2,793 matches
-
acordă un loc și celuilalt: spațiul simbolicului este deci prezent aici (Ortigues, 1962, p. 65). De aceea, educația În spiritul politeții este considerată esențială de către Henri Bergson, În 1885, Într-un discurs privind Împărțirea premiilor. Filosoful desprinde trei forme ale politeții: cea mai superficială este cea a manierelor; urmează cea a minții, care ne invită să recunoaștem și să acceptăm a priori unicitatea celorlalți și multiplicitatea punctelor de vedere posibile. În sfârșit, Bergson descrie o politețe a inimii, care ține seama
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Filosoful desprinde trei forme ale politeții: cea mai superficială este cea a manierelor; urmează cea a minții, care ne invită să recunoaștem și să acceptăm a priori unicitatea celorlalți și multiplicitatea punctelor de vedere posibile. În sfârșit, Bergson descrie o politețe a inimii, care ține seama de celălalt În globalitatea sa, dincolo de gesturi și de cuvinte. Filosoful precizează: „Este vorba despre caritatea ce se exercită În domeniul amorurilor proprii ș...ț. Fondul său este o mare bunătate naturală” (Bergson, 1991, p.
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
și o reacție la o serie de frustrări resimțite de subiect, care se simte abandonat. Ceilalți nu-și țin promisiunile, iar actul reprezentat de „incivilitate” este un mod de a le atrage atenția. Pentru o societate decentă Insistând astfel asupra politeții, civilității și, În sens mai larg, cetățeniei, dorim să arătăm că societatea ar trebui să stabilească o genealogie a violenței sale latente. Folosind În mod confuz cuvântul incivilități, la plural, ne interzicem să mai reflectăm asupra puterii de emancipare a
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
funcționează, pentru că nu mai există reperele și normele necesare. În schimb, civilitatea, bine Înțeleasă, situată la nivelul pedagogiei formelor reciprocității, poate contribui la modelarea unei cetățenii participative și atente la celălalt. Trebuie așadar insistat asupra funcției mediatoare a civilității, Între politețe și cetățenie. În forma sa pozitivă și la singular, ea devine o școală a responsabilității etice și politice: de aceea, scrierea de manuale sau tratate marchează, Încă de la Erasmus, istoria umanismului. Totuși, pentru a ieși din jocul utilizărilor retorice și
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
fi una În care autonomia indivizilor nu și-ar afla sensul decât În cadrul unei reciprocități calme și consimțite. Dar acest lucru ar implica (re)fondarea constantă a devotamentului față de lege. Desigur, trebuie să instaurăm o societate dreaptă și prosperă (prin politețe, civilitate, drept și democrație), dar este nevoie În același timp să instituim o societate decentă care să ne facă să reflectăm asupra tuturor formelor emancipatoare ale reciprocității, pentru a preveni reificarea sa ipocrită și mercantilă. C. C. & BERGSON Henri (1991), De la
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
constrângeri presupune ca așa-numita „conștiință colectivă” să fie capabilă să producă și să difuzeze un mesaj de „normalizare”. Receptarea corectă a acestui mesaj ne orientează comportamentul Într-o direcție dată. Ne conformăm astfel unor imperative și unor recomandări ca politețea, uzanțele sociale și buna cuviință. Acceptarea, mai mult sau mai puțin tacită, Își are rădăcinile În tradiție, joacă un rol de „reglementare” și ne ferește de multe neplăceri. Nerespectarea obligațiilor poate fi echivalentă cu un afront sau cu o violare
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
întrebi dacă există cu adevărat, pentru că are virtuți de prototip? Dar cred că aceste lucruri sunt de înțeles Ămai puțin cel cu Bahmuțeanu!), pentru că Mihaela Rădulescu are, ca mulți realizatori de talk-show-uri cu aer cultural, un fel de timiditate și politețe lipsite de spirit critic. Fac reverențe în fața a tot ce pare atins de „marea cultură“ fără să poată vedea dincolo... Dar asta fac și oameni adevărați de cultură, pentru că suntem o țară lipsită de spirit critic. Dacă Mihaela Rădulescu ar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
povestea, toate furnizându-vă chei ale sensurilor (Riessman, 1993). Următorul pas în procedura de transcriere, după ce ați recitit-o dumneavoastră înșivă, este să i-o oferiți persoanei intervievate ca să se uite peste ea. Acest lucru se face în principal din politețe, dar poate deveni mult mai mult dacă persoana arată un interes real nu numai în ceea ce privește citirea transcrierii, ci și corectarea ei. Acesta este privilegiul sau chiar dreptul său, deoarece povestea îi aparține. Unii nu vor accepta această ofertă, caz în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
dialogului" (J. Habermas), se raportează la contextul social, în general, de unde și variația microsistemului acestora de la o cultură la alta (de exemplu, limba franceză vs. limbile asiatice). Acești termeni cunosc, de asemenea, valențe particulare prin prisma actualizării diferitelor valori ale politeții pozitive, respectiv negative, a valorificării - în anumite contexte comunicative - a adresării inverse, precum și a adresării propriu-zise ca formă de,,selectare", de către locutor, a emițătorului următorului mesaj (de exemplu, Nicule, cînd te întorci?). Factorii determinanți care influențează alegerea anumitor termeni de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
nivel - lexical, morfologic, sintactic etc. - al unui idiom), cît și prin raportarea la anumite componente ale contextului general, socio-cultural etc. al comunicării, nucleul acestor delimitări constituindu-l următoarele categorii de termeni: 1) ,,pronumele de adresare" - pronume personale, propriu-zise și de politețe (inclusiv formele reverențiale ale acestora), de persoana a doua, singular și plural: tu, voi, dumneata, mata, matale, dumneavoastră, Excelența Voastră, Magnificența Voastră (precizăm că numărul elementelor sistemului pronominal de adresare este diferit de la o limbă la alta; de exemplu, franceza
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
încheiere a unui mesaj și de transferare a rolului de emițător interlocutorului), de instaurare a unui anumit tip de relație și a unui anumit registru comunicativ într-o anumită situație de comunicare (funcția socială) etc. V. act, analiza conversației, deictic, politețe. KERBRAT-ORECCHIONI 1979; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; GA 2005. AH AGRAMATICALITATE. Conceptul marchează, pentru cel puțin două elemente din planul sintactic, o relație de imposibilitate și de incompatibilitate de a fi integrate într-o unitate ierarhic superioară. Acest tip de relație, axată
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
prevede oferirea cantității de informații necesare comunicării (nici mai mult, nici mai puțin), și maxima de calitate, care stipulează ca locutorul să transmită doar informații pe care le consideră a fi veridice; 2) conflict între regulile constitutive ale sistemului de politețe (politețea negativă - menținerea distanțelor între interlocutori - și politețea pozitivă - apropierea dintre aceștia); 3) conflict între maximele conversaționale și regulile politeții: de exemplu, între maxima modalității ("Fiți clar") și principiul menajării celuilalt (prin indirecție); conflict între maxima calității, potrivit căreia locutorul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
oferirea cantității de informații necesare comunicării (nici mai mult, nici mai puțin), și maxima de calitate, care stipulează ca locutorul să transmită doar informații pe care le consideră a fi veridice; 2) conflict între regulile constitutive ale sistemului de politețe (politețea negativă - menținerea distanțelor între interlocutori - și politețea pozitivă - apropierea dintre aceștia); 3) conflict între maximele conversaționale și regulile politeții: de exemplu, între maxima modalității ("Fiți clar") și principiul menajării celuilalt (prin indirecție); conflict între maxima calității, potrivit căreia locutorul trebuie
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
mai mult, nici mai puțin), și maxima de calitate, care stipulează ca locutorul să transmită doar informații pe care le consideră a fi veridice; 2) conflict între regulile constitutive ale sistemului de politețe (politețea negativă - menținerea distanțelor între interlocutori - și politețea pozitivă - apropierea dintre aceștia); 3) conflict între maximele conversaționale și regulile politeții: de exemplu, între maxima modalității ("Fiți clar") și principiul menajării celuilalt (prin indirecție); conflict între maxima calității, potrivit căreia locutorul trebuie să spună doar ceea ce crede că este
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
locutorul să transmită doar informații pe care le consideră a fi veridice; 2) conflict între regulile constitutive ale sistemului de politețe (politețea negativă - menținerea distanțelor între interlocutori - și politețea pozitivă - apropierea dintre aceștia); 3) conflict între maximele conversaționale și regulile politeții: de exemplu, între maxima modalității ("Fiți clar") și principiul menajării celuilalt (prin indirecție); conflict între maxima calității, potrivit căreia locutorul trebuie să spună doar ceea ce crede că este adevărat, și principiul menajării fețelor. Adesea, în interacțiunile curente, locutorii sînt nevoiți
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
potrivit căreia locutorul trebuie să spună doar ceea ce crede că este adevărat, și principiul menajării fețelor. Adesea, în interacțiunile curente, locutorii sînt nevoiți să încalce maxima calității, pentru a menaja fața negativă a interlocutorilor. V. contradicție, maximă conversațională, metacomunicare, metadiscurs, politețe, ritual, interacțiune. GOFFMAN 1959; WATZLAWICK - HELMICK BEAVIN - JACKSON 1967; GRICE 1975; BROWN - LEVINSON 1987; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. IA E EFECT. Cuvîntul efect a fost folosit de P. Charaudeau în sintagmele corelative efect vizat și efect produs pentru a distinge, în cadrul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
s c u r s u l u i identifică în eufemisme, pe de o parte, echivalări ce antrenează diferite registre stilistice, iar, pe de altă parte, structurări specifice, de obicei prin expansiune, diferite de formulările directe. V. figură, litotă, politețe, trop. DUBOIS 1973; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; BUSSMANN 2008. RN EURISTICĂ. Ca "artă a inventării", euristica a fost întemeiată de filozofi raționaliști precum B. Pascal, R. Descartes, G. W. Leibniz și B. Bolzano, dar, în epoca actuală, i s-
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
pragmatică și în lingvistica interacționistă pentru a defini imaginea personală, construită de vorbitor în cadrul unei interacțiuni verbale. Rezultat al perspectivei sociolingvistice asupra noțiunii de "persoană", conceptul de "față" este exploatat atît în studiul interacțiunilor verbale, cît și în cel al politeții în limbaj. Conceptul îi aparține lui E. Goffman, care îl opune celui de "teritoriu". Plecînd de la un paralelism între comunicare și jocul de scenă, acest cercetător vorbește despre fața pe care fiecare vorbitor o afișează în momentul interacționării, definind-o
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
negativă a celui care le îndeplinește (vorbitorul), fie pentru fața pozitivă / negativă a celui căruia îi sînt adresate (interlocutorul). Actele de amenințare fiind, în esență, devalorizante pentru imaginea participantului la interacțiune, sînt contrabalansate de actele de valorizare. Întregul sistem al politeții se poate astfel construi în jurul noțiunii de "față": complimentele, mulțumirile, urările vor intra în categoria actelor valorizante, pe cînd ordinele, sfaturile, ofensele aparțin categoriei actelor de amenințare. Avînd în vedere importanța determinărilor sociale și culturale ale contextului în care se
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sociale și culturale ale contextului în care se produc actele de limbaj respective (un compliment poate fi privit ca act valorizant într-o anumită societate dar poate deveni devalorizant în alta), chestiunea universalității acestora este supusă controversei: interpretarea sistemului de politețe, atît din punct de vedere calitativ, cît și cantitativ, trebuie să țină cont de variațiile culturale, impunîndu-se adaptarea acestuia la comunitatea lingvistică. V. analiză a conversației, persoană, politețe. GOFFMAN 1974; BROWN - LEVINSON 1978; VION 1992; KERBRAT-ORECCHIONI 1996; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
devalorizant în alta), chestiunea universalității acestora este supusă controversei: interpretarea sistemului de politețe, atît din punct de vedere calitativ, cît și cantitativ, trebuie să țină cont de variațiile culturale, impunîndu-se adaptarea acestuia la comunitatea lingvistică. V. analiză a conversației, persoană, politețe. GOFFMAN 1974; BROWN - LEVINSON 1978; VION 1992; KERBRAT-ORECCHIONI 1996; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RB FICȚIUNE. Prin ficțiune se înțelege, în teoria literară și în teoria discursului, un tip de narațiune a cărei acțiune și al cărei univers sînt lipsite de validitate
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
semn și sens, spațiul interior al limbajului; noțiunea de "deviere" este înțeleasă ca spațiul semantic între figurat și propriu. În pragmatică, cuvîntul figură este înțeles ca dublet al noțiunii de "față", ilustrînd interacțiunile, căci pe această noțiune sa bazează teoria politeții lingvistice. Abordarea pragmatică pare cea mai aptă să reconcilieze figuralitatea și discursivitatea, aceasta din două motive: ea normalizează figuralitatea în funcționarea obișnuită a limbajului; ea oferă mijloacele adecvate pentru a studia aspectele cognitive, enunțiative și contextuale ale figurilor. V. față
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
lingvistice. Abordarea pragmatică pare cea mai aptă să reconcilieze figuralitatea și discursivitatea, aceasta din două motive: ea normalizează figuralitatea în funcționarea obișnuită a limbajului; ea oferă mijloacele adecvate pentru a studia aspectele cognitive, enunțiative și contextuale ale figurilor. V. față, politețe, retorică, trop. DU MARSAIS; HJELMSLEV 1943; GENETTE 1966; GREIMAS 1966; DUCROT - TODOROV 1972; GRUPUL μ 1974; FONTANIER 1977; PERELMAN - OLBRECHTS-TYTECA 1988; FROMILHAGUE - SANCIER 1991; MOLINIE 1992; KERBRAT-ORECCHIONI 1996; REBOUL 1996; ROBRIEUX 2000; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; AMOSSY - MAINGUENEAU 2003; BUSSMANN 2008
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ansamblu de informații de fundal. Implicaturile sînt non-conversaționale atunci cînd sînt calculate pe baza sensului convențional al cuvintelor și pe baza cunoștințelor de fundal. Ele depind de reguli non conversaționale de natură estetică, socială sau morală, cum ar fi regula politeții. Implicaturile îndeplinesc un rol important în organizarea unui discurs, întreținînd coerența. V. implicit, inferență. GRICE 1975, 1989; SADOCK 1978; MOESCHLER - REBOUL 1994. NM IMPLICIT. Implicitul este un tip de conținut care se grefează pe conținutul explicit al unui enunț și
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
enunț prin sintagma luna aceasta este că Înainte Mihai nu lua lecții de pian, în timp ce conținutul subînțeles poate fi "Ar fi bine să începi și tu". Nefiind înscris în structura enunțului, subînțelesul are o "existență nesigură". V. act, influență, maximă, politețe. DUCROT 1972; GRICE 1975; ANSCOMBRE - DUCROT 1983; KERBRAT-ORECCHIONI 1986; SPERBER - WILSON 1986; MOESCHLER - REBOUL 1994; MAINGUENEAU 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. NM INDETERMINARE. În mod obișnuit, determinarea contextuală (discursivă sau situațională) rezolvă cazurile de ambiguitate sau măcar oferă soluția cea mai
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]