2,388 matches
-
de mine. „Pe spaniolă”, adăugă un Alfonso zâmbitor. Îmi întinde iar cupa cu lichidul neatrăgător, de data asta am experiență, îmi țin respirația și beau cu ochii închiși ca să-mi păcălesc măcar două din simțuri. Mă uit în jur și pozez o scenă ca de popice doborâte, o văd pe Mari, care nu a băut ayahuasca, cum stă aplecată într-o rână și am un gând subit și fără legătură: „săraca, este complet scursă de energie”. Mă uit în jur la
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
ar mai fi obosit să se însoare (și să coabiteze un timp, presupun) cu o biată văduvă de la țară ? Naiba să înțeleagă construcțiile lui Cărmăzan ! Important e că iubirea învinge. Iubirea e un fotograf sensibil (Marius Florea Vizante) care o pozează o dată pe Margo, își petrece restul filmului cerîndu-i mîna prin telefon și la final o întîmpină pe un peron de gară, ținînd în brațe un muțunache cu care nici măcar nu încearcă să facă sex oral (atît e de sensibil...). Aș
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
socială a interlocutorului său canibal îl face cu atît mai conștient de civilizația sa. în scurt timp, fata iese cu ei la teatru, unde chiar se simte bine. Cum marea ei ambiție e să fie manechin, Maurice îi aranjează să pozeze într-un studio de pictură. Dar (și aici filmul iese definitiv de pe terenul tradițional, igienic și bine luminat al duelurilor cinematografice dintre tinerețe și bătrînețe și intră pe un teritoriu mai dificil) interesul lui Maurice nu se limitează la progresul
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
vizuală pentru a alunga mirosul de carte, dar ceea ce numește el forță vizuală e adesea doar eclatanța vulgară a picturii de gang : eroina lui McEwan citind scrisorile iubitului ei pe malul mării, sub un cer dramatic ; eroina lui Jane Austen pozînd pe o stîncă, despletită în bătaia vîntului. Asta nu e literatură, dar nu e nici cinema. E ce-a făcut publicitatea din cinema. Dilema Veche, februarie 2008 Vînători Nu există țară pentru bătrîni/ No Country for Old Men (SUA, 2007
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
umbră revoltei populare, a revoluției, manipulind opinia publică prin mass-media, precum și nucleul paramilitar utilizat în lovitură de stat, rămân ani de zile - ori pentru totdeauna - necunoscuți marelui public. Căci profanii nu sunt niciodată tolerați în templul conspirației. Complotiștii preferă să pozeze, în astfel de situații, drept persoane aduse la putere pe creasta valului revoltei populare. Oameni care se cunoscuseră în acele momente fierbinți, niciodată mai înainte. Fără nici o legătură cu fostul regim ori, mai ales, cu forțele externe. Negarea implicării forțelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
liniștiți tovarăși." Elenă strigă și ea. Prea târziu. Mitingul s-a spart. Alți manifestanți intra în Piață Palatului, cu pancarte anticeausiste. Se formează în Piață Universității un nucleu de rezistență. Printre manifestanți se află însă numeroși securiști în civil, care pozează în anticomuniști. După-amiază și noaptea are loc represiunea. De pe blocul Dalles și de pe fostul Carlton, echipe speciale de lunetiști trag asupra manifestanților (conform declarațiilor locatarilor). Avertizat, Ion Iliescu își ia rămas bun de la colegii de la Editură Tehnică și pleacă într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
sosirii mele inopinate. Obosiți, ei de muncă, eu de drum, ne-am culcat cu gândurile noastre. Dimineața, o duminică cu soare și cu mult zbucium și negură în suflet! Stau de vorbă cu ai mei de una, de alta și pozez a fi bine dispus. Trece ziua și tata, grijuliu să nu întârzii prezentarea la școală, mă-ntreabă când plec la Bârlad. Îi spun liniștit că voi pleca dimineață și voi fi prezent la clasă. Noaptea care a urmat m am
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
soclul ei. Deși ai mei mergeau în direcție opusă, îi spun fiicei că recunosc a fi statuia lui Garibaldi. Dau fuga să o văd de aproape și exclam triumfător: „E Garibaldi!” Fiica s-a apropiat de statuie și m-a pozat alături de chipul revoluționarului pe care îl văzusem în manualele școlare cu peste șaizeci de ani în urmă! Alături de Garibaldi va dăinui un timp oarecare și umila mea persoană. Continuăm să explorăm noi frumuseți! La tot pasul rămâi încântat și mândru
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
napoleoniene În care episodicul și alegoricul sunt adevărații adversari și unde se văd grupați la un loc, În același plan vizual, un toboșar rănit, un cal mort, trofee, un soldat, care stă să Înfigă baioneta Într-altul, și invulnerabilul Împărat pozând cu generalii lui În mijlocul bătăliei imortalizate. Cu ajutorul unei persoane adulte, care folosea mai Întâi ambele mâini și apoi un picior zdravăn, divanul era deplasat la câțiva centimetri de perete, pentru a se crea un pasaj Îngust deasupra căruia eram apoi
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
familiei Nabokov (uitându-mă neglijent prin niște fleacuri ale familiei cu mulți ani În urmă), am reușit să le deformez, Înfățișându-le drept un fel de ilustrație la un basm bun de spus la gura sobei, cu doi urși ce pozează cu o tablă mare de șah proptită Între ei. Acum, privind blazonul cu atenție, am constatat dezamăgit că de fapt sunt doi lei - niște fiare cam maronii poate și exagerat de flocoși, dar nu arată deloc a urși - care Își
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Rusie a copilăriei mele, primul lucru asupra căruia deschideam ochii când mă trezeam era crăpătura dintre jaluzelele albe dinăuntru. Dacă prin ea se zărea o paloare apoasă, mai bine nu Îi deschideai, fiind astfel cruțat de vederea unei zile posomorâte, pozând pentru a fi fotografiată Într-o băltoacă. Dintr-un fascicol de lumină Întunecată, deduceai cerul plumburiu, nisipul Îmbibat cu apă, terciul de flori maro strivite sub lilieci - și acea frunză turtită, roșcată (prima victimă a anotimpului) lipită de o bancă
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
din cale afară de lacom zoon politikon. În seara aceea, la oră târzie, de miez de noapte, ni se servea un soi de strașnică muștruluială, o aspră lecție de culpabilizare generală. Niște domni gravi, ba chiar nițel sumbri, care vorbeau - și pozau - foarte bine se întreceau în a ne demonstra cât de vinovați suntem cu toții. Inclusiv ei? Da, desigur, și ei, deși... Noi însă, ceilalți, în mod sigur. Pe mine unul, domnii aceia elocvenți m-au convins repede. Ce mai, sunt vinovat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
pe cap pălării de paie; trăsurile înguste cizme mergeau cum puteau, iar cînd bătea sirocco-ul dinspre Mediterana, marea umbrelă tradițională; pe treptele din Piazza di Spagna, printre mesele cu flori, vedeai țărănci și copii îmbrăcați de sărbătoare așteptînd să pozeze la "pittori forestieri", locatari ai garsonierelor de pe străduțele învecinate cu Via del Babuino, la poalele parcului Pincio. Pe atunci, această grădină publică era locul de plimbare la modă (Villa Borghese nu se deschidea decît de două ori pe săptămînă). Pe
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
și a vorbi în același timp în română, în turcă, în italiană sau în franceză. După noaptea triumfului, un campion nu-și poate permite să doarmă pînă la prînz. Minutele sînt numărate, cîte zece pentru fiecare ziar din țară, apoi poza cu narghileaua, apoi discuții cu ziarele turcești, sute de autografe, mii de mîini de suporteri strînse, fotografia cu familia în parc, să se vadă Cornul de Aur, în fine, mesajul scris de mînă suporterilor din România. Ați analizat scrisul lui
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
înfrățirea cu semenii care suferă împreună cu noi, presimțirea morții, melancolia autumnală etc. În figurarea sentimentelor, poetul are tehnica sa caligrafică, hieratismele, peisagiile de proiecție și gesticulațiile sale. Tocmai această supunere a sincerității într-un sistem face valoarea poeziei. Întristatul ia poza tuberculosului într-un pat de sanatoriu, dând mâinilor un gest stilizat: ..și ca să ne simțim mai bine vom împleti mâinile în chip de frăținătate. Morții iau poziții smerite de sfinți adormiți în duh de fericire, iar bolnavii se îngrămădesc să
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
încheierea că românii sunt perfect sănătoși și fără sensul tragicului, specificul unui autohton fiind de a fi "gol ca un butoi gol". Titlurile denotă obsesia: O moarte care nu dovedește nimic, Conversații cu o moartă, Bunica se pregătește să moară. Poză sau adevăr, întîmplarea a făcut ca scriitorul să moară tânăr, dând fixațiunii sale calitatea unei turburătoare presimțiri. Încolo motivul literar unic este raporturile între bărbat și femeie. Egoist și experimentalist, eroul lui Anton Holban se refuză și el tiraniei căsătoriei
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Street, Holborn, în dreapta patului aflîndu-se un cufăr larg deschis cu manuscrise răvășite, iar drept înainte o fereastră luminoasă zăbrelită cu geamul stîng deschis, ca pentru a lăsa cale liberă sufletului să zboare din cameră și din lume (George Meredith a pozat pentru ea). Această pictură, în nenumărate variante, a devenit un fel de "pietà literară" profană, închipuindu-l pe poet ca fiind "crucificat de geniul său prodigios", capul său luminos fiind "înconjurat de un nimb de manuscrise făcute ferfeniță". Puterea poetică
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
scriptele pus la punct... Că moare juma’ de comună, nu contează, da’ dacă scripetele sunt puse la punct, el Îi acoperit cu toate... Și, printre altele, era și membru de partid și-avea un obicei... În sala de consultații era poza cu Ceaușescu, În sala de așteptare poza cu Ceaușescu, plus de jur-Împrejur hârtie roșie și poze cu toate vizitele lui de lucru cu Elenuța. Eu n-am zis nimica, așa am primit tot, așa a mers... Până când, Într-o zi
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
scaun și a pus un aparat... Mi-a fost frică, că io nu mai văzusem și am zis că mă curentează. A făcut plisc și am zis eu, În capu’ meu, că gata, am murit. Da’ nu, că m-a pozat! Da’ eu n-am știut asta... M-a tuns, așa cum ești mata (la chelie - n.n.), și mi-a dat o căciulă-beretă, de aia militară, că era toamnă. Zice: „Ține căciula așa!”. Am ținut căciula așa și unu’ de o parte
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Shakespeare. Și tu, iată-te tulburat - îi reproșează un tată fiului său încă adolescent - pentru că el face scandal în public apropo de o farfurie cu mîncare și că bea prea mult după gustul tău! [...] știi tu ce spunea Cromwell cînd poza pentru portretul său? - Nu. - Pictorul voia să-i facă un portret care să l flateze, însă el a ordonat: «Pictează-mă cum sînt, pistruii și restul!» Tatăl meu a tăcut un moment, apoi a adăugat calm: «Tu ești pe punctul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
prezentatorul e Andrei Pleșu, pe care, pentru prima dată, acum, l-am văzut în carne (cam multă) și oase, mondenitatea capătă un lustru de cugetare. Capul înclinat, mîinile împreunate popește pe burdihan, vocea de catifea groasă se constituie într-o „poză” pentru foarte mulți impresionantă. Eu l-am privit doar ca pe un maestru de ceremonii versat, cu abilități oratorice: știe să dea unor constatări banale un aer de profunzime, să folosească anecdota pentru a sublinia o judecată de valoare. De
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
german, G. Gheorghiță, ca să mă „îmbrățișeze” de sărbători și să-mi spună că nu mi-a făcut abonament la „Lire”, deoarece costă enorm: „cu ceea ce dai pe un număr, mănînci trei zile”. De cîte ori vorbește, are vocea în lacrimi. Poză dramatică ori, realmente, străinătatea nu-i priește?... Pentru a patra oară azi, o „echipă” răscolește ghena cu gunoi de lîngă gardul redacției. Bărbatul, care a sărit înăuntrul ei, are drept unealtă un par. N-a găsit decît o bucată de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
are plasă de siguranță”, cum mi l-a comentat Bălăiță, ci o manifestare de demnitate intelectuală. *Scriitor: „L’écrivain est d’abord une voix singulișre, dérangeante et parfois scandaleuse”, scrie Michel de Castillo, în prefața la Mort d’un poște. Pozînd în naiv, întreb: și la ei, în Vest? *Bunavestire ’89: o zi de proiecte îndrăznețe! *Pe linotipuri, pe un perete al zețăriei, pe suporții mașinilor de imprimat a apărut următoarea atenționare: „Vă rog insistent să mi vorbiți calm, liniștit și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
lui Sp., ea se va realiza pe seama mea. „Nu toți sînt la fel”, i-am răspuns lui V.M. și am plecat să-l caut pe E.V., care, cică, n-ar fi de acord cu „scrisoarea”... Cînd l-am găsit, a pozat repede în supărat: „Dacă m-ați fi consultat...” Obiecția sa e că, în final, trebuia să propunem ca (lucrurile) „cele semnalate” să fie cercetate de colegiu, nu dezbătute de organizația de partid. „Dar e mai bine că nu m-ați
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
știi că avem noi așa ceva, cum poți să crezi, tu, asta?”, l-a luat în răspăr altul cu bască murdară și cu dinți de viplă. Primul i-a răspuns că-i aduce cartea de istorie, unde poate să vadă și poza cu cei doi. Considerînd că n-a rămas dator față de cel care se îndoise, s-a răsucit către o femeie spunîndu-i: „Doamnă, sînteți frumoasă ca Imperiul Roman!” Pînă la coborîre, s-a plîns că-i „hodorog, dar deștept ca nimeni
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]