4,442 matches
-
al Moldovei. Au fost însă opțiuni temporare și conjuncturale, motivate mai degrabă politic. Astfel putem vorbi doar de Baia și Suceava ca orașe capitală veritabile. Baia și Suceava au fost întemeiate în locuri mai ferite, în apropierea zonei subcarpatice, mai populată în acea vreme față de regiunile de podiș și câmpie aflate în calea tătarilor. Baia ocupa o poziție strategică pe una dintre terasele superioare ale Moldovei, aspect ce îi permitea să observe până departe în valea Siretului. Singurul dezavantaj al orașului
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
a coloniza populații pe teritoriile noastre. Procesul de intervenție a diverselor state în modelarea structurii populației își are începutul odată cu romanii care au adus coloniști din întreg imperiul, în special din Orientul Mijlociu și Iberia. A continuat cu ungurii care au populat Transilvania cu sași și secui; cu otomanii, care i-au susținut pe turco tătari să se stabilească în Dobrogea și Bugeac, sau în epoca fanariotă, când a fost promovat factorul grec; cu austriecii și rușii care au favorizat în principal
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
identitate individuală, importantă fiind nu atât valoarea de standing, cât valoarea privată și unică a noțiunii de „acasă”, devenită posibilă printr-un „consum creator”. Arăt, cel puțin parțial, cine sunt eu, ca individ unic, prin ceea ce cumpăr, prin obiectele care populează universul meu personal și familial, prin semnele pe care le combin „în felul meu”. Într-o vreme când tradițiile, religia, politica sunt mai puțin producătoare de identitate centrală, consumul se încarcă din ce în ce mai mult cu o nouă funcție identitară. În cursa
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
a barbariei”30. Bernard Stiegler denunță logica „proletarizării consumatorului” extinsă la toate modurile de existență individuală, la toate facultățile umane, fie ele mentale, afective sau estetice 31. Astfel, tot ce trăiește s-ar precipita spre un orizont dezumanizat și nihilist, populat de turme umane standardizate pe cât de inconștiente, pe atât de însetate de satisfacții vulgare. Sfera transcendentă a idealurilor, cunoașterea regulilor vieții de societate, dorințele de elevare spirituală, toate acestea au fost măturate de consumul industrial, de un univers devenit integral
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
este adesea asociat cu negocierile corporatiste dintre stat, sindicate și patronat. În Germaniaxe "Germania", aceste instituții se întâlnesc și în multe alte domenii, de exemplu în sistemul public de sănătate sau legate de alte servicii sociale. 5. Lucrătorii femei au populat fabricile încă de la începutul industrializării. De asemenea, tot femeile au lucrat în fabrici în timpul celui de-la doilea război mondial, întrucât bărbații erau în majoritate pe front. O dată cu fordismul și cu răspândirea modelului bărbatului care aduce pâinea acasă, femeile au
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
proceselor de dezvoltare. VSM permite diagnosticarea limitelor între care se stabilesc interacțiuni dintre oameni în cadrul unor rețele închise de conexiuni și raporturi, în cadrul unui spațiu al comunicării pentru crearea cunoașterii, fie ea reală sau virtuală. Acest spațiu al comunicării este populat cu oameni între care se formează rețele închise de conexiuni corespunzătoare relațiilor de comunicare din spațiul corespunzător întreprinderii, denumit și spațiul partajat al comunicării. În acest spațiu, oamenii au puteri diferite de comunicare și decizie, ceea ce determină apariția unor structuri
Cibernetica sistemelor economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/222_a_216]
-
idées, Paris, 1989; Antonin Artaud. Teatrul și întoarcerea la origini, Editura UNITEXTPOLIROM, Iași, 2004, traducerea: Ileana Littera Prolog sau confruntarea cu fantomatc "Prolog sau confruntarea cu fantoma" Fantoma sau mizele reprezentației De ce ne-am fi propus o incursiune în lumea populată de fantome a teatrului, dacă nu din dorința de a avea o posibilă „revelație”, de a avea acces la un mesaj secret, plin de tâlcuri pe care doar fantoma ni le-ar putea desluși? Fără îndoială, o îndelungată frecventare a
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
susceptibil să întâmpine fantomele și să înfrunte dificultățile reprezentării lor - acesta este teatrul despre care va fi vorba în cele ce urmează. Nu credem însă că pentru a-l explora e nevoie de o inventariere completă a fantomelor care îl populează. Fantoma ca personaj dramatic, spectrul ce figurează în distribuție nu sunt decât punctul de plecare al unei analize ce depășește simpla lor prezență, orientându-se cu precădere spre mizele majore ale reprezentării lor. Antropologia ne permite să măsurăm întreaga valoare
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
care zeii vor să-i răpună se văd, astfel, exilați în spațiile alterității, unde domnește teroarea; așa se întâmplă cu Io din Prometeu înlănțuit a lui Eschil, iubită odinioară de Zeus și silită acum să rătăcească flămândă prin ținuturi sălbatice, populate de tot soiul de spectre, de arătări, de fantome, urmărită de eidolon-ul lui Argos, boarul cu o sută de ochi, metamorfozat într-un tăun care o înțeapă neîncetat, întruchipare a țepușei divine. Chiar și Prometeu, atunci când își povestește viața, nu
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
cunoașterea nu se disociază de spaimă, ca și cum orice inițiere legată de experiența invizibilului ar trebui să implice confruntarea cu Gorgo, cu vederea fantomei. Iată de ce viziunile profetice ale Casandrei din Agamemnon a lui Eschil sunt aidoma unor vise, acele vise-coșmar populate de fantome și de erinii. Și nu întâmplător vocabularul fantomei și al imaginii visate traversează marele monolog al Casandrei, monolog obsedat de phobos, de teroarea care o face să vadă poarta palatului ca pe o poartă a Infernului, în timp ce din
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
celor morți sau să te întorci dintre ei, toate acestea nu sunt decât diverse moduri de a „privi moartea în față”, de a intra în contact cu Gorgo. Instrument și totodată victimă a lui Gorgo, eroul tragic își vede universul populat de fantome - fantome visate, năluciri interioare, dar și apariții efective -, ce anunță o moarte pe care o va comite sau care îl va lovi în curând. Și atunci nu cumva masca pe care el o poartă este semnul relației de
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Oare, în delirul ei, femeia nu este și ea un fel de fantomă rătăcitoare, pornită pe urmele altei fantome? Ca și cum am avea de-a face aici cu un dublu raport al nebuniei și al delirului cu fantoma: nebunia, ea însăși populată de năluciri, de vedenii, îl face pe cel ce delirează să devină, la rândul lui, un soi de vedenie. O nebunie însemnând rătăcire, călătorie spre moarte. Experiența nebuniei ca experiență a unei viziuni delirante însoțește în teatrul no orice despărțire
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Actul al doilea se deschide într-o beznă adâncă: toate făcliile cerului s-au stins. Nu e totuși o noapte netulburată; dimpotrivă, e o noapte torturată de coșmarul fărădelegii plănuite, bântuită de fantome, de întâlnirea cu alterități primejdioase. O noapte populată de viziuni malefice, de imaginea înfricoșătoare a pumnalului însângerat, o noapte când, în mintea răvășită de spaimă a lui Macbeth, crima se apropie aidoma unei fantome, iar teama că pietrele ar putea vorbi, trădându-i pașii ce se îndreaptă spre
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
vorbesc 2. Iar în actul al treilea, după ce ia hotărârea de a-l ucide pe Banquo, Macbeth va cere din nou ajutorul Nopții, va apela la „mâna ei însângerată și nevăzută”. O noapte neguroasă, opacă, oarbă, asociată cu obscuritatea pădurilor, populată de „solii nopții cei întunecați”. Din noaptea aceasta se va ivi mai târziu fantoma lui Banquo. Astfel, „noaptea impură”, noaptea spectrelor și a vrăjilor, figurează spațiul prin excelență al tragediei shakespeariene, spațiul alterităților de temut. Noapte de smoală, „când duhurile
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
același methought („așa s-ar părea...”), cuvânt împrumutat încă o dată din vocabularul asemănării, cuvânt esențial în definirea aparițiilor efective din vis. Miracol sau înșelătorie, apariție efectivă, halucinație a melancolicului, a nebunului sau a îndrăgostitului, iluzie fabricată, toate aceste forme ce populează în teatru spațiul dintre vis și realitate rămân, aidoma fantomelor, în zona indeterminabilului: substanțial sau nesubstanțial?Vizibil sau invizibil?Corp sau non-corp? Forța iluziei se întemeiază pe capacitatea permanent solicitată a spectatorului de a crede în ceea ce vede cu ochii
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
sunt personajele lui Ibsen și care, la sfârșitul reprezentației, se înapoiază în mormintele lor. Strindberg - dominația umbrelor și puterea dubluluitc "Strindberg - dominația umbrelor și puterea dublului" Teatru și memorie sau camera și fantomele ei Teritoriu situat între viață și moarte, populat de strigoi și de morți vii, acesta este universul dramaturgiei lui August Strindberg 1. Spațiul teatrului său, înconjurat de invizibil și năpădit de spectrele trecutului, ține deopotrivă de casa bântuită și de încăperea plină de amintiri. Ca și la Maeterlinck
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
dispoziția „locuitorilor non-umani ai pământului”, a „duhurilor firii”, a „invizibililor”. Un spațiu situat departe de îngrădirile cotidianului, un teritoriu unde, ca și în insula lui Prospero, sufletul, lăcaș al tuturor minunilor, își redobândește libertatea pierdută. La această margine de lume populată de fantome se ivesc, în sfârșit, spectatorii așteptați - Uriașii munților. Un pâlc de călăreți bizari intră în scenă făcând un zgomot asurzitor, în acordurile unei muzici „aproape sălbatice”. Strigăte răsună de pretutindeni, vacarmul ia proporții apocaliptice. În fața lor, în fața acestor
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
înfățișări, trimite întotdeauna la „acel miracol al unui invizibil ce se lasă văzut pentru o clipă”, un invizibil având întreaga forță a unei prezențe efective. Eidolon-ul arhaic, subliniază Vernant, mijlocește deschiderea spre spiritual, spre o lume în care vizibilul e populat de elemente supranaturale, dând astfel expresie unei altfel de realități. Așa cum s-a mai spus, el ține de domeniul apariției, și nu de acela al aparenței. Această apariție a unei realități de ordinul invizibilului, al spiritualului se sprijină pe o
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
de dincolo de realitate devenit, datorită ei, un element intrinsec al lumii reale 1. Ca, de pildă, idolul antic evocat în Actorul și supramarioneta 2 sau acei colossos de care e obsedată viziunea lui Craig în Despre arta teatrului, o viziune populată de statui. Într-adevăr, pentru a defini arta teatrului, Craig nu încetează să se refere la statuarul primitiv al anticilor idoli sacri care nu aveau nimic mimetic: statuarul egiptean, statuarul etrusc, statuarul din templele Orientului, forme de piatră înăuntrul cărora
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
moartă. Paravanele - piesă a întrepătrunderii vieții cu moartea; Paravanele sau teatrul în cimitir. Tabloul al optulea este plasat, într-adevăr, într-un cimitir, în apropierea mormântului lui Si Slimane. Nu avem de-a face, ce-i drept, cu cimitirul „tradițional”, populat de strigoi și de fantome, dar și aici morții vorbesc ori stau de vorbă cu cei vii. Asistăm și la o veritabilă scenă de evocare, chiar dacă la sfârșitul ei fantoma, eidolon-ul, nu se înalță deasupra mormântului. Mortul va grăi însă
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
identitatea ideilor, ca și până la demarcația lor critică sau chiar la exorcizarea pornirilor lor iraționale. Ca și oamenii, cărțile sunt probe ale diversității de forme și modele normate de comportament, dar în esență au același tipar genomic al speciei ce populează Lumea 3 din viziunea popperiană, ca și funcția distinctivă a comunicării ideilor mediate de Rațiune. Dintre cei care m-au inspirat fac parte mulți prieteni „de tâlhării intelectuale”, care și când sunt ocupați cu treburile casei mintea le stă tot
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
vieții, acestei lumi și materiei realului, pentru a-și îndrepta privirile către ficțiunile din care-s făcute poveștile pentru copii la care se reduc toate religiile: un cer al ideilor pure care scapă timpului, entropiei, oamenilor, istoriei, o lume nevăzută populată de vise creditate cu mai multă realitate decât realul, un suflet imaterial salvându-i pe oameni de la păcatul întrupării, o posibilitate pentru homo sapiens, care-și consacră scrupulos întreaga viață îndeletnicirii de a muri în fiecare zi, de a accede
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
pradă slăbiciunilor lor, supuși unei mulțimi de obligații și de necesități, mici, meschini, împotmoliți în mizerie, oamenii învestesc divinitatea cu calități inverse: puternică, eternă, omniprezentă, omniscientă, nemuritoare, impetuoasă, liberă, nesfârșită, mărinimoasă, preafericită, ea reprezintă imposibilul ideal. Slăbiciunea, frica și spaima populează cerul; inteligența, rațiunea și cunoașterea îl golesc. Centaurii? Niște ficțiuni reductibile la o coliziune între simulacre de cal și de om Himerele? Aceeași remarcă, aceeași compoziție, nimeni și nimic nu se sustrage ordinii naturale, iar aceste creaturi nu există în
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
tot restul corpului, se dezintegrează - și atunci? Nu e nimic aici care să merite să ne zbuciumăm, niciun fior de groază nu se justifică. Nu există zei răi, nici infern, nici paradis, nu există nicio reîncarnare și nicio lume nevăzută populată de creaturi fantasmagorice: cerul ține de o anumită alcătuire atomică, iar universul este infinit - în caz contrar, unde ar ajunge o ipotetică suliță aruncată de un om cu o putere extraordinară după ce trece de hotarele lumii? Sfârșit al oricărei transcendențe
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
comunităților locale și de eliminare a pasivității și a „sindromului de dependență” de instituțiile statului. În condițiile în care istoria facilitării comunitare este foarte recentă și în lipsa unei articulări între teorie, practică și cercetarea emipirică, discursul despre facilitarea comunitară este populat în prezent cu argumente și ipoteze contradictorii, cu ideologii mai mult sau mai puțin „camuflate”, care sunt inserate adesea în structuri narative simplificatoare. În cele ce urmează, vom menționa doar câteva, poate pe cele mai semnificative și mai des vehiculate
Practica dezvoltării comunitare by Dumitru Sandu (coord.) [Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]