2,266 matches
-
ceva spre interiorul ei, cu gura aproape lipită de închizătoare. Buzele vineții abia i se întredeschideau, când vorbea. Privea sumbru, când într-o parte, când în alta, cu doi cărbuni încinși, sub gene groase, stufoase. Avea o privire grea, sfredelitoare, prelinsă din ochii mijiți din bortele lor. La a treia pereche de vâsle se așeză un altul, și el înalt, burtos, cu chica roșcovană, cu părul zbârlit, lucind catraniu, strălucitor ca aura mâțelor negre, de parcă îl unsese din belșug cu untură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
urmăream aidoma unui cântec care nu vrea să-și piardă partitura, a venit o toamnă luminoasă, mi-a luat mâna și mia desenat în palmă linii melancolice în culori calde. Gândul meu năzdrăvan a intrat în jocul toamnei s-a prelins ca o lacrimă prin ochii minții, în căușul palmei. Am simțit o căldură prin toți porii. L-am privit mai atentă. I-am văzut intențiile prin oglinda în care mă reflectam; nu voiam să plece și l-am întrebat: „vrei
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
care străbate eternitatea... Un vis încălzit la sânul nopții Atunci când iubirea s-a sfârșit... Trezită din vis, tăcută, îngenunchez în fața altarului ce i l-am clădit, pioasă, într-un ungher al sufletului. Îi aprind o candelă. O lacrimă, discret, se prelinge din ochiul meu stâng. La Ipotești a rămas un singur dor; dorul comun, de Eminescu... Teii plâng pe-aleile pustii, urmele lăsate de poet, ca testament... Mi-e dor de tremurul bărcii pe “lacul”cel albastru, de “sara pe deal
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
cuvinte prețioase într-o asemenea zi... Parcă o văd așa cum este ea, firavă, stând în prag, cu mâinile desfăcute a îmbrățișare, primindu-l cu multă ospitalitate... Prin ochii ei vioi și mirați (coborâți parcă din tablourile lui Luchian), s-ar prelinge ultima zi de iarnă, și în colțul buzelor i-ar înflori ghiocei. Știu că este o adevărată sfântă; cu mâinile ei pline de iubire (cu care a frământat pâine și griji), i-ar da viață, l-ar transforma odată cu mine
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
era încărcat prin toate buzunarele și căptușelile cu chibrituri, avea untură în bășici de porc, unguent pentru piele la -78o când și cerul crăpa de ger și stelele cădeau bucăți de-a valma. F ocul își ridică limbile verzi, întâi prelingându-se timide pe pământ ca apoi, copilăroase și zburdalnice, să se ridice observând și încercând să înțeleagă Lumea. Și Lumea nu era decât chipul spionului Satelitu mâncând conserve de carne cu usturoi, în timp ce focul își întindea degetele arzoase spre cizmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
dintre pagini? Tulburarea se transformă în umbră care se scurse pe sub ușă ca un abur ușor tremurător, între atâtea note și tonalități păsărești; se răspândi apoi mai volatil printre crengi și zidurile caselor, urcă până la aticul blocurilor cu zece etaje prelingându-se apoi, fuior, pe un mănunchi de raze solare ca să ajungă în laboratorul atomic de heliu și hidrogen. Aici preferă să se retragă într-o retortă și, influențat de zumzetul de albine al atomilor, să-și direcționeze întreaga strădanie spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
așa ceva și o cedezi, înciudat că viața e atât de scurtă și moartea atât de lungă. Cum să nu fie nebuni de fericire gunoierii? Notele proaste din carnetele școlare sau transmise prin e-mail-uri, lacrimile care se scurg prin undele telefoniei, prelingându-se până la cot, culese cu grijă, strigătele care se lovesc de boltă, ecoul vine înapoi, dizidentul urlă în peștera goală, tavanul cerului e un gong uriaș, răsună cercurile sunetului, se duc până se pierd în propriul lor trup, obosite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
care a ieșit pe fereastră a fost pistruiata de Tomaida, cu ochii lucind straniu, nespus de frumoasă în lumina aceea, mergând în transă pe marginea unui canion lunar, în adâncul căruia, încet și greu, curgea vâscoasă noaptea. Am urmat-o prelingându-ne pe pervaz, urmați de gașca repetenților din Brăila. Și ca și cum aceasta și aștepta, Luna se ridică încet și, fără să-și arate obrazul celălalt, pluti o clipă pe deasupra școlii, prilej pentru ca toți liliecii să țâșnească din hornuri. Îl vedeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
picioare. Fați mai apucă să vadă băncile goale, podeaua ondulând ca o apă de lemn, mișcare pe care pereții o preluară imediat, valul se propagă dinspre fundul clasei spre ușă. Sticla ferestrelor murdare de praf lunar se topi ca celofanul, prelingându-se ca râme negre pe podea și, în timp ce tavanul devenea concav ca o boltă de biserică, Fați se prelinse încet pe lângă tocul ușii, după care, cu un scâncet auzit doar de biletele înnegrite cu blesteme destinate Căpcăunului, ascunse în spatele lambriurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
o preluară imediat, valul se propagă dinspre fundul clasei spre ușă. Sticla ferestrelor murdare de praf lunar se topi ca celofanul, prelingându-se ca râme negre pe podea și, în timp ce tavanul devenea concav ca o boltă de biserică, Fați se prelinse încet pe lângă tocul ușii, după care, cu un scâncet auzit doar de biletele înnegrite cu blesteme destinate Căpcăunului, ascunse în spatele lambriurilor, își dădu ultima suflare. O mirare uriașă îl cuprinse atunci când alunecă în apele morții pentru că putea citi, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
borcane cu râme sau sticle cu spirt. Ajunși pe țărm, s-au întins pe nisip cu ochii spre cerul înstelat. Se auzea parcă de pe celălalt mal un sunet, ca un strigăt de om, pe o notă foarte înaltă, sunetul se prelinse pe apele foșnitoare ale fluviului, ca o panglică albă mulată de pe crestele valurilor. Un șarpe muzical cu o lungime cât lățimea Dunării. Cântecul se unduia odată cu trupul după formele apei. Valuri de hulă, unde line, vârtejuri. Și câte un plescăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pe care le-a moștenit răposatul meu coleg. Totul, în afară de chelie și de bărbie. În rest, totul amintea de Orande. Ochii adânciți și pătrunzători, pomeții proeminenți, nasul mic și cârn, buzele generoase, toate aminteau de Orande. O lacrimă i se prelinse pe obrazul drept. Se îndreptă și începu să se plimbe încet prin cameră. Se duse până lângă un tablou, pe care-l împinse, dezvăluind în spatele lui un bar cu câteva pahare, asemănătoare celui pe care tocmai l-a spart, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
a avut timp să se pregătească și a simțit din plin puterea matahalei. Dezechilibrându-se, Orande a căzut cu capul de colțul catedrei făcută din lemn masiv și a rămas în nesimțire pe parchetul bej, sângele său începând să se prelingă din rana de la tâmplă. Pieptul nu i se mișca, ochii nu-i tremurau în inconștiență, iar el stătea acolo, întins pe podea, adormit pe veci în mijlocul nostru. Înmărmurisem cu toții. Nerealizând ceea ce tocmai făcuse, sau nepăsându-i de sănătatea elevului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
speriați de moarte și îngroziți de ce se petrecea sub ochii lor. Corvium însuși era paralizat. Împăratul era incapacitat, dar nu de ce vedea, ci de ce auzea, pentru că în mintea sa putea auzi gândurile ființei care sălășluia în corpul ceței ce se prelingea leneșă în afară pe marginea ferestrei. L-am tras spre ușă și, apropiindu-mă de urechea sa, i-am zis ce m-a învățat Nemoh: Rază de soare din lună și sânge de om din venă de diamant, lasă lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
primul care aruncă o privire. Își puse pușca la umăr și elimină un soldat de-al Armatei care era în pauză și fuma o țigară. Necrezând că fusese împușcat, se dădu în spate uimit până când întâlni un perete și se prelinse în josul său murind. Împușcătura alarmă restul oamenilor din clădire. Știau că nu-i nici o grabă și că aveau tot timpul din lume să se ocupe de ceea ce trebuiau să facă, pentru că în preajmă nu erau garnizoane sau posturi locale de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
pătează ? — Ăă... Înhaț cutia de suc neajutorată. Nu știu. Mă duc s-aduc o cârpă, spune celălalt tip și sare În picioare. Ușa se Închide În urma lui și se așterne tăcerea, Întreruptă când și când de sunetul băuturii de afine prelingându-se pe podea. Mă holbez la Doug Hamilton, roșie la față și cu tot sângele pulsându-mi În urechi. Te rog... spun și-mi dreg glasul răgușit. Nu-i spune șefului meu. După toate planurile pe care mi le făcusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
În dreptul ficatului, și biata femeie se chircește de durere prăbușindu-se pe trotuar. Vânzătoarea de ziare scoate un țipăt scurt, și iese În fugă din chioșc, se apropie de femeie și Încearcă să o ridice. O șuviță de sânge se prelinge pe trotuar, din gura femeii. Vânzătoarea de ziare cere ajutorul trecătorilor, dar nimeni nu reacționează. De altfel, se pare că este prea târziu. Oamenii au Început să facă cerc În jurul victimei, și Antoniu nu mai vede din trupul Întins pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
o apucă de un capăt ca pe o bucată de sfoară, o vâră prin urechea unui ac și Începe să coasă cu ea tivul baticului pe care-l ține În poală.. Focul se stinge, mama și tata dispar, casa se prelinge pe trupul meu, ca o Înghețată care s-a topit. Mă trezesc. Viscolul a deschis ușa cavoului și s-a năpustit Înăuntru. Îmi strâng trupul În paltonul uzat. Douăzeci și opt Ți-a intrat În cap că ai scris o carte? Tânăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
când în brațe ne luăm, două fuioare de fum împletim, care visează înaltul. un loc atât de cast timpul mustește ca putregaiul sub tălpi. din neatenție, noi alunecăm înspre partea abruptă. tu, fiule, stai drept! nu te grăbi! poteca ta, prelinsă în mireasmă de stei, tot urcă și încă mai urcă. din tine se rup și se-nnoadă în urmă năpârlite dureri, șpanuri de vis, neînțelegeri, vinovății încrustate în arabesc de tandrețe, așa-zis moloz în care simțirea se-ncurcă. vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
de pe banchetă, Îți supraveghezi fața Încremenită care fulgeră În golul unei oglinzi, e fața ta? Parcă nu e. — Your ticket, please! Te strecori pe lângă pardesie, sacouri, pălării, pe lângă pantofi lustruiți lună pe care te străduiești să nu-i calci, te prelingi de-a lungul culoarului, speri ca fețele nemișcate din spatele geamurilor peste care umbra ta alunecă ritmic să fie convinse că te duci la restaurant, la bufet, la closet, repede, tot mai repede, tot mai repede, tot mai repede, tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
dulce, lipicioasă care dă pe de lături, scurgându-se peste marginea ligheanului, muiată În căldura aromată a bucătăriei Încinse, hai, Daniel, vrei și tu un pic de cocă? Și ghemotoacele de vată vârâte În nările galbene, Încremenite, prin care se prelinge, negru, sângele... nu, asta nu, asta nu, asta nu, gândește-te la altceva, la ce? La cimentul negru care trage, acoperit de un covor Îmbâcsit de iută, peste el, preșurile de zdrențe, de un cenușiu pestriț, Îndoielnic. La albastrul tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de când au Început zugrăvitul bisericii, atunci Încă mai trăia, și Buni, și Mihnea... Ah, cât se zbate sufletul, când se desparte de trup, spre oameni se Întoarce atunci... Și ghemotoacele de vată, vârâte În nările galbene, Încremenite, prin care se prelinge, necontenit, mort, sângele, necontenit, mort, sângele, necontenit, mort, sângele. Nu! Amintește-ți altceva, altceva, altceva! Pomenește-i, Doamne, pe Ion, Constantin, Rozalia, Ivana, Alexandru, Neacșa, Corneliu, Gheorghiță, Petre, Mănăilă, Ana Maria, Mihnea. Pomenește-i, Doamne, În Împărăția drepților. * Capetele acoperite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
făcut decât să mă uit, firește, tot nu venise Salvarea. — Te doare? Vroiam să-l Întreb, dar n-am făcut nimic decât să mă uit. Nu-mi dădeam seama de unde vine șuieratul neomenesc prin gura deschisă și șuvițele de sânge prelingându-se din colțul buzelor, din nări și ochii care Încă mai priveau din fața Încremenită. — Te doare? Te doare? Te doare? Și, undeva, Încă mai sclipind, Înțelegătoare, lumina cât un vârf de ac. Încă mai licărind, fumegos, pupila strânsă, concentrată, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Al cui ești? Al cui ești? Te doare? — J’irai sous la terre et toi tu marcheras dans le soleil. Și pe urmă nimic altceva decât ghemotoacele de vată pe care le Împingeam În nările galbene, Încremenite prin care se prelinge, necontenit, mort, sângele, necontenit, mort, sângele, necontenit, mort... * Ajunge! Pisăloaga Casandra sună de cinci minute la ușă, iar și-a uitat acasă cheia: — Daniel! Deschide, Daniel! Deschide, că am scrisoarea! Am scrisoarea de la Rectorat! M-am Întâlnit jos cu postașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
casa? îl întrerupse Janvier. Are două sute douăzeci și trei de ani, răspunse Chavel. Cam prea veche, mi-ar fi plăcut ceva mai modern, comentă Janvier. Bătrâna suferă de reumatism. Întunericul îi cuprinse pe amândoi și ultima rază de lumină se prelinse pe tavanul celulei. Prizonierii se pregătiră imediat de culcare. Își bătură pernele, apoi le îmbrățișară ca pe niște copii. Filozofii spun că trecutul, prezentul și viitorul există simultan și, cu siguranță, în acest întuneric apăsător, trecutul reveni la viață într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]