3,697 matches
-
oftă Niță plin de compasiune pentru sine. Intrarea pe poarta lui Mitică Manalache fu precedată de un scurt dialog între Octav și gazdă. - Cin’ te-a trimes? - Tovarășu’ viciu. - Care, a lu’ Cîcații Mă-si? - El. - Aha... Ei, dară să poftească. Gazda la care, cu autoritatea sa de goarză comunală mă instalase Niță era un bărbat ce părea cu totul lipsit de griji. Cînd am picat, se amuza cu un elefant din porțelan care, tras la capăt de o ață cu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
flori din hîrtie creponată. Înainte de măritiș, lelea Ghența avusese o activitate prodigioasă căci peste tot, pe pereți, se vedeau, bătute în cuie, năframe cu trandafiri brodați din ață roșie și texte cusute cu „S”-ul și „N”-ul întoarse de-andoaselea: „Poftim suvenire de la domnu mire și mireasă Mitică și Ghența” ori „Poftim suvenire de la domnișoara Aglăița”. De pe-o năframă de deasupra capului un vrăbioi umflat îmi ura „Somn ușor”. În prima noapte am simțit mișcare în casă. M-am ridicat
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
prodigioasă căci peste tot, pe pereți, se vedeau, bătute în cuie, năframe cu trandafiri brodați din ață roșie și texte cusute cu „S”-ul și „N”-ul întoarse de-andoaselea: „Poftim suvenire de la domnu mire și mireasă Mitică și Ghența” ori „Poftim suvenire de la domnișoara Aglăița”. De pe-o năframă de deasupra capului un vrăbioi umflat îmi ura „Somn ușor”. În prima noapte am simțit mișcare în casă. M-am ridicat în capul oaselor. Din bucătăria cu tavanul oblic, la lumina lămpii
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
mirosea grețos. În căldura dospită a bucătăriei lelea Ghența adormise demult cînd, lîngă animalul puturos, eu încă mai aveam insomnii. Mă simțeam atras de acești oameni. Stînjenită că într-o zi nu avusese timp să gătească, lelea Ghența m-a poftit să gust din niște turte coapte pe plită. Erau din aluat negru, proaspete și sărate; și bunica mea făcea turte cu lapte fiert în ceaun. A fost o întîmplare care a stîrnit în mine ecouri nostalgice, ca o pietricică azvîrlită
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
laie. Răcni gutural la o babă care, fără să miște de pe țol, răspunse la fel de răstit. Am încercat să stau de vorbă cu dînsul. Omul ne zîmbi cu o gură spartă din care, rărit, răsărea un gard galben de dinți. Ne pofti pe butucul unde așternuse în grabă un țolic, apoi scoase o țigară și și-o bătu pe unghie. Dintr-o precauție lesne de înțeles, am dat zdreanța la o parte. Baba (abia acum observam că-i chioară) ne aduse în
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
asupra sa cu vorbe de această teapă. Faptul îl depășea. Amețise. Bătute pe muche, la Neculai Bicleanu echipa a stat trei ceasuri din lumina iernii. Bătrînul alterna muțenia cu un clătinat din cap după care rînjea cu dinții albi. Nu poftise pe nimeni să șadă, dar nici nu dăduse pe nimeni afară. Era ceva înfricoșător în purtarea lui de animal încolțit în vizunie. Cînd și ultimul dintre lămuritori obosi, din odaia alăturată țîșni inspectorul. Pesemne șezuse cu urechea la crăpătura ușii
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
scoală vreo idee!”. Asta cu sculatul ideii Scurtul o auzise la școală, de la unul mai mare, care le arăta mucoșilor, după ce-l rugau Îndelung, ce de păr negru și cârlionțat avea el dincolo de prohab. Blondul râse și el și-i pofti pe ceilalți să-l pupe drept În curul cel alb, dacă-i stârnește așa de tare. Merseră către altă japșă, dar fără vreun folos. În cea de-a treia găsiră un șarpe care Înghițise un ou și-l omorâră cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pe oul cel mai mic, pe roșia cea mai storcită și, din găinușă, pe o bucată de coșcovelniță din care nu izbuti să aleagă decât câteva firicele de carne și puțină piele care mirosea a fulgi arși. Ceilalți, mărinimoși, Îl poftiră să ia și bucățele bune, mai ales că fricosul avusese o idee care le Îmbunătățise ospățul: Înfipsese felii groase de mămăligă În țepușă și le fripsese. Chiar izbutise, cu toată neîndemânarea lui, să nu scape mămăliga pe jar. Înfometați, mâncară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Îi venise de la cei doi artiști de circ: marele magician și nevasta lipeau afișe prin sat ca să aducă la cunoștința poporenilor că un spectacol nemaivăzut se va desfășura peste două zile la Căminul cultural. Șoferul făcu ce făcu și-i pofti la el la masă pe onorații artiști ce cutreieraseră lumea Întreagă. Îi Îndopă cu de toate și le dădu să bea. Mai ales scamatorul se ghiftuise de cărnuri și se amețise bine de la vinul tare pe care-l băuse ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
vacilor, ar fi fost bine pentru oameni ca vitele să nu aibă coarne. Astfel puteau fi prevenite Împungerile. „Și acum”, Încheiase Directorul ca la spectacol, „Îl vom vedea pe tovarășul veterinar cum amputează la viței mugurii de creștere a coarnelor. Poftiți, tovarășu’ veterinar!” Se deschisese o ușă de carton, stropită cu balegă până sus. Ieșiseră pe ea, din odăița strâmbă În care Încăpuseră, totuși, o sobă, un pat Îngust și o masă scundă cu trei picioare, Veterinarul și Rândașul. Erau amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ar fi părut nefiresc. Directorul, și el puțin buimăcit de acea zarvă, Încheiase, tot ca și cum lucrurile n-ar fi fost altfel decât oarecare: „Tovarășul veterinar va continua mai târziu cu partea a doua a intervenției. În ordine, doi câte doi, poftiți spre ieșire”. Ajunși afară, Baronu strigase: „Erau beți morți, tovarășu’!”. „Ce prostii Îndrugi acolo, mă?” „Nu Îndrug nimica, tovarășu’! Da’ erau beți de nu vedeau pe unde calcă.” Directorul se pornise să le explice că oamenii aceia erau obosiți, deoarece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
așa tare, În câteva zile o să zburzi ca un cârlan. Oricum, la anii tăi, nu mai vine nimeni la tine cu iapa la montă.” „Ce spui, domnule?!? Poate că o să mă și gâdile, o să-mi facă plăcere, nu vrei să poftești și mătăluță lângă mine?” Apoi glasul i se schimbă, se Încălzi și Începu să tremure ușor: „Hai, vino Încoa’ mai repede!”. Enin Îi Îmbrățișă, ca pe vremuri, căpățâna. Rămaseră așa câteva clipe lungi, apoi se dezlipi și se scuturară ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și eu! Dar cine știe care‐i adevărul? Ziariștii o întreabă ce a mâncat în viața ei de a atins această vârstă. Personal nu i‐ ași pune o astfel de întrebare. Sunt bogătași pe lumea asta hrăniți cu tot ce le‐a poftit inima. și? Ating suta de ani? Pentru mine mama rămâne o enigmă și când mărtur isesc cuiva că are 101 ani, zâmbesc a mirare iar interlocutorul îmi întoarce o față luminată de un zâmbet asemănăto r. De unde îmi vine în
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
fuseseră chemați, pe neașteptate, să-l însoțească pe Kanbei la picioarele muntelui, dar mai mult nu li se spusese. După ce merseseră ceva, Kuriyama abordă subiectul: — Stăpâne, comandantul postului de la poale v-a invitat astă seară? — Ce? Credeai că am fost poftiți la masă? chicoti Kanbei. Cât crezi că durează Anul Nou? Până și ceremoniile de ceai ale Seniorului Hideyoshi s-au sfârșit. — Bine, dar atunci, unde ne ducem? — La palisada de lângă râul Miki. — Palisada de la râu? Dar e un loc periculos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
așa. A adus și alți poeți din capitală? — Se pare că Domnul Shoha a avut foarte puțin timp ca să se pregătească. V-a primit invitația aseară și a constatat că nimeni dintre cei pe care ar fi vrut să-i poftească nu putea veni într-un timp atât de scurt. Împreună cu fiul lui, Shinzen, n-a mai putut aduce decât încă doi: un discipol numit Kennyo și o rudă, pe nume Shoshitsu. — Chiar așa? râse Mitsuhide. S-a plâns? Știam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
capul, tânărul făcu același gest: — Eu sunt Sutan, tot din Hakata. Străjerii păreau să nu fi înțeles nimic din aceste prezentări, dar căpitanul lor, care stătea în fața corpului de gardă din curte, le făcu semn să intre, cu un zâmbet: — Poftiți, vă rog. Sala Omotemido era clădirea principală din incinta templului, dar adevăratul centru îl reprezenta cartierul general al lui Nobunaga. Lângă încăperea de unde se auzea glasul lui Nobunaga, murmura un pârâu izvorând din grădină, iar din niște clădiri puțin mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
un ascet muntean fu oprit de altă patrulă. Spre deosebire de stilul smiorcăit al falsului muzicant, călugărul era trufaș. — Sunt discipol al Templului Shogo, anunță el arogant. Noi, asceții de la munte, mergem, adeseori, toată noaptea fără a ne odihni. Mă duc unde poftesc, cu sau fără cărare. Cum vă permiteți să-mi puneți întrebări vulgare, cum ar fi, unde mă duc? Un om cu trupul ca norii călători și râurile curgătoare nu are nevoie de destinație. Pustnicul continuă în același stil o vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de pace care nu va cruța viața lui Muneharu. — Cheamă-l totuși pe Ekei aici, ordonă Hideyoshi. Nu părea deloc descurajat; ba chiar, devenea tot mai optimist cu fiecare minut. Îl invită pe călugăr într-o cameră însorită și-l pofti să stea comod. După ce vorbiră despre vremurile de demult și comentară diverse bârfe din capitală, Hideyoshi duse conversația mai departe. — Ia să vedem, începu el, abordând principalul subiect de discuție, se pare că tratativele de pace s-au împotmolit, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de oameni au murit, în timp ce alții, fără număr, au fost răniți. Generalii noștri au fost doborâți, iar noii recruți s-au împrăștiat. Câți soldați credeți c-au mai rămas acum în tabăra asta? — Dă-mi drumul! Pot face întocmai ce poftesc! Lasă-mă să trec! — Tocmai vorbele necugetate de acest soi dovedesc că nu faceți decât să vă repeziți spre moarte și-mi voi da toată silința ca să vă opresc. Una ar fi dacă am mai avea aici trei sau patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Spune că ar dori să vă vorbească între patru ochi. — Cum, Arima? — I-am spus că vă culcaserăți mai devreme, dar a insistat. Un moment, din plasa de țânțari nu se auzi nici un răspuns. În cele din urmă, Hideyoshi spuse: — Poftește-l. Dar prezintă-i scuzele mele pentru că nu mă scol și spune-i că la castel am fost indispus și am luat niște medicamente. Pașii lui Mosuke coborâră, încet, treptele de la mezanin. Apoi, se auzi cineva urcând și, nu peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să ajung la Kitanosho și zău că acum n-am timp de prisos. Dar aș putea să profit de generozitatea voastră și să vă cer o strachină de orez? — Asta-i o cerere ușor de satisfăcut. Dar nu vrei să poftești în casă, măcar un moment? Hideyoshi nu făcu nici o mișcare de a-și dezlega sandalele și de a se relaxa. O vom face altă dată. Azi, trebuie să mă mișc repede. Și soțul, și soția cunoșteau punctele bune și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
subțire, ca și cum i s-ar fi făcut milă de gândirea lor îngustă, dar vorbi politicos, întrucât cei doi îi erau superiori atât în grad, cât și ca vârstă. — Nu mă duc cu ceilalți generali. Fiecare dintre voi poate face așa cum poftește. Dar Hideyoshi conduce o armată odihnită spre Seniorul Ieyasu și, în ceea ce mă privește pe mine, nu pot sta aici fără să fac nimic. Gândiți-vă. Forțele stăpânului nostru sunt, cu siguranță, epuizate, după luptele de astă noapte și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
telefoane de felicitare - semn al aducerii-aminte - punând pe primul plan telefonul și urările primite de departe de la Mariana și Cosmin. Și dacă mai adaug și faptul că la televizor e un program muzical bun și că la ora 11 sunt poftit la masă de finii Brătuleanu ca în familie - poți să nu te simți mulțumit că exiști? Apoi, în orele serii, am ascultat un excelent program de romanțe și tangouri care m-au transpus în anii tinereții. Din această cauză am
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
ea. Dar nu le-a spus că luase mierea aceasta din trupul leului. 10. Tatăl lui Samson s-a coborît la femeia aceea. Și acolo Samson a făcut un ospăț, căci așa făceau tinerii. 11. Cum l-au văzut, au poftit treizeci de tovarăși, care au stat împreună cu el. 12. Samson le-a zis: "Am să vă spun o ghicitoare. Dacă mi-o veți ghici în cele șapte zile ale ospățului, și dacă o veți dezlega, vă voi da treizeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
vorbă, sfințite? Am pornit în urma călugărului, spre gospodăria din poiană. Bătrânul parcă nu mai era cel de altădată. Părea măcinat de gânduri... “Astea sunt bătrânețile adânci” - gândeam eu. În poarta grădinii, s-a oprit și, zâmbindu-mi încurajator, m-a poftit să intru. -Știu că te pricepi la treburi gospodărești. Ajută-mă să scot cartofii și să-i pun în groapă pentru la iarnă. Dincolo de vorbe, se putea ghici gândul: “Măcar pentru iarna asta, că... cine știe dacă oi mai apuca
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]