8,496 matches
-
urmat-o pe Irina. Aceasta l-a condus pe un coridor, ajungând într-un hol în care se deschideau mai multe uși și s-au oprit la ultima. Era o cameră cu două ferestre, prevăzute cu perdele și draperii până la podea, în mijloc un pat cu tăblii, încadrat de două noptiere; în fața acestuia, o oglindă ovală pe perete, sub care se afla o măsuță acoperită cu o față înflorată; lângă ușă se găsea un cuier extensibil, iar pe latura de răsărit
ISPITA. Fragment din romanul „Parfumul de lavandă” de Ion R. Popa () [Corola-blog/BlogPost/339347_a_340676]
-
mișcă asemeni unui bătrân, mergea că el, isi trăgea picioarele că el.” continuă Tompa Gabor. „La final, când se prăbușește acest decor și rămân pereții goi ai teatrului de unde nu mai e ieșire, Firs vine și bate cu palma în podeaua scenei și repeta „Eu am să rămân aici”, cuvinte-testament pentru extraordinară dorința de viață a lui Harag.” Regizorul nu a văzut premieră, nici decorul finalizat pe scenă, dar spectacolul a dăinuit și a generat „un pelerinaj extraordinar din toate părțile
Aniversare Gyorgy Harag LIVADA CU VISINI la TVR2 () [Corola-blog/BlogPost/339401_a_340730]
-
bună dispoziție, fiind foarte vesel, trecând pe la Poeni să cumpere niște pește pentru o masă festivă,în Salonul Stațiunii piscicole, Laurian Gabor, care îl însoțea, a auzit o chemare înăbușită. Ducându-se repede l-a găsit pe poet trântit pe podea la ieșirea din salon. Ultimele lui cuvinte au fost: „Cu mine ați terminat!” Ultima lui dorință a fost să fie înmormântat la Cicea, aici unde s-au împletit dragoste cu bucuria, dorințele cu suferințele. Din păcate la moartea lui Mausoleul
Ion Ionescu-Bucovu: Din iubirile lui Octavian Goga () [Corola-blog/BlogPost/339416_a_340745]
-
blânde. Pomii răsunau de cântecele mierlei, iar în iarba voluminoasă, toiagul în care păstorul pe gânduri, își sprijinea bărbia, ca bijuteria de argint strălucea. Cetățeanul urban, ca Horatius Flaccus (posesor de vilă, primită în dar de la Meccena), deținea vilă cu podea încălzită subteran și baie monumentală. Ce revoltător: într-o perioadă a echilibrului climateric, relațiile dintre popoare nu aveau totuși diplomația de astăzi. Înșirate pe munți, colibele dacilor, încărcate de lapte și brânză, înconjurate de stupi grei de miere, adăposteau familii
REVISTA DE RECENZII () [Corola-blog/BlogPost/339587_a_340916]
-
pe un deget strălucea mărgăritarul inelului pe care i-l dăruisem, pecetluind cu el o efemeră logodnă. Cineva îi împlinise ultima dorință îngropând-o exact în locul unde-mi scrisese să trec”. În rememorări, se estompează imposibilități de accedere oriunde, peste podele șubrede și peste pericol: „Într-o zi, pe mama au atacat-o pe stradă niște derbedei. Unul mai tupeist a urmat-o chiar în curte, iar ea s-a refugiat cu mine în brațe, tocmai în fundul camerei suspendate. Străinul a
Opinii despre veşti incerte () [Corola-blog/BlogPost/339681_a_341010]
-
în curte, iar ea s-a refugiat cu mine în brațe, tocmai în fundul camerei suspendate. Străinul a pășit rânjind către noi, probabil urma să mă înșface pe mine mai întâi și să mă dea cu capul de pereți, când, brusc, podeaua s-a sfărâmat cu zgomot mare sub el și insul a dispărut printre scânduri în bezna plină de păianjeni și fantasme a primului meu univers imaginar. Mult mai târziu am aflat că-și rupsese picioarele în cădere și nu mai
Opinii despre veşti incerte () [Corola-blog/BlogPost/339681_a_341010]
-
în Glossă de Mihai Eminescu: „Tu așază-te deoparte, / Regăsindu-te pe tine, / Când cu zgomote deșarte / Vreme trece, vreme vine”. Ilustrația copertei, bazată pe lucrarea Arlechin a artistului plastic Marcel Voinea, amplifică ideile de hazard (zaruri căzute pe o podea în carouri de șah) și de rol, de mediu populat de măști: pe cortină sunt prinse două măști în dezacord, una marcată de grimasa râsului, alta, de aceea a plânsului, însă, în spatele lor, care este adevărata față? Dilema o suportă
Jurnal de scriitor aflat sub dictatura inspirației () [Corola-blog/BlogPost/339685_a_341014]
-
litri de sânge, mai mult de jumătate din cât are în corp? Sau când criminala Daisy e lovită în plină față, cu pumnul, cu toată forța, de un vlăjgan ca John Ruth Călăul, călare pe ea, strivindu-i occiputul de podea, și ea continuă să vorbească, ironic, părând doar puțin amețită, deși ar trebui să fie ca și moartă, cu fractură de bază a craniului? Într-un singur fel: dacă filmul e scris și regizat de Quentin Tarantino. Iată câteva din
The Hateful Eight – Optarul de inimă neagră sau The Force Afakens () [Corola-blog/BlogPost/339015_a_340344]
-
și s-o adaptez în limba română. Încerc s-o împărtășim împreună. Șobolanii spațiului Asta-i, prietene, trage-ți un scaun, cel mai bine pe ăla de colo. Bătrînului Phrnnx dă-i un brînci, o să tragă un somn bun pe podea. Știi că un krddl nu poate să bea în picioare, mai ales cînd bea flnnx garnisit și cu un fum-două din drăceasca buruiană krmml. Hai să-ți torn niște flnnx, hopa, îmi pare rău pentru mîneca ta; cînd s-o
Șobolanii Spațiului () [Corola-blog/BlogPost/339002_a_340331]
-
niște bucăți de plumb de pe buzele Colonelului. Ce putea să însemne asta? „Ce-o fi însemnînd asta?”... întrebă Jax, în timp ce veneau în jos cu căzășuta, avînd o accelerație apropiată de cea gravitațională. „Vom afla destul de repede”, spuse Oțel culegîndu-se de pe podea și apăsînd butonul de apel de la ușa bătrînului. Acționată de un mecanism ascuns, ușa se deschise larg; nu fără oarecare înfiorare, intrară. Hait, asta ce mai era? Colonelul se uita la ei și zîmbea, cu o expresie nemaivăzută pînă atunci
Șobolanii Spațiului () [Corola-blog/BlogPost/339002_a_340331]
-
larg; nu fără oarecare înfiorare, intrară. Hait, asta ce mai era? Colonelul se uita la ei și zîmbea, cu o expresie nemaivăzută pînă atunci pe figura-i sumbră. „Faceți-vă comozi, băieți!”, zise, indicîndu-le cele două fotolii care răsăriseră din podea la atingerea unui buton. Găsiți gîtuielnițe în brațele servofotoliului, de asemenea vin Valumian și bere Snaggiană”. „Și kafea nu?”, întrebă Jax din vîrful buzelor și toți trei izbucniră în rîs. „Nu cred că-i duci dorul”, susură rezervat Colonelul prin
Șobolanii Spațiului () [Corola-blog/BlogPost/339002_a_340331]
-
care-i apreciau seriozitatea și calitatea muncii, și, nu în ultimul rând, apreciau omul. Adusese 22 de femei din Portugalia să lucreze pentru el. Și nea Mitică venise din Canada, să lucreze o perioadă pentru Sandu Ionescu, în Franța. Spăla podelele la câteva școli și treaba mergea foarte bine. "Sandu avea de lucru apoi la niște apartamente de lux. Trebuiau lăcuite. Eu aveam trei prieteni nemți, în Canada. I-am sunat și le-am spus că le-am găsit de lucru
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 303 din 30 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340744_a_342073]
-
584 din 06 august 2012 Toate Articolele Autorului când se intră în muzeul de ceară al trăirilor, fiecare își lasă umbra la răcoare, pe banca așteptărilor inutile. odată cu primul semn de exclamație, exponatele cad... iau forma șerpilor. împrospătează spațiul de pe podeaua răvășită de pași. destrămarea șerpilor începe cu târârea. se folosesc numai genunchii. efortul trebuie să atingă limita superioară a durerii. mâna se duce la frunte. ca urmare, în creștetul capului răsare altă zi sau altă noapte, funcție de alegerea din secunda
MUZ-EU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 584 din 06 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340876_a_342205]
-
1158 din 03 martie 2014 Toate Articolele Autorului ploile smulg cuvintele poeților se răstignesc iernile relaxarea este un lux primăverile târâie în ele copacii cuvintele renasc adorm țâșnesc prin porii secundelor năuce e atâta timp irosit între două cuvinte încât podeaua ascultă pașii târșiți ai nesiguranței sunt ca un vultur în schimbare de cioc răsuflu mai greu după răceala oamenilor respir liniștit după o infuzie de poezie reascult forța naturii risipită în picături de gânduri de sunet ecourile le readună le
ÎMI SPUN de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340966_a_342295]
-
era prea convins. - Nu-ți face probleme. Grăbește-te! Și rămâi în camera ta. Leon va avea o discuție cu lordul, au nevoie de puțină intimitate. Băiatul încuviință și se conformă. Alma privi prin deschizătura ușii. Leon stătea jos pe podea cu coatele pe genunchi și bărbia sprijinită în palme. Ochii fixau femeia splendidă, cu pielea creolă ce-l învăluia cu ochii calzi și părea că-i vorbește din tablou. Lacrimi înțepau ochii Almei. Cel mic purta o conversație imaginară cu
MY LORD (3) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/341184_a_342513]
-
creștea sau scădea, Alma s-ar fi prăbușit dacă el o elibera din îmbrățișare. Nu-și simțea membrele, îi ardea tot trupul lipit de el. Se simțea că într-o baie de aburi, avea senzația că picioarele nu-i ating podeaua. O cuprindea amețeala ... încercă să se desprindă. El șopti cu fruntea lipită de a ei: - Din prima clipă când te-am văzut, am dorit să fac asta. Alma îi simțea răsuflarea fierbinte pe buze. S-a smuls și a luat
MY LORD ( 5 ) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2103 din 03 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341199_a_342528]
-
de la Muntele de Miazănoapte până la Dunăre și Marea cea Mare! Cu toții urmează exemplul stăpânului și închină cupele cu vin în cinstea tuturor valahilor. Pătru Valdescu bea vinul din pocal până la fund. Deodată acesta îi scapă din mână, se rostogolește pe podea și principele duce instinctiv mâna la inimă și cade moale pe jilț. - Măria Ta! - strigă mesenii disperați. Principele deja trecuse hotarul dintre cele două lumi, acolo unde iubita sa soție îl îmbrățișă cu căldură, apoi ușori ca doi fulgi de
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
Văzându-i îi trecură prin fața ochilor imaginile, chipurile copiilor săi dragi de vârsta lor. "Așa erau și ei - năstrujnici și neastâmpărați dar, parcă mai respectuoși și mai cuminți." Ținând strâns în mâini sacoșele cu cumpărături, pășea încet și apăsat pe podeaua magazinului care era oarecum alunecoasă. Îi era puțină teamă, ca nu cumva să alunece și să cadă. Dar inevitabilul s-a produs: lipsit de adrenalină și de extrogen, călcând pe o pată unsuroasă, a alunecat și a căzut lovindu-se
IN AJUN DE SARBATORI de IONEL CADAR în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341410_a_342739]
-
ca și cum un arcuș ar fi mângâiat coarda viorii. În față, cuptorul de pâine. Peretele din spatele lui lipsea, lemnul fusese scos de cineva. Pe masa de lemn uitată sub fereastra împărțită în patru mici canate se odihnea o oală de lut. Podeaua de lemn era acoperită de un covor de praf care a păstrat urma bocancilor mei. Am încercat pe rând scândurile mirându-mă cum s-au păstrat așa de bine deși vântul, ploile și ninsorile le-au biciuit din când în
CASA CU VOCI de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341439_a_342768]
-
ar conta,” că doră îi vreme de tăte”, tot ce vrei și nu vrei să știi. După o săptămână aveam actele în mână și am revenit la iubita mea care mă aștepta nerăbdătoare. Am dormit în noaptea aceea jos, pe podeaua măturată cu un mănunchi de urzici. Și am auzit vocile. Erau voci voioase de copii ce se jucau în tindă, erau voci voioase de femei ce chemau la cină, erau voci voioase de bărbați care își odihneau trupurile istovite de
CASA CU VOCI de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341439_a_342768]
-
Dar consoarta lui era foarte geloasă. Ea îmbrăca câte-odată haine țărănești și îl urmărea până și în pădure. Acest fapt a provocat scandaluri. Se ajunsese la aceea că odată a tras cu pistolul în portretul fiicei sale. Se zvârcolea la podea cu flaconul de opiu aflat lângă buze și amenința că-și pune capăt zilelor. Copiii stăteau în acest timp băgați în boli într-un ungher și plângeau de frică. Și ce-a făcut Tolstoi? Nu s-a enervat și a
RELIGIA DRAGOSTEI. (3) de DUMITRU MIRCEA în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342045_a_343374]
-
intrare, soarele cu lumina lui caldă înconjura șantierul și, curios înaintea lor, încercam să descifrez planurile scrise ale maestrului. Unul dintre lucrători își întoarse privirea spre mine și mă rugă șoptit să iau aminte la distanța ce ne separa de podeaua inferioară, coborâtoare la mai bine de cinci metri sub nivelul contrucției actuale. Probabil că sunt aici de ceva vreme, voi primi rostul meu înaintea vointei mele, voi întreba și voi recunoaște. „Nu putem încărca treapta aceasta prea mult. Nu ne
EL ALUMNO de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341763_a_343092]
-
de o pală de vânt. Dacă reușesc să le îmblânzesc focul ce le arde sufletul sau trupul mă simt și eu împlinită. Și totuși... Câteodată caut un semn, cât de mărunt, că umbra mea s-a lipit de ziduri, de podea, de piatră. De multe ori observ fisuri pe care le astup cu lacrimi. Nu mă pricep la vorbe, dar știu să îmi exprim sentimentele prin fapte. Sunt convinsă că o mângâiere pe spatele palmei, sau o atingere sinceră pe umăr
GÂNDURI DE SEARĂ... de MIRELA STANCU în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341967_a_343296]
-
oferit un hol cu intrare separată și o cameră cu fereastra spre stradă. Mobila este modestă, reprezentată de un dormitor obișnuit, de culoare maro, iar la geam flutură în adierile aerului ce pătrunde prin fereastra larg deschisă, o perdea croșetată. Podeaua care scârțâie la fiecare pas împreună cu perdeaua și o față de masă din dantelă, cu model asemănător,dau ansamblului un aer de vechime. De dantelării tanti Zinaida este foarte mândră, sunt lucrate în tinerețe de mâna dânșii! Pe masă, într-o
SĂGEATA LUI CUPIDON I (TITLU PROVIZORIU) de ŞTEFANA IVĂNESCU în ediţia nr. 744 din 13 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342324_a_343653]
-
din model, dar și spontane, papuci de plastic, lanțuri și cruci la gât, brățări, ceas Bvlgari cu diamante din sticlă de sifon, plus, evident, incisivi auriți. Era nemilos cu subordonații și numai doamna Anghila Swordfish, născută Baracuda, putea să spele podelele cu el, de câte ori voia mușchiul ei de mare doamnă. La modul cel mai sincer, dacă nu erai nepotul, cumnatul sau, hai să spunem, protejatul doamnei, nu era indicat să-i fii prin preajmă în momentele sale de acțiune! Dar, nu
RĂCIREA GLOBLĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1246 din 30 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/342351_a_343680]