar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/11411_a_12736]
-
fiind un loc comun al povestirilor despre acesta. Dar Petru Dumitriu a cunoscut, totuși, și capitolele referitoare la Nae Ionescu alias Fane Chiriac din Lunatecii. Fapt deconspirat de un anumit detaliu fizionomic al lui Fane Chiriac: "... cu niște ochi verzi, plini de scăpărări alburii", leit-motivic reluat: "fantasticii lui ochi verzi, plini de stele alburii" sau "faimoșii ochi verzi cu licăriri alburii". Căci această caracteristică oculară reapare, cu variațiuni proprii, în Cronică, la Fănică Niculescu alias Nae Ionescu: "ochii săi alburii, unul
Petru Dumitriu și "negrul" său (II) by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11795_a_13120]
-
Dumitriu a cunoscut, totuși, și capitolele referitoare la Nae Ionescu alias Fane Chiriac din Lunatecii. Fapt deconspirat de un anumit detaliu fizionomic al lui Fane Chiriac: "... cu niște ochi verzi, plini de scăpărări alburii", leit-motivic reluat: "fantasticii lui ochi verzi, plini de stele alburii" sau "faimoșii ochi verzi cu licăriri alburii". Căci această caracteristică oculară reapare, cu variațiuni proprii, în Cronică, la Fănică Niculescu alias Nae Ionescu: "ochii săi alburii, unul mai verde, altul mai gălbui" ; "ochi decolorați, aproape albi (unul
Petru Dumitriu și "negrul" său (II) by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11795_a_13120]
-
a știut că sunt un grup va fi povestită altădată și de altcineva (s.n.)". Și mai găsim, în Cronică, o reverență codificată: capitolul Plăcerile tineretului - unde cineva își amintește de "Camera Leoparzilor" și unde, la barul "Șeherezada", îi vedem în plină activitate pe membrii "Corupției Române", ațîțați de o dansatoare exotică, pe placul fantasmelor lui Vinea - este dedicat lui "I. I.", adică tocmai lui Ion Iovanache. "Lista acestor prădăciuni, îi scrie Vinea lui Beniuc, e incompletă, dar și așa ea explică
Petru Dumitriu și "negrul" său (II) by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11795_a_13120]
-
dar în felul lor: noua carte a lui Augustin Buzura s-a epuizat instantaneu, și chiar fără să fie expusă în librării. A fost vîndută pe sub tejghea, a fost cumpărată prin Ťrelațiiť, a intrat de îndată în bursa neoficială, dar plină de vitalitate, a pieții negre, unde s-a situat în topul celor mai căutate Ťproduseť intruvabile în comerțul de stat, a fost multiplicată prin xeroxare, Ťla negruť de obicei, copiile fiind vîndute la prețuri amețitoare, bineînțeles că tot Ťla negruť
Romanul unei lumi deraiate by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/11727_a_13052]
-
mică lecție de înțelepciune. Frazele ei de adîncă simțire încep cu replica devenită clasică: ,Omul să fie mulțumit cu sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăția, ci liniștea colibei tale te face fericit". Urmează o mică lecție de retorică, plină de suișuri (pînă la Dumnezeu) și coborîșuri (toate avatarurile vîrstei), cu o concluzie care sugerează clar opțiunea vorbitoarei: ,și-mi vine să rîd cînd mi-o închipuiesc (pe Ana) cîrciumăriță". Tot de pe prima pagină ne vine însă și primul semnal
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
galerii subpământene, ea va întruchipa și propaga valorile adevăratei democrații, scoțându-le la lumină - prin multiple mușuroaie făcute în pământul tare al prejudecăților noastre. Plasat într-o poziție secundă, cartoful va rămâne - într-un sens - adevăratul erou al acestei povești pline de semnificații. Renunțând la complexele de superioritate și la oficierea unei religii pernicioase, cartoful alternativ va deveni un factor activ în procesul democratic. În loc să domine, va lupta împotriva dominației, în loc să discrimineze negativ, va discrimina pozitiv. Și când cârtița va vedea
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
gînditorii ridicați în jurul lui 1930, "criterioniști sau nu, generația Vulcănescu/Eliade/Noica/Cioran/}uțea și cei care într-un fel sau altul i-au înconjurat, iată răspunsul pe care îl dau atît admiratorii fără de rezerve, cît și adversarii cei mai plini de antipatie ai grupului sau generației cu pricina. Nu sunt de acord cu nici unul dintre aceste două răspunsuri și aș vrea să schițez o posibilă alternativă. Cred că pur și simplu o metodologie impusă de rigorile și de logicile unei
O propunere - Modificări canonice și generații de aur by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Imaginative/11749_a_13074]
-
plecat pentru că spun dumnezeu de parc-aș spune frunză de brusture. frunză de brusture peste care a trecut buburuza. ori scorpionul dimineață de iulie. bastonul tatălui meu se plictisesc și morții? dacă putrezitul ar fi plicticos n-ar fi cimitirele pline. în micro doișpe simuleasa e tocmai bine așezat în centru ca un cinematograf între blocuri. astfel scade constant presiunea de plictiseală. cei cu balcoane spre simuleasa sunt răsfățați de soartă. carnea tânjește în apartamente oasele de la simuleasa n-au nevoie
Poezie by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/11927_a_13252]
-
gunoiul etcetera dar strada mea are ceva care place oamenilor li se pare interesant să se plimbe pe ea pe strada mihai popescu cea veche erau câteva terase am plantat și eu câteva pe strada mea. bețivii au lăsat paharele pline pe strada veche și s-au așezat la mesele de pe strada mea nu mai găsești un loc nu mai este pic de intimitate nu mai simți o frunză sub talpă o adiere ceva se consumă imediat totul pe strada mea
Poezie by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/11927_a_13252]
-
sparge și nu necesită înlocuiri periodice). Până la iluminarea electrică a Cișmigiului, făcută abia în ultimul deceniu al secolului luminii de lună, plimbarea prin parc e permisă până la ora zece seara în mod obișnuit, iar în nopțile cu lună, se înțelege, plină, până la 12. Pe neobservate însă gazetele impun, în locurile în care ajung, la oraș și la țară, Luna științifică. Cotidianul Adeverul publică în pagina 2, în 6 iulie 1889, la câteva săptămâni după necrologul lui Mihai Eminescu, autorul celei mai
Luna de pe cer by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/11213_a_12538]