2,756 matches
-
instanță, baza de proveniență putînd fi *Humu(l), posibil o poreclă care trimite la apelativul humă, „pămînt argilos folosit în trecut la lipit și spoit casele“ (prezent și în alte toponime: Humăria, Humele, Humeni, Humulețul), etimon pe care marele nostru povestitor îl evocă nostalgic atunci cînd mărturisește, cu un umor blînd, „ia, am fost și eu pe lumea asta un boț de humă însuflețită, care nici cuminte pînă la 20 de ani, nici frumos pînă la 30, nici bogat pînă la
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
îl impune pe Gruber atenției generale. Asupra modului în care proceda în analiza psihologică a scriitorilor noștri, găsim o descriere foarte clară în Amintiri despre Ion Creangă a prietenului său, Grigore I. Alexandrescu. Iată ce relatează acesta despre calitățile marelui povestitor și despre modul lui Gruber de a-l studia: "Avea colorația atât de vie, sugestivă și naturală în descrierea lui, încât cu toții eram curioși să știm cum procedează el când scrie, din care clasă de scriitori face parte, este un
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
sale se întrerupe pe data de 29 septembrie 1937, la Iași, pe când se afla la locuința sa de vară din podgoria Bucium, colina Piscul Socolei. De numele Virginiei Micle este legată și soarta arhivei lui Ion Creangă. După moartea marelui povestitor, Tinca Vartic, femeia cu care a convețuit, ființă simplă și fără multă știință de carte, nu a fost conștientă de imensa valoare a manuscriselor și a împrăștiat o parte din ele, altă parte a vândut-o și o parte a
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
îndoiește de profunzimea pregătirii sale științifice... În numărul 12 al revistei Convorbiri literare din anul 1899 Grig. Alexandrescu publică Amintiri despre Ion Creangă, scriere în care relata modul lui Gruber de a face analiza psihologică a creației scriitoricești a marelui povestitor. La subsolul paginilor 1076 și 1077 există o "Notă adaosă de d. Titu Maiorescu" având următorul conținut: "1) E caracteristic acest amestec al răposatului Gruber în notițele asupra vieții lui Creangă. Gruber, cu o insuficientă pregătire științifică, începuse a se
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
printre altele, o mie de scoici pentru zilele de post (informația apare în Nicolae Iorga, Istoria românilor prin călători). O mărturie la fel de importantă a fost culeasă de către Elena Niculiță-Voronca: „Peștele, demult, se mânca în post ca bureții.“ În continuare, anonimul povestitor găsește explicații mitico-fanteziste ale renunțării la acest obicei: „Dar, de un post mare, au făcut jidanii pâine cu sânge de vită, să cumpere oamenii, și Sfântul Toader le-a poruncit să nu mănânce. Ei au tăiat-o felii și au
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
literare, povestirea pură, drama și forma mixtă, în funcție de modul lor de enunțare, după felul în care "povestirea" este acolo "simplă, imitativă, sau și una și alta". Socrate, care dialoghează cu Adimante, fratele lui Platon, îl întreabă astfel: Tot ceea ce spun povestitorii de fabule și poeții nu înseamnă oare povestirea unor evenimente trecute, prezente sau viitoare? Ei bine, povestirea de care se folosesc nu este simplă, imitativă, sau și una și alta totodată?" (392d). Drama pură, în întregime mimetică, nu utilizează decât
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
fi lentila prin care privim viitorul, nu ca realitate literală, ci ca un experiment imaginar despre lumi posibile (înseamnă a te pierde câteva ore în lumea fictivă de pe ecran într-un "act de imaginație aplicată", filmele fiind "canalul preferat al povestitorilor de azi", oferind și comentarii despre relațiile sociale, despre scopurile umane și despre tehnologie).503 Douglas Kellner apreciază o altă creație SF, seria televizată X-Files, produsă în ultimul deceniu al secolului XX, ca cea mai acidă critică la adresa guvernului american
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
vremea aceea, tătarii jefuiau, iar cazacii hoțeau pretutindeni în țară. În anul 1685, Constantin Cantemir ajunge Domn al Moldovei. Atunci, cel mai de frunte dintre boieri, supt Duca, era Miron Costin<footnote Costin, Miron (1633-1691), cronicar român, logofăt al Moldovei, Povestitor și portretist talentat. A scris „Letopisețul Tării Moldovei, de la Aron-Vodă încoace“, „Viața lumii“, poem filozofic; „De neamul moldovenilor“, „Cronica țărilor Moldovei și Munteniei“. A fost ucis din porunca Domnitorului Constantin Cantemir. footnote>, mare Logofăt. Ș-o apărut dihonia dintre Constantin
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
a căpătat obiceiul de a se teme de asta. Și, strângându-și la ceafă basmaua înflorată, continuă să deretice prin casă, în semn că vorbirea s-a terminat... CAPITOLUL IV Faunul Bătrânul Toma Chiuariu, încă din tinerețe, era un mare povestitor... și, pentru asta îl îndrăgeau sătenii din împrejurimi; le spunea, ori de câte ori avea prilejul, povești cu întâmplări vânătorești nemaiauzite până atunci, și-l ascultau cu sufletul la gură. - He... hei! povestea bătrânul pădurar, cu surâs dulce adus de amintiri plăcute, din
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
când copiii îl rugară, îi auzi... „... hai, tatai, spuni-ni, spuni-ni!“ Atunci, el cu ochii în lacrimi, murmură, cu glasul stins, oftând: - Hei, dragii tatii...di data asta n-am văzut nimica, chiar n-am văzut... De atunci, Toma Chiuariu, marele povestitor, vestitul vânător, n-a mai povestit ce-a văzut în pădure, ori ce n-a văzut... niciodată, nimănui... Pădurea rămânând, mai departe, tainică și tăcută, ca întotdeauna... CAPITOLUL V Povestiri din război... Ceara, caldă. Luna răsărise de după creastă, devreme și
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
spunea că acolo este o comoară îngropată, la rădăcina unui gorun... - Povestește-ne... povestește-ne Toma, ce știi despre comoară? îl ruga boierul nerăbdător ca un copil să afle povestea comorii, mai ales că-i plăcea mult harul bătrânului de povestitor. - Hm..! făcu Toma, scărpinându-se în creștet și pe ceafă, zâmbind. Și, după ce mai pufăi o dată din țigară, cu ochii mijiți... poate înspre Movila Roșie, începu rar și molcom. Se vorbeau multe despre locul acela necurat... și, în copilăria me
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
a ieșit o nouă carte și e bine să te vezi cu publicul tânăr, mai ales când te cheamă Marin Preda. Deodată, spune ceva deosebit: „Mă chinui de mult cu o temă pe care nu reușesc s-o rezolv, tema povestitorului; când voi rezolva-o, Înseamnă că mi-am depășit biografia și am devenit ceea ce aș dori să fiu“. De ce „nu poate“? Ce Înseamnă această „temă“? Dar mut, oracolul a tăcut. Pleacă la fel de șters cum a intrat pe ușa amfiteatrului. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
emoții, palpitații și frică. „Omul Dispărut” își câștigă mai mult decât binemeritat locul pe raftul „cărților care țin cititorul pe muchia fotoliului”. Se spune că „Nu poți păcăli pe toată lumea tot timpul” - perfect adevărat, afară doar dacă ești cumva maestrul povestitor Jeffery Deaver.” Janice Young, Yorkshire Post „Răsturnările de situație se succed cu o viteză amețitoare și când totul pare să-și fi găsit într-un final rezolvarea, Deaver mai are ceva suprinzător pregătit în mânecă... Savurați!” Sunday Telegraph „...acțiunea îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
povestea nu îmi aparținea, deși, repovestind-o și reimaginând-o, mi-o însușisem într-un fel. Bărbatul care spusese povestea fusese luat și pus într-un tren plin cu luptători ai rezistenței poloneze - unii comuniști, alții catolici, toți antisemiți, după cum jurase povestitorul -, dar se zvonise prin vagoane că era un evreu printre ei. Și imediat au venit ofițerii, strigând obscenități, lovind cu patul puștii, urlând la oameni să își dea jos pantalonii. Bărbatul care spusese povestea s-a repezit în fața rândului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
În țesătura dragostei adevărate; și cum anii care trec ne privează de forța emoției și a nostalgiei totodată, iar totul devine șters și fad. Uneori, În Decameronul său de vineri seara, apărea și el, Într-o postură cam ridicolă, de parcă povestitorul Uri Gefen Îl analiza la microscop pe Uri Gefen Îndrăgostitul și izola fără milă elementul ridicol. Alteori spunea: „Până Începi să Înțelegi ceva, Îți expiră mandatul“. Sau: „Există un proverb bulgăresc: Un motan bătrân ține minte mai ales cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
bătrânul nu se tocmea, nici nu aștepta restul, ci termina o istorioară pe care o Începuse pe drum. De peste cincinzeci de ani le ținea șoferilor de taxi din Ierusalim un seminar permanent despre legendele hasidice și povestirile religioase. Era un povestitor pasionat. Avea obiceiul să comenteze istorioara și să insiste asupra moralei. Când spunea o anecdotă, obișnuia să explice, ca desert, care era poanta. Uneori continua, arătând diferența dintre poanta aparentă și cea reală. Interpretarea glumei Îi făcea pe ascultători să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
bine, era consumat de griji financiare și de prea multă muncă - nevastă-sa era o toantă care insista să trăiască pe picior mai mare decât ar fi trebuit -, dar mi-a plăcut enorm de el. Făceam plimbări Împreună. Era un povestitor extraordinar. Dar se vedea că e bolnav și nu puteam să nu mă gândesc că, dacă se prăpădea, avea să-mi ofere șansa de a ajunge la Punch și de a obține, În fine, un salariu regulat. Nici un alt desenator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
era vorba despre tăria spiritului și despre jalnica slăbiciune a cărnii. Toate astea și mult mai multe încă - nu numai bătăile care mi-au fost administrate la recuperarea datoriilor - s-au îmbogățit în mine, ca provizii pentru vremurile în care povestitorul de meserie intra în criză de material și cuvintele începeau să-i lipsească. Era de ajuns să las timpul să se întoarcă, să adulmec mirosuri, să sortez duhori, s-o iau din nou în sus și-n jos pe scări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
să fie preluată ca material didactic și expusă, de atunci înainte, apetitului interpretativ al unor pedagogi mai mult sau mai puțin încrezători în planul de învățământ, Joachim Mahlke, ca personaj tragicomic, poartă uneori această pălărie urâtă. Astfel l-a văzut povestitorul Pilenz în parcul castelului Oliva. Și câmpia Tuchel, o regiune în care se afla tabăra noastră de muncă, alcătuită din barăci amplasate într-un patrulater și o clădire administrativă, se potrivea cu peisajul plat, ce tindea să devină ușor deluros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
repartizat un înger păzitor, toate s-au legat minunat, fără nici cel mai mic amestec din partea mea. Din proprie inițiativă și pe gratis, amintirea face acum oferte cu duzina - atâtea lucruri s-au întâmplat simultan - și lasă alegerea în seama povestitorului: să rămân mai departe la pietrari sau să verific dacă starea mea interioară nu prezintă fisuri? Ar fi oare la rând acum o privire retrospectivă asupra cimitirelor din Danzig, ca atare anticiparea povestirii târzii Unkenrufe, sau ar trebui să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
reprezentând Gânditorul lui Rodin și Hotelul Spania. Amândoi cultivatori ai artelor, amândoi inspirați de azurul cerului, dialogul a urcat foarte repede la temele zilei; nu l-a fisurat, cum ne-am putea teme, circumstanța că unul era deja un solid povestitor, iar celălalt o promisiune aproape anonimă, Încă ascunsă În bidinea. Numele tutelar al lui Santiago Ginzberg, a cărui prietenie o Împărtășeam, a jucat rolul primului cap de pod. Mai apoi, aveau să abunde anecdotele critice despre câte un fanfaron de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
sine toată greutatea metafizicii lui Peter Handke”. Asta m-a pus pe gînduri. Mai ales că autorul e născut În 1942, deci e bătrîn și greu. Mă apuc totuși să citesc. Acțiunea se petrece În apropierea ruinelor de la Port-Royal-des-Champs. Deși povestitorul eșuează din prima pagină ca hangiu, bucătar și cititor, Don Juan Îi intră cu motocicleta În zid, aterizînd În grădină. Descriere natură: fluturi, viespi, corbi, cuci, muște, șopîrle care se Împreunează. Copaci, flori, crăci. Mai tîrziu apar și mașini de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
înțelegeau, dar mai ales celor ce nu aveau habar, adică eram însărcinat cu o misiune. Iar acum trebuie să mi-o duc la capăt, să vorbesc și despre ce nici el nu voia să vorbească. Ție mai ales. Eu sunt povestitorul. Dacă eu prin misiune sunt plin de vorbe, el era prin vocație. Ar fi fost în stare să vorbească foarte mult, despre orice nu-l atingea pe el în mod direct, situându-se pe rând în puncte de vedere diferite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
-său!... Un val gospodăresc de hohote mătură masa, de la un capăt la altul, și chicote, pudic dozate de ighemoniconul femeiesc, răsplătiră tălmăcirea lui Nicanor Galan, în timp ce nașa, mare maestră la tranșat cotlete și frigărui, în cârciumile din Capitală, îi arse povestitorului un ghiont sub coaste. Simulând perfect voia bună, deși ghiontul nănașei îi tăiase respirația, Nicanor se făcu a nu-i păsa de marafeturile orășeanului, cu bucile mari, care își dădea și mai mare importanță, întrerupând cântecele înainte de vreme, cum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
un moment dat una În brațele celeilalte. Andreea a Îndrăznit, Cristina s-a arătat dispusă. Sunt Însă aproape sigur că Andreea Își râdea de Leac povestindu-i așa ceva. Prea semăna a film porno: Andreea luase locul vărului fumător de pozderii, povestitorul de filme, Leac Încă mai percuta. Dar gata! Am presupus suficient, misterul a rămas. Greu de suportat, dureros. Înlocuind fantezia mea de amant consolator cu o fantezie și mai vulgară, livrată de Andreea. O vreme am absentat de la Întrunirile C.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]