5,618 matches
-
cuman"! N. Iorga, în articolul "Imperiul cumanilor și domnia lui Băsărabă", nota: "Numele (lui Basarab) desigur e cuman, dar numai numele"? Însă Iorga, care intuia perfect realitatea, n-a mers mai departe. Și autorul (Djuvara) exclamă: "Atât de înrădăcinată era prejudecata că toți protagoniștii istoriei noastre trebuie să fie curați daco-romani".12 Dar să revenim la data și împrejurările închegării Țării Românești, după Neagu Djuvara. Spre sfârșitul secolului al XIII-lea, sub Ladislau IV Cumanul (1272-1290), intervin tulburări în regatul ungar
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
intrigă convingător tensionată și nici să dea personajului principal un chip pe măsura tradiției. Cursive, cu numeroase observații ascuțite privitoare la oameni și locuri, sunt notele de drum din Bugeacul, suferind însă din cauza alunecării în pledoarie politică și a unor prejudecăți apăsătoare. SCRIERI: Amurg, Iași, 1938; Sonete, București, [1940]; Bugeacul, Iași, 1941; Vifor subt stele, București, [1943]. Repere bibliografice: Ion Sân-Giorgiu, Sonetele lui George Cuza, CML, 1940, 54; Gh. A. Cuza, CGM, 1940, 6-8 (semnează Toma Vlădescu, Radu Dragnea, D. Florea
CUZA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286633_a_287962]
-
resurse și timp. Abordarea intuitivă, deși pare a fi mai eficientă prin reducerea consumului de resurse, chiar în condițiile unui rezultat doar parțial satisfăcător, este afectată de câteva puncte inerente de vulnerabilitate. Ea este rezultatul unei experiențe trecute marcate de prejudecăți sau mituri, ce nu ar rezista unui examen analitic sumar, dar și al deformării percepțiilor datorită cunoașterii structurii organizaționale curente de către cei care participă la procesul de organizare a activităților strategice. Pe de altă parte, abordarea intuitivă este suspectă adesea
Tehnici de analiză în managementul strategic by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
47; Petru Poantă, Denisa Comănescu, „Cuțitul de argint”, ST, 1983, 11; Marian Papahagi, Construcția imaginii, TR, 1987, 49; Romul Munteanu, „Barca pe valuri”, FLC, 1988, 1; Țeposu, Istoria, 87-88; Dicț. scriit. rom., I, 633-634; Daniel Cristea-Enache, Câteva confuzii și o prejudecată, ALA, 1999, 461; Alex. Ștefănescu, Un film bun întrerupt la jumătate, RL, 1999, 9; Irina Petraș, O artă a pierderii, APF, 1999, 9; Dicț. analitic, IV, 330-331. St.V.
COMANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286340_a_287669]
-
RL, 1991, 21; Mădălina Nicolau, Mirajul Citerei, VR, 1991, 1; Al. Călinescu, Ilie Constantin - un destin poetic, RL, 1993, 36; Negoițescu, Scriitori contemporani, 114-117; I. Negoițescu, Ilie Constantin și poezia elegiacă, RL, 1995, 5; Alex. Ștefănescu, Poeți contemporani citiți fără prejudecăți, RL, 1995, 9-10; Adrian Popescu, Ilie Constantin după 22 de ani, LCF, 1995, 23; Saviana Stănescu, Ilie Constantin: „Nu m-am temut de anonimat și am luat în serios ideea de răscumpărare a fugii mele din țară”, ALA, 1995, 275
CONSTANTIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286367_a_287696]
-
Vianu în marginea liricii lui Ion Barbu. C. începe prin a lămuri de ce Arghezi nu este un poet obscur și, pentru a dovedi, face o analiză logică și filologică a versului, traducând pe înțelesul tuturor subtilitățile limbajului. Pentru a înfrânge prejudecata cititorului leneș, el se decide să „scormonească [...] în măruntaiele” poemelor. Operație pe care o face cu pricepere și chiar, s-ar zice, cu plăcere, explicând în cuvinte simple ce înseamnă „suferința cerului” sau cum se traduce cuvântul turcesc „biulbiul” (privighetoare
CIOCULESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
raționalizându-și impresiile estetice pe emoția gustului său”. În esență, metoda lui nu diferă mult de cea a lui G. Călinescu ori de cea a lui Șerban Cioculescu și Vladimir Streinu. Aceștia, toți, opun dogmatismului (multiform) impresia proaspătă, degajată de prejudecăți, liberă de convenții. Dar cu o precizare: „Impresionismul pur sentimental nu e artă a criticii, ci artă de scriitor ratat, pe marginea criticii. Critica e intelectualism: intuiție a diferențialului, generalizare, explicare și reliefare originală.” Fără să fie un teoretician sistematic
CONSTANTINESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286378_a_287707]
-
literatură, românească și străină, se interesează îndeaproape de evoluția psihologiei și se simte atras de teoriile lui Sigmund Freud, pe care le-a popularizat, înțelegându-le cu exactitate. B. devine campionul unei teorii morale pe care o dorește eliberată de prejudecăți - nudismul. Ține conferințe (care provoacă scandaluri publice), tipărește broșuri de popularizare, înființează colecția „Demogorgon”, în care include lucrări menite „să sperie poporul”. În lucrarea Originele democrației române (1922), în care se ocupă de constituția „cărvunarilor” de la 1822, pregătirea juridică îl
BARNOSCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285651_a_286980]
-
-și croiască un făgaș narativ. În călătoria spre America de Nord (Peste Ocean, 1926), B. nu mai e, desigur, sublocotenentul emotiv de odinioară. După șocul primelor contacte, comandorul, revenindu-și cu greu din năuceală și triindu-și de la o zi la alta prejudecățile, privește cu mai multă înțelegere și chiar cu admirație un mod de viață care știe să prețuiască promptitudinea și eficiența. Cu un minimum de meșteșugiri, în întâmplările pe care le narează, imaginarul capătă amprenta întâmplării adevărate. Dacă amintirea se prezintă
BART. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285660_a_286989]
-
tratat într-un limbaj somptuos liric, propune nuvela Appassionata. Concepută muzical, narațiunea avansează, după ce și-a enunțat motivele, într-un crescendo de oratoriu spre un final halucinant. Eroul iese din îngrădirile rasei și ale religiei și trăiește, eliberat de orice prejudecată, miracolul dezmărginirii, murind în plin extaz. Farmecul nuvelei rezidă în arta subtilă a proiecției realului în fantastic și mit, într-o viziune când candidă, când înfricoșată. Decorul e de asemenea expresionist, dar deformarea liniei nu merge până la grotesc și caricatural
BENADOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285695_a_287024]
-
schemele. Ludwig Holdengraeber nu face decât să întărească, prin nefericitul lui experiment, „adevărul” impus de literatură că toate soțiile își înșeală soții, în timp ce aspirația lui secretă era aceea de a se sustrage destinului comun. Dispus să ridiculizeze cu orice prilej prejudecățile, cinicul personaj ascunde un ins însetat de puritate. Concluzia e întunecată: nu există excepție și nici salvare, omul e jucăria unor forțe oarbe, iar eșafodajul moral bine-rău, cinstit-necinstit, pur-impur se dovedește iluzie sau ipocrizie. Nebunia lui Ludwig e un protest
BENADOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285695_a_287024]
-
și asumată cu curaj și mai târziu, în ciuda dificultăților pe care le presupune (Numărul o sută), această libertate a propriei inițiative îi îngăduie poetului să scoată o revistă foarte vie, neconvențională, în care cultura și realitățile românești sunt abordate fără prejudecăți, cu un spirit critic pătrunzător și inventiv, ceea ce i-a atras multe simpatii, dar și multe adversități. Publicația a respins orice academism, „cultivarea în eprubetă închisă, cu dop, a vieții politice și literare”, și a căutat să aducă un aer
BILETE DE PAPAGAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285739_a_287068]
-
șederii sale la Constantinopol, între anii 1661 și 1664, ca reprezentant diplomatic al domnitorului Grigore Ghica al Țării Românești, Milescu s-a folosit de o ediție protestantă, prestigioasă în epocă, Septuaginta tipărită la Frankfurt pe Main în 1597. Lipsa de prejudecată în alegerea ediției, ca și strădania de a transpune în limba română un cuprinzător aparat critic, atestă preocupări de ordin filologic și cultural ce pot justifica interesul, manifestat încă în tinerețe de Milescu, față de o asemenea lucrare. Paralel cu textul
BIBLIA DE LA BUCURESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285724_a_287053]
-
Dar când le adresa cuvintele acelea amabile, rămânea în picioare. Iar bătrânelele limbute din curte acceptau această diferență. Toată lumea pricepea că Charlotte nu era chiar o băbuță rusoaică. Asta nu însemna că trăia ruptă de lume sau că avea vreo prejudecată socială. Dimineața devreme, eram smulși uneori din somnul nostru de copii de un strigăt ce răsuna în mijlocul curții: - Hai după lapte! Printre vise, recunoșteam vocea și mai ales intonația inimitabilă a Avdotiei, lăptăreasa, care venea din satul vecin. Gospodinele coborau
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
dolorifică). Relațiile interpersonale depind și de informațiile cutanate. Importanța contactului fizic dintre persoane este relevată și de situațiile de izolare în cazul unor boli contagioase. Neatingerea corpului induce un stigmat: este de exemplu situația persoanelor infectate cu HIV, bazată pe prejudecata că maladia s-ar putea transmite și în alt mod decât prin sânge sau spermă. Cercetările științifice în acest domeniu nu sunt deloc numeroase și s-au realizat aproape exclusiv în spațiul anglo-american. Generalizarea rezultatelor trebuie făcută cu prudență, știut
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
de rapide (L.L. Sepiuto, 1963) decurgând mai ales din subconștient; 3)tipul abstract, teoretician; 4)tipul concret, de multe ori empirist; 5)tipul probabilist al “calcului mintal”; 6)tipul obiectivist - la care aprecierea datelor aduse de laborator îmbracă aspectul de prejudecată; 7)tipul logist - care judecă în termeni de “sau - sau”. Printre medicii practicieni, există tipuri care excelează în diagnostic și altele care excelează în terapeutică sau în prognostic. De exemplu: un mare chirurg nu este întotdeauna un excelent diagnostician. 3
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
unele rămân, deocamdată, la nivelul ipotezelor de lucru, urmând să fie confirmate sau infirmate de cercetări ulterioare. Totuși, este evident faptul că acest demers de arheologie culturală nu este numai util, ci și absolut obli gatoriu. Sondarea în profunzime, fără prejudecăți, a producțiilor folclorice infantile are darul să scoată la lumină prețioase informații (unele dintre ele rar atestate sau complet dispărute din alte categorii de folclor) privind arhaica mentalitate populară românească. VII. Narcotice și halucinogene în spațiul carpato- dunărean. Utilizarea cu
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
într-un mod care s-ar părea că e mai degrabă un simptom patologic al unor stări sufletești dereglate decât o informație serioasă, obiectivă. Cum se știe nobilimea de țară din Bucovina este elementul cult și cel mai lipsit de prejudecăți care există, în toată țara. Și pe astfel de aforisme nicidecum spirituale se construiesc acuzații împotriva unei națiuni! Luptele între partide în România sunt expresia cea mai proprie și fidelă a diferitelor influențe străine asupra spiritului național încă nematurizat. Noi
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
James încearcă, de asemenea, să diminueze intermedierea romanului, să-l apropie de dramă. Aceasta are legătură cu o serie de curente literare de la sfîrșitul secolului al XIX-lea, deci cu naturalismul și cu modernitatea literară pe cale de a se naște. Prejudecata împotriva naratorului intruziv va fi totuși curînd înlăturată de încercările de descriere și de analiză care constată că în romane pasajele de povestire alternează în mod obișnuit cu astfel de reprezentări scenice. Romanul combină deci telling cu showing (după cum le-
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
ales ca unul al definiției tematice". Un roman, spune acesta, reflectă în mod normal o lume creată de valori și atitudini prin mediul de control oferit de procedeele punctului de vedere; prin intermediul acestor procedee, el poate să-și descîlcească propriile prejudecăți și predispoziții de cele ale personajelor sale și astfel să le evalueze pe acelea ale personajelor prinse dramatic unele în relație cu celelalte prin propriile cadre de referință 33. Este limpede că acest gen de definire a funcției punctului de
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
narațiune. Ambele se concentrează asupra aceluiași fenomen epic generic, intermedierea, însă fiecare pune accentul pe elemente diferite ale acestuia. Teoriile referitoare la punctul de vedere insistă îndeosebi asupra necesității distingerii perspectivei naratorului de cea a personajelor ("să scoatem la lumină [...] prejudecățile și predispozițiile"61); teoriile privind naratorul, pe de altă parte, pun accentul pe relativitatea și pe modalitatea expunerii narative. Orice percepție, orice expresie a gîndirii naratorului își are originea într-un punct de vedere care poate fi definit mai mult
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Boala botului și a copitelor. Cunoscut sub numele de preparatul lui Koch. Ser și virus. Procentajul cailor imunizați. Pesta. Caii împăratului, la Mürzsteg, Austria inferioară. Medici veterinari. Domnul Henry Blackwood Price. Amabila fentă de a proceda la o experiență fără prejudecăți. Imperativele bunului-simț. Chestiune de importanță capitală. În adevăratul înțeles al cuvîntului să luăm taurul de coarne. Mulțumindu-vă pentru ospitalitatea pe care mi-ați acordat-o în coloanele dumneavoastră. Doresc ca acest text să fie tipărit și citit, spuse domnul
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
fi putut fi adus în discuția despre statutul literar al romanului ca factor restrictiv, și anume insuficienta evoluție a personajelor principale ca persoane ficționale independente. Aici se găsește adevărata slăbiciune a romanului: doar foarte rar încearcă Lawrence "să desprindă propriile prejudecăți și predispoziții de cele ale personajelor sale" prin persoana naratorului 318. Stilul narativ al lui Lawrence din romanul Amantul doamnei Chatterley vizează în primul rînd persuadarea cititorilor să accepte într-o măsură cît mai mare filosofia sexuală pe care o
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
pretinde credibilitate, atît timp cît cititorul nu primește o indicație explicită că scepticismul este adecvat. În acest caz, problema credibilității este strîns legată de calitățile caracteristice naratorului sînt tot atît de mulți naratori sinceri și nesinceri sau cel puțin cu prejudecăți sau subiectivi, pe cît există caractere omenești cu aceste trăsături și, de asemenea, este legată de motivarea particulară a actului narativ. Comparația personajului-narator cu personajul-reflector dezvăluie o altă dimensiune a acestei probleme: în calitate de naratori, personajele-narator sînt constrînse să-și prezinte
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
era aproape", "ca un ghimpe în ochi", " Cocioabele arătau sărăcăcioase și prăpădite", "nu vedeai decît cotoare de varză, găini jigărite și cutii de conserve de roșii", "era o mizerie respingătoare". Acestea nu sînt cuvintele naratorului, care, fără răutate, elimină propriile prejudecăți sociale și lipsa de înțelegere, ci mai degrabă ale cuiva care reprezintă membrii familiei Sheridan, în maniera lor de a gîndi și de a simți. Personajul în discuție nu are nume, deoarece el nu face parte din lumea ficțională a
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]