3,904 matches
-
și senzația de inconsistență, „obsesia vidului”. Magda afirmă direct: „ceea ce se schimbă nu există”, Georges Fotiade crede inițial că efectiv există, dar când atinge ceva totul se destramă și „golul își arată fața”, astfel încât personajul se imaginează permanent pe buza prăpastiei, iar lui Leon Bulgăreanu schimbarea îi provoacă o stare de neliniște și teamă. Romanul a fost numit de critică un „simpozion pe tema morții” sau „un tratat de tanatologie deghizat literar”. Schematic vorbind, perspectiva ideologică a autorului combină idei vechi
MUNTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288301_a_289630]
-
București, 1921; Poezii, pref. Ion Petrovici, București, 1944. Repere bibliografice: Ion Petrovici, Andrei Naum, „România”, 1917, 214; Barbu Lăzăreanu, Andrei Naum, „Scena”, 1918, 95; Davidescu, Aspecte, 185-187; Ion Petrovici, Figuri dispărute, București, 1937, 69-81; Ion F. Buricescu, Pe margini de prăpastie, București, [1939], 143-144; Predescu, Encicl., 586; Streinu, Pagini, V, 13-15; Perpessicius, Opere, XI, 47-48; Nicolae Tăutu, Poetul Andrei Naum, GL, 1967, 33; Gala Galaction, Jurnal, II, București, 1977, 18; Florin Mugur, Cei de sub marele flutur, FLC, 1983, 48; Paul-Remus Ghircoiaș
NAUM-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288371_a_289700]
-
Jules Verne, Minunile și grozăviile Indiei, București, 1908; André Theuriet, Prăvălia „La doi crapi”, București, 1909; Camille Flammarion, Visuri înstelate, București, 1909; Ludwig Fulda, Prostul, București, 1910; Prosper Mérimée, Don Juan, București, 1911; Maxim Gorki, Omorul, București, 1912; Leonid Andreev, Prăpastia, București, 1912; Matilde Serao, Visul unei nopți de dragoste, București, 1915, Idila paiaței. Ciccotto, București, f.a., Iubire pierdută, București, 1921; Edmondo de Amicis, Cuore, București, 1916; Karl May, Saiwa-Tjalem, București, 1926. Repere bibliografice: Iorga, Pagini, I, 254-255; Izabela Sadoveanu-Evan, Impresii
NADEJDE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288345_a_289674]
-
epopee sociologică. Devenirea protagonistului explicitează sugestia de destin, de predestinare tragică, cuprinsă în titlu. Încheindu-se astfel, romanul dă expresie metaforică sensului ce îl străbate. Căile pe care oamenii pornesc spre a se realiza în viață duc aproape toate în prăpastie, ieșirea din impas nu se întrezărește, însă potențialul lor de vitalitate este inepuizabil. Îngerul a strigat devine o carte a vieții explozive, eroii par crescuți direct din pământ, țâșniți din lutul negru, mustos, din smârcul bălților. În substanța lui cea
NEAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
contextul unei societăți multigeneraționale care are abilitatea de a transforma raporturile dintre generații și definiția Însăși a generațiilor. Conflictul intergenerațional implică cel puțin două generații, denumite simbolic de către sociologia vest-europeană ca fiind „generația Gorbaciov” și „generația Internet”. O motivație a prăpastiei comunicaționale Între generații o constituie diferența considerabilă de percepție a sistemului de valori. Dacă În trecut valorile recunoscute de generația tânără sufereau de imobilitate (viitorul copiilor era asemănător cu prezentul și trecutul părinților lor), În prezent lucrurile stau cu totul
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
bucură de autoritate) și „generația Internet” (tinerii adulți). Încă din 1934, frapat fiind de diferența de percepție și de transmitere intergenerațională a sistemului de valori, Mead sublinia: „Dacă generațiile au fost Întotdeauna comparate, astăzi ele sunt separate de o adevărată prăpastie, ca și când nu ar mai folosi aceeași limbă”. Începe să apară bariera comunicațională intergenerațională. O motivație a prăpastiei comunicaționale dintre generații o constituie diferența considerabilă de percepție a sistemului de valori. Dacă În trecut valorile recunoscute de generația tânără sufereau de
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
și de transmitere intergenerațională a sistemului de valori, Mead sublinia: „Dacă generațiile au fost Întotdeauna comparate, astăzi ele sunt separate de o adevărată prăpastie, ca și când nu ar mai folosi aceeași limbă”. Începe să apară bariera comunicațională intergenerațională. O motivație a prăpastiei comunicaționale dintre generații o constituie diferența considerabilă de percepție a sistemului de valori. Dacă În trecut valorile recunoscute de generația tânără sufereau de imobilitate (viitorul copiilor era asemănător cu prezentul și trecutul părinților lor), În prezent lucrurile stau cu totul
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
natură individuală. Științele de legi care Înregistrează fenomenele ce se repetă sunt prin firea lor chiar foarte limitate În explorarea cauzală a acestor fenomene, căci ele urcă cu mari pași scurta scară a cauzelor și-i cad În curând În prăpastia nedesfundată a cauzelor de pe urmă, săpată sau printr-o de pe urmă lege explicativă, sau printr-o faptă individuală a cărei cauză rămâne și ea o taină. Așa, bunăoară, legile lui Kepler găsesc explicarea lor În principiul gravitației; „În zadar Însă
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
ani, acesta crește de la 0,14 În secolul al XVIII-lea la doi bunici la sfârșitul secolului XX. Familia cu cele patru niveluri ale sale multiplică În sânul său schimburile intergeneraționale, de la părinți la copii și invers, ceea ce antrenează scăderea prăpastiei dintre generații și o mai mică scindare a vârstelor vieții (apud Attias-Donfut, 2000). În Le choc des générations, Bernard Preel identifică șapte generații de-a lungul secolelor omenirii : 1. generația 1916-1925: este „generația istoriei unui miracol”, Îndrumată și educată sub
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
de câțiva ciobani tineri. Îndată după intrarea în defileu vremea se schimbă, ceața deasă, zăpada viscolită ca iarna, vântul care treptat ajunge la furia unui uragan pun în pericol întreaga cireadă. Boarii încearcă să împiedice răzlețirea cirezii sau prăbușirea în prăpastie. După câteva ore stihiile încep să se liniștească, câteva vite sunt totuși pierdute, iar bătrânul baci este aproape înghețat. Ritmul alert al narațiunii sugerează disperarea încleștării cu natura impasibilă în sălbăticia ei și grandoarea rezistenței umane. În altă nuvelă, Haitele
ORLEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288591_a_289920]
-
Mazilescu sunt o capcană: ele vorbesc despre disperare și spaimă, despre alienare și moarte cu afectată plictiseală și dezinteres, cu sarcasm și oboseală, într-o aparență familiară și colocvială. Cu asemenea șoșele și momele el își ademenește cititorul la marginea prăpastiei, lăsându-l acolo în pragul vertijului”. Toate aceste interpretări sunt validate, în proporții diferite, de textele unui corpus restrâns, dar pregnant, manifestând o indubitabilă radicalizare în timp, de la așa-zisul manierism al debutului la angajarea existențială dramatică din ineditele incluse
MAZILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288071_a_289400]
-
și Prusiei de către Napoleon, în timp ce proiectele similare din România interbelică veneau după o victorie - e drept, o victorie nesperată și știrbită de faptul că fusese precedată de trauma unui război devastator ce împinsese armata română și statul însuși până la marginea prăpastiei. Se poate argumenta că tocmai amintirea acelei traume, ce s-a adăugat tăcutei nesiguranțe inspirate de realizarea unui vis fantast (România Mare), bine ascunsă de o retorică eroică și triumfătoare, a alimentat naționalismul românesc interbelic. Oricum ar fi, impulsul de
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
până azi, a favorizat asemenea izolaționisme comunitare, stimulând fascinante experimente utopice: moderne, antimoderne și postmoderne 18. Cum spuneam, nu toate aceste experimente comunitare au fost sau sunt pozitive. Dintre cele mai curând pozitive, unele au eșuat relativ repede, dispărând în prăpastia dintre idealismul lor himeric și agresta lume reală: cvasifalansterul transcendentalist de la Brook Farm, incredibilă combinație de Fourier și diverși alți utopiști europeni (mai ales în privința modelului educativ), Hawthorne, Emerson și Thoreau (ultimul a eșuat și în robinsonada sa protoecologistă de la
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
arată stînd în cumpănă pe spinarea monstrului; acolo, la prova, se afla - în acea clipă unică și incalculabilă - un vîslaș, pe jumătate acoperit de jetul clocotitor al balenei înfuriate; vîslașul acesta e pe punctul de a sări, ca într-o prăpastie. întreaga scenă e remarcabilă, veridică și sugestivă. Coșul cu saule, pe jumătate golit, plutește pe marea spumegîndă; mînerele de lemn ale harpoanelor strîmbate dănțuie pieziș pe valuri; pe fețele marinarilor care înoată în preajma balenei se citește groaza, felurit redată; iar
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de neatenți, n-ar fi fost înclinați acum să vadă un tîlc perfid aproape în orice lucru. - Pălăria, pălăria, domnule căpitan! exclamă deodată matelotul sicilian cocoțat în arborele artimon, ceva mai jos decît Ahab, de care-l despărțeau o adîncă prăpastie de aer. Dar aripa neagră se și întinsese sub ochii bătrînului Ahab - lungul plisc roșu aproape că-i atingea capul; cîrîind, șoimul negru își luă zborul cu prada în gheare. Capitolul CXXX PEQUOD îNTÎLNEȘTE BUCURIA înfriguratul „Pequod“ gonea înainte; valurile
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
doborît de caznele trupești îndurate prea îndelung; rămase o vreme așa în fundul ambarcațiunii lui Stubb, ca un om călcat în picioare de o turmă de elefanți. Din străfundurile sufletului său urcau gemete nearticulate aidoma suspinelor deznădăjduite care urcă dintr-o prăpastie. Dar tocmai din pricina intensității ei, această stare de leșin fu de scurtă durată. La oamenii cu suflet mare o singură clipă de durere adîncă poate fi expresia concentrată a tuturor durerilor superficiale pe care un ins mai slab din fire
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
toci (critica), ațâțător, a stârpi, a lovi (fără șovăire, fără cruțare) a biciui, a servi frontul (muncii, păcii, socialismului, cultural), a deservi, resturile (mentalității), a rânji, a lichida, a unelti, ș.a. Și iarăși: ură, armă, front, vigilență, sabotori, buruiană, chiabur, prăpastie, bandă, cosmopolitism, otravă, iminentă prăbușire, masă, chipul masei, muncă voluntară, belșug, fericire, dispreț, dușmănie, putreziciune, armă, Împilatori, triumful (proletariatului, socialismului), mocirlă. Dar să intrăm În subiect, demarând cu imaginea Înfloritoare a culturii din anul precedent, grație „Decretului pentru stimularea activității
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Împotriva bandei de chiaburi pune În față, În mod direct, necesitatea adâncirii conștiinței lor partinice, arătând cum evenimentele ascut simțul de clasă al țăranului muncitor, cum Îi structurează o personalitate de luptător. Cu un mare simț al gradației, scriitorul zugrăvește prăpastia care se cască din ce În ce mai adâncă Între țăranii muncitori și chiaburime. Masa țăranilor muncitori apare Însă oarecum sporadic În nuvelă. Acesta este unul din motivele pentru care personajele pozitive apar mai slab conturate decât cele negative. (Ă). O critică generală - care
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Când a scris poemele intitulate După două mii de ani și Scriind În Octombrie, Baconsky a fost animat de intenția de a oferi un portret al poetului de tip nou. (Ă). Din păcate, Între intenție și realizare s-a deschis o prăpastie. Și aceasta din pricina rămășițelor puternice ale individualismului din conștiința poetului. El a coborât și a restrâns toate aceste probleme la o problemă Îngust personală, la problema realelor sau numai Închipuitelor sale succese, uitând fie și adevărul elementar că un tip
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
și M. Plon, „Les situations: observations théoriques et expérimentales”, Bulletin de psychologie, nr. 19, 1966, pp.702-722. K. Bekdache, „L’organization verbo-viscéro-motrice au cours de la communication verbale selon la structure spatiale ou proxémique”, teză de masterat, Lyon 2. Aici apare prăpastia dintre sinergologie și toate metodele de comunicare comportamentală. În sinergologie, pentru „a fi bine adaptați” trebuie să ne debarasăm de toate „strategiile comportamentale” care, la urma urmei, ne tot îndepărtează de noi înșine. Încercarea de a nu ne mai preface
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
este cea elaborată de Kant. Dacă abandonăm orice teorie de acest gen caracteristicile fundamentale, definitorii ale conceptului vor rămâne neafectate. Ele ar putea fi prezentate schematic astfel: dualism al conținutului (intuițiile) și formei (conceptele); între concepte și intuiții există o prăpastie logică; conceptele nu pot fi derivate din intuiții; cunoașterea noastră despre realitate se constituie prin corelarea intuițiilor sensibile și ale conceptelor; conceptele sunt condiții ale posibilității oricărei cunoașteri prin experiență; ele sunt a priori în sensul că fac posibilă experiența
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Prima afirmație a lui Einstein a fost aceea că noțiunile fizicii teoretice, ca de altfel toate conceptele noastre, nu pot fi derivate din experiențele senzoriale, așa cum au crezut unii gânditori empiriști din trecut. Între experiențele senzoriale și concepte există „o prăpastie logică”. Faptul că acest lucru nu a fost mult timp recunoscut s-ar putea datora împrejurării că atât conceptele gândirii comune, cât și cele ale științei, funcționează cu mult succes în coordonarea și sistematizarea diferitelor domenii ale experienței noastre senzoriale
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
de oglindă, deși deformată a realității în sine. În lumea pe care o cunoaștem noi se cuprinde, ca un sâmbure acoperit, și esența absolută. Este foarte greu de admis concepția după care se separă complet și definitiv, se sapă o prăpastie de netrecut, între lumea realităților în sine și între lumea aparențelor, făcându-se din formele noastre a priori niște cortine groase cu totul opace. Este cu neputință ca prin structura fenomenelor să nu se strecoare unele vești, deși îmbrobodite, să
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
rațiunii, va primi o personificare evidentă, infailibilitatea va fi transferată asupra persoanelor 19. Indivizi mărginiți, chiar dacă abili, imorali și lipsiți de scrupule, se instituie astfel drept autorități absolute sub mantia unei ideologii care nu obosește să facă elogiul raționalității. O prăpastie desparte spiritul luminării de pseudocultul rațiunii practicat de ideologia comunistă. Rezervele pe care le-ar putea avea intelectualii din zilele noastre față de acest spirit, rezerve hrănite de bănuiala uneori explicit formulată că el ar putea susține tendințe autoritariste sau chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
direcția celor care-i sugerează să scrie și „cărți serioase”, din moment ce e atât de talentat. Comparațiile pe care le face pe acest subiect își au hazul lor, dar nimic mai mult decât atât: Probabil că i-ai insulta remarcând că prăpastia dintre un roman polițist bun și cel mai bun roman serios al ultimilor zece ani aproape că nu există dacă o compari cu prăpastia dintre romanul serios și orice bucată reprezentativă a literaturii antice din secolul al IV-lea î.Hr.
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]