3,550 matches
-
de seamă din Sfatul Bătrânilor ocoleau o întrevedere cu ei. N-a fost nimeni care să-i conducă până la poarta principală. Aruncați ca niște pietricele, samuraiul și Nishi părăsiră clădirea. Dintre copacii înșirați de o parte și de alta a potecii pietruite se prelingeau raze de soare, iar gurile de ochit se holbau la ei cu răceală. Unde anume stătea Stăpânul pe întinsul acestui domeniu de la castel, habar n-aveau. Poate că nici nu știa că ei doi se întorseseră acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
umbre albe. Fiul său cel mic, Gonshirō, strigă de lângă el: — Lebede albe! — Așa e, încuviință samuraiul. În timpul călătoriei, văzuse de nenumărate ori în vis păsările acestea albe. A doua zi, samuraiul îl luă pe Yozō și împreună urcară pe o potecă până la iazul de la poalele muntelui Shiroyama. Pe dealul acesta unde odinioară se înălța o mică fortăreață de samurai de țară, se ascundea neștiut un lac năpădit de tufișuri uscate. Cum se apropiară, de pe lac se înălțară în zbor vreo patru-cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
zare marea spumega. Când pedeapsa fu în sfârșit citită, temnicerii îi împresurară pe cei trei și le legară mâinile. Le puseră frânghii și de gât, dar acestea nu erau atât de strânse. Convoiul se puse în mișcare. Coborau pe o potecă ce trecea printr-o livadă de mandarini - slujbașii, călare, iar osândiții, temnicerii și pedestrașii, pe jos. Țărăncile se opreau din lucru și se uitau la ei cu uimire. — Crucifixus etiam pro nobis. În timp ce se clătinau în jos pe povârniș, părintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
care ținea, oricum. Dar cum rămâne cu restul lucrurilor despre care nu scrisese nimic, niciodată? Cum rămâne cu ferma Înconjurată de tufe de salvie, gri-argintii, cu apa limpede și repede curgând În șanțurile pentru irigații și veredele Întunecat al lucernei? Poteca urca printre dealuri și, vara, vitele erau sperioase ca niște căprioare. Și toamna, când le aduceau Înapoi la vale, mugetele și zgomotul continuau, și grămada aceea de trupuri se mișca Încet ridicând praful. Și cum se vedeau crestele profilate În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
focuri, și, după o ultimă smucitură, se Înălță, și el Îi privi pe toți cei rămași jos, fluturându-și mâinile, și tabăra de la poalele dealului care se aplatiza și câmpia tot mai lată, pâlcurile de copaci și tufele turtite și potecile de vânătoare alergând spre apele secate, Într-un loc văzu un ochi de apă de care nu știuse până atunci. Zebrele, niște spinări mici și rotunjite, și antilopele, puncte care păreau să se cațere pe ceva În goana lor peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Unchiul George le dădu câte-un trabuc. Depărtându-se de mal, trecură printr-o pajiște Înecată-n rouă și continuară să se țină după indianul tânăr, care avea un felinar În mână. Apoi intrară-n pădure și merseră pe o potecă ce ducea la drumul pe care se transportau bușteni și care ducea până-n dealuri. Drumul acesta era mult mai luminos, pentru că fuseseră tăiați copacii și de-o parte și de cealaltă. Indianul tânăr se opri, Își stinse felinarul și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
fost o poveste bună, dar mai Întâi trebuia să scrie despre o grămadă de oameni care Încă mai trăiau. Nick Își căpătase educația În problemele de mai sus În pădurea de buciniș din spatele satului indian. Ajungea la ea urmând o potecă ce pornea de la căsuța lor, prin pădure până la fermă, apoi pe un drum care se răsucea prin desișuri până ajungeai În sat. De-ar mai putea simți din nou poteca aia, cum era atunci când mergea pe ea cu picioarele goale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de buciniș din spatele satului indian. Ajungea la ea urmând o potecă ce pornea de la căsuța lor, prin pădure până la fermă, apoi pe un drum care se răsucea prin desișuri până ajungeai În sat. De-ar mai putea simți din nou poteca aia, cum era atunci când mergea pe ea cu picioarele goale. Întâi era drumul de lut, acoperit de ace de pin, care pornea din spatele căsuței, unde buștenii căzuți de pe maldăr se amestecau cu rumegușul, iar bucățile mari de lemn atârnau despicate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de lemn atârnau despicate ca niște sulițe În copacul lovit de trăznet. Traversai pârâul pe un buștean și dacă te dezechilibrai și puneai piciorul jos, Îți intra În mâl. Apoi săreai un gard și ieșeai din pădure, și pământul de pe potecă era tare și crăpat de bătaia soarelui cât traversai câmpul cu iarbă pentru păscut și măcriș și lumânărici, iar la stânga vedeai, tremurând sub unde, fundul mâlos al pârâului, unde se hrăneau fluierarii. Pe cursul pârâului era și căsuța de primăvară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Și, dacă atunci nu s-a întâmplat nimic, cum are să se întâmple tocmai acum? Țineți-vă mai bine și fiți mai curajoase!” Ce-i, Alin? Mergi cu atenție, că noi nu ne grăbim. Mai urmeză un deal. Apoi, alte câteva poteci înghețate. În sfârșit se zărește satul. Și tot acolo, casa bunicilor. „Ce bine trebuie să fie la ei! gândește Sorina. Bunica o fi fiert boabe de porumb și acum le îndulcește cu miere” „Ce bine-ar fi să-l găsim
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
plopii se muiau în galben, păducelul și cireșul sălbatic furau câte ceva din tăria amurgurilor, pe când stejarii abia își pătau frunzele cu praf de rugină. Teiul risipea bani de aur alb, ulmii se întunecau, iar măcieșii înșirau mărgele roșii la marginile potecilor. De la o zi la alta, culorile se schimbau, se amestecau, de parcă dinadins un pictor zănatic umbla pe la fiecare frunză cu o pensulă fermecată. Multe din aceste podoabe cădeau în iarba verde și fragedă pe lângă boturile calde ale vacilor, care pășteau
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
1. Explicați sensul expresiilor: copacii începuseră să prindă zugrăveală nouă; arțarii băteau arama; plopii se muiau în galben; își pătau frunzele cu praf de rugină; teiul risipea bani de aur alb; ulmii se întunecau; măcieșii înșirau mărgele roșii la marginile potecilor; 2. Povestiți în scris textul. 3. Introduceți într-o compune ce titlul „Culorile toamnei” expresiile frumoase întâlnite în text. 4. Arătați ce idei despre toamnă exprimă autorul în text. În Munții Neamțului Calistrat Hogaș „Iar când, pe muchia verde a
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
strai mai gros de lână era îmbrăcat cu o venghercă de doc alb. În revărsatul zorilor plecarăm. Deocamdată trebuia să mergem la Almaș. Fiind însă mai dinainte hotărât între noi de a ne feri de drumul mare, nu cunoșteam o potecă sau un drum mai scurt pentru ținta noastră. Ajunsesem la barieră. Nici un suflet de om nu era încă deștept; numai câțiva câini, prea harnici poate, își făceau datoria bătând la noi, sau -mai bine zis — la neobișnuita noastră îmbrăcăminte de
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
prea harnici poate, își făceau datoria bătând la noi, sau -mai bine zis — la neobișnuita noastră îmbrăcăminte de drum. Cerințe: 1. Citiți cu atenție textul și scrieți ideile principale. 2. Povestiți fiecare fragment. 3.Scrieți cuvinte cu sens apropiat termenilor: potecă, revărsatul zorilor, revolver, colțun, șferi negre, boccea, răgaz, cupeaua, chipiu, țintă. Pietrele Doamnei (folclor) Legenda locului ne povestește că pe la anul 1541, în cea de-a doua domnie a lui Petru Rareș, ajungând aproape de culmile Rarăului (care pe atunci se
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Trece din copac în copac, ciocane prin scoarța lor și ascultă cu luare-aminte. Cum simte vreun viermișor pitit pe-acolo, bate cu ciocul până ce îl scoate afară și scapă pădurea de boală. Mi-e de mare ajutor! Acolo pe unde poteca noastră răzbatea într-o poieniță, am dat de o mare vânzoleală de pițigoi. Se aflau laolaltă mai toate neamurile lor: de la cei mai mărișori și codați, până la cei mai mărunți pe care abia că-i puteai deosebi de scoarța copacilor
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
de mult ca oile, pe o suprafață cât mai Întinsă. Fiecare o luase la picior În căutarea propriei aventuri unice. Roxanne o luase În sus pe deal, urmată de Dwight și Heidi. Wyatt și Wendy se pierduseră imediat pe niște poteci mai ferite ca să se poată giugiuli și pipăi În voie. Marlena și Esmé au acceptat invitația lui Harry de a umbla după animale și faimoșii pini cu crengi care seamănă cu Încheieturile contorsionate de artrită ale unui bătrân. Bennie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
era la fel de puternic ca al unui clopot, adică suficient de puternic ca să acopere strigătele oamenilor care Încercau să comunice Între ei. —Rupert! strigă Moff. Nici un răspuns. —Încotro? Îi strigă Marlena lui Harry care se tot uita În susul și-n josul potecii. Cuvintele ei căzură fără să fie auzite pe fundul canionului, alături de alte zeci de mii de strigăte, pierdute În negura timpului. Pe scurt, potecile deveniseră periculos de alunecoase, iar toți au făcut gestul cel mai natural, pe care oamenii Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Nici un răspuns. —Încotro? Îi strigă Marlena lui Harry care se tot uita În susul și-n josul potecii. Cuvintele ei căzură fără să fie auzite pe fundul canionului, alături de alte zeci de mii de strigăte, pierdute În negura timpului. Pe scurt, potecile deveniseră periculos de alunecoase, iar toți au făcut gestul cel mai natural, pe care oamenii Îl tot repetă de douăsprezece secole Încoace, adăpostindu-se Într-una din cele șaisprezece peșteri și temple care punctau versanții Muntelui Clopotul de Piatră. Marlena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
rezultatul unei restaurări din timpul dinastiei Qing, cu doar o sută și ceva de ani În urmă, fiind renovate În ultimii ani după ce fuseseră practic distruse În timpul Revoluției Culturale. Cei trei vizitatori uzi leoarcă au luat-o În sus pe poteca În zigzag târându-și picioarele, iar când au ajuns la unul dintre templele aflate În spatele unei curți, au fost năuciți de priveliștea străveche care li s-a Înfățișat. Cum cădea ploaia pe streșini, se forma o perdea ca de ceață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
apucară pe drumul mai Îngust În ideea că duce spre un loc mai puțin umblat și mai spectaculos. Lui Bennie, satul i se părea că aduce cu peisajul de la țară din Apalași. Era o adunătură de dealuri mici, traversate de poteci Întortocheate de sus până jos, poteci tocmai bune pentru oameni cu șolduri Înguste, umblând În șir indian. Pe fiecare deal stăteau cocoțate două sau trei case, iar În jurul fiecăreia se găseau grădini și adăposturi pentru animale. Spre cer se ridica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ideea că duce spre un loc mai puțin umblat și mai spectaculos. Lui Bennie, satul i se părea că aduce cu peisajul de la țară din Apalași. Era o adunătură de dealuri mici, traversate de poteci Întortocheate de sus până jos, poteci tocmai bune pentru oameni cu șolduri Înguste, umblând În șir indian. Pe fiecare deal stăteau cocoțate două sau trei case, iar În jurul fiecăreia se găseau grădini și adăposturi pentru animale. Spre cer se ridica fumul de la focurile cu cărbuni, odată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cărbuni, odată cu funinginea care murdărea aerul. Pe pantele mai abrupte, oamenii săpaseră trepte Într-o bucată de stâncă sau Într-o scoarță subțire de copac, suficient de late cât să-ți Încapă talpa. De-o parte și de alta a potecii erau Înfipți niște pari pentru ca trecătorii să se poată ține de ei În timp ce traversau aceste strâmtori pe timp de ploaie, când pe jos se forma noroi. Ajunseră la un coteț În care erau niște porci imenși cu păr aspru. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
în viață. Dacă avem parte de mai multe tristeți decât bucurii, oare cei care s-au sinucis devreme, nu sunt deștepți? Aveam niște ipoteze înspăimântătoare în cap. Dacă ar fi să existe o singură cale de scăpare, aceea ar fi «poteca de după moarte». O posibilitate. Când am auzit pentru prima dată cuvintele astea, mi s-a părut o mare prostie. Totuși, am citit cartea lui Tanba Tetsuro. Mă gândeam că ce-ar strica să citesc și eu aberațiile de acolo. Aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
cineva?" se întrebă el, trezindu-se în fața unui maidan de un verde bolnav, invadat de brusturi enormi, mai înalți ca el. Pâlniile frunzelor, de mărimea umbrelei, aveau ceva agresiv și carnivor. Șovăi. Se lăsă totuși înghițit de ele, urmând o potecă lată de o palmă. Nu deslușea nimic în față sau în părți. Se simți strecurându-se prin labirintul rafturilor pline și înalte până în tavan ale arhivei Curții de Casație, în care-și petrecuse 47 de ani de viață. Un acces
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
înalte până în tavan ale arhivei Curții de Casație, în care-și petrecuse 47 de ani de viață. Un acces de claustrofobie începu să-i tulbure mintea, când se opri în fața unui zid înalt și orb, de culoarea leșiei. În continuarea potecii, dar vertical, pornea o scară de incendiu cu trepte lipsă și semicercuri de sârmă care te împiedicau să cazi pe spate. Urcă anevoie prin trupul de omidă al scării, oprindu-se des. Jos imaginea se schimbă. Verdele deveni cenușiu, iar
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]