2,230 matches
-
a ajunge În centru, omnibuzul era plin; Molinari ar fi putut coborî, fără ca urmăritorul să-Își dea seama, dar avea un plan și mai și. A mers până la Berăria Palermo. Apoi, fără să Întoarcă privirea, a cotit spre nord, s-a prelins de-alungul zidurilor Penitenciarului și a intrat În grădină; se credea liniștit, dar, Înainte de a ajunge la postul de gardă, a aruncat țigara aprinsă cu puțin Înainte. A avut un dialog deloc memorabil cu un funcționar În cămașă. Un paznic l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
acu că dă părerea mea privată ie și gașca dă la cucurigu. Știu siguramente că Limardo a pus fără somație țuiu pă batac și a plimbat ursu dân decoru Înghesuit dă la biro; n-a trecut mult și s-a prelins Întins ca emoragia dă ulei, pân tot localu: ieri repara burlanu clasic dă la 0,60; azi zugrăvea la modă, În culoarea burții dă vacă, niște ostrețe dân lemn; mâine freca cu spirit pata dă pă pantalonii lu Zarlenga; poimâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de mușcătură, dar acum nu mai era așa de sigur. — Pielea ei, spuse Norman, arată de parcă cineva ar fi dat cu o pilă rugoasă peste ea... Își trase capul Înapoi, surprins, În momentul În care ceva mic și alb se prelinse pe lângă vizorul său. Inima Îi bătu puternic la gândul că fusese o meduză... dar apoi văzu că era ceva perfect rotund și aproape opac, de mărimea unei mingi de golf. Privi În jur. Dâre subțiri de mucus pluteau În apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
de metri. Pong! pong! pong! pong! — Se menține la treizeci de metri, domnule. Pong! pong! pong! pong! — S-a oprit acolo. — Decuplează activul. Încă o dată auziră șuieratul hidrofoanelor. Apoi, distinct, o pocnitură. Lui Norman Îi ardeau ochii. Transpirația i se prelinse peste sprâncene. Își șterse fruntea cu mâneca costumului. Și ceilalți transpiraseră. Tensiunea devenise de nesuportat. Se uită din nou la monitorul video. Sfera rămăsese Închisă. Auzi șuieratul hidrofoanelor. Apoi un hârșâit, ca cel produs de un sac greu târât pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
se dovedi instantanee. Podeaua se legănă sub picioarele lor În momentul În care habitatul fu izbit cu o forță uriașă, iar Norman putu jura că auzise un țipăt, deși ar fi putut să fie zgomotul metalului suprasolicitat, iar tentaculele se prelinseră cu repeziciune, părăsind sasul. Văzură pentru ultima oară corpul lui Ted, târât În apa Întunecoasă, iar Fletcher smuci În jos maneta cutiei verzi. Dar deja alarmele Începuseră să țipe și avertizoarele optice să licărească. — Foc! strigă Fletcher. Foc În Cilindrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
jos, o văzu plutind În apa ce umplea cu repeziciune camera. Craniul ei avea la spate o tăietură deschisă care lăsa să se vadă materia zdrobită și roșie a creierului. Norman se Întoarse și o rupse la fugă. Apa se prelingea deja peste marginea peretelui despărțitor În momentul când Norman trântea ușa masivă și Învârtea roata de blocare a acesteia. În D nu se mai vedea nimic: era și mai mult fum ca Înainte. Văzu pete Întunecate de flăcări roșii, Încețoșate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Fletcher Îi spusese să se Întoarcă și acționase Întrerupătorul de putere... Începu să-și reamintească. Incendiul. Avusese loc un incendiu În Cilindrul E. Se dusese cu Tina În E ca să stingă incendiul. Își aminti că intrase În cameră, văzuse flăcările prelingându-se pe pereți... După asta nu mai era sigur de nimic. Unde erau ceilalți? Pentru o clipă se gândi cu groază că poate rămăsese singurul supraviețuitor, dar cineva tuși În Cilindrul C. Se mișcă În direcția zgomotului. Nu găsi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
În Cilindrul E. Sprijinit În mâini și genunchi pe puntea lui E, gâfâia din pricina epuizării. Trânti la loc trapa și o blocă, apoi Își trase o clipă sufletul. „Atenție! Douăsprezece minute și numărătoarea continuă.“ „Dumnezeule! Așa repede?!“ Ceva alb se prelinse prin fața vizorului căștii, surprinzându-l. Se trase Înapoi și Își dădu seama că fusese o cutie cu fulgi de porumb. Când o atinse, aceasta se dezintegră și fulgii se răspândiră ca o zăpadă galbenă. Se afla În bucătărie. Dincolo de aragaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
iubiții nu ne-ar părăsi, ba, chiar, ar mai putea fi sărutați. Sculptorii ar șoma, statuile pure ne-ar împînzi intimitatea ca mobilele făcîndu-ne contemporani cu trecutul. Și am putea construi cu strămoșii un far transparent lăsînd lumina să se prelingă printre trupurile lor; sau, ne-am putea, în vizită, lăsa pălăria pe căpățîna înțepenită a vreunui soț răposat. Poate că Doctorul va născoci ceva aidoma hibernării artificiale ca să putem păstra chiar viața înăuntru! Ne-trecerea în neființă, o scurtcircuitare a
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
cum intră fascinat în presupusa împărăție a normalității cruzimii. În jurul meu apele au urcat și simt cum în jur mă înghite abisul. Zăresc orașe scufundate peste care mlaștinile devin străvezii. Suferința celui tînăr mă face să sîngerez. Licoarea neagră se prelinge din mine murdărind apele. Și marea deasupra se-ntărește cu o crustă aspră. Bătăi și sunete pătrund pînă la mine, înăuntru. În veacul tinereții Doctorul nu vrea să creadă. V. tînăr m-am înconjurat de statui. Pasărea șarpe, imensă, s-
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
TOATE NOPȚILE TRISTE O clipă de alb, întinsă pe un rug de noapte cu viețile de dragoste măslinite de sori și umbroase secete ale nașterii, lăsate să simtă doar trecerea timpului, dintr-o veșnicie în alta, când înserările hăului se preling peste chipuri pierdute. Nu doream, decât acea lumină pământie a visului, ca un răcnet din albastrul ceresc al rămânerii, prin sângele revărsat peste toate nopțile triste. Rămâneți cu mine în nașterile umbroase ale secetei, pentru că în renașteri nu se poate
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
DE VIEȚI d-lui actor Ovidiu Cuncea Prin ploile albe săruturi de nopți spânzurate Voci sărutând în taină iubiri arcuite de timp. Resemnare în umbra visată-n lumina ochilor ce-mi hăcuiseră de mult sufletul. Și toate cețurile mi se prelinse pe trupuri și toate nesomnurile mi se robise în gânduri. Și toate numai pentru un asediu la capăt de vieți. Trecerea în nopțile mele albele nopți de iubire Ca o cetate închisă-n miezul crispat al munților sânge de stele
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
pe trupuri și toate nesomnurile mi se robise în gânduri. Și toate numai pentru un asediu la capăt de vieți. Trecerea în nopțile mele albele nopți de iubire Ca o cetate închisă-n miezul crispat al munților sânge de stele prelins prin pletele tale descântec... Și dorul singur prin vânturile unei mări pustiite de vietățile somnambule. Și dorul prin covorul cald ce-ți sărută tălpile suspinând după setea de viață. Numai lacrimile, îmi scaldă-n zile trecerea unei neliniști ce-mi
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
strigăt nebun mă domini în simpla formulă a iederii. 9 oct. 2008 RAZELE DE DRAGOSTE FLĂMÂNDE d-lui actor Ovidiu Cuncea De ce atâta liniște-n ochii de vis și simt umilință prin zile? De ce e atât de vânt pe universul prelins în dorința de mâine și-n cerul de arderi sunt lumi de vecie ce vin și mă-mbată-n arderea vie? Pașii mai dorm în cuvinte de ani și-n înserări de niciunde. În chipul lui Eminescu încerc a rămâne
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
când sărutam idei Venite dintre lumile de secoli Aveam în sânge, scrumul de puteri Și n tâmple-arome de istorii. M-a părăsit iubirea și lacrimi multe-aveam Icoana sfânt-a neamului de vieți, Se-amesteca prin somnul planetar Și-n sângele prelins prin trupul de profeți... M-a părăsit iubirea în înserări pustii Când universul meu întins pe-o lume Mai sângera prin stelele târzii, Și te-nvelea în sărutări de spume... II M-a părăsit iubirea ce eu o veșniceam Cu
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
ȘTERS Aveam un microfon de aer Era un duh de liniști și ninsori. El, omul meu de chin cu plete lungi de aur Un răstignit pe crucea devorată-n sori. Era el omul prea iubit de timpuri Și ochii lui prelinși pe univers, Un domn de aer și de muze, El, un Iisus pe geniul unui timp prea șters Ce tălmăcește arderea în noapte Și gustă focul de dureri. Era o liniște prea castă În ziua ninsă de visări. Zăceam întinsă
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
plantă din cele câteva tufe răzlețe ce crescuseră printre celelalte flori. Ceva nelămurit îl făcu să zăbovească asupra ei. Înflorise și ea. Îi privi albul petalelor lunguiețe și cu nervuri verzui pe margini. Observă că din tulpina-i firavă se prelingea, picătură cu picătură, un lichid aproape vâscos și ușor lipicios. „Hm! Astai planta din care nu gusta Bătrâna niciodată... O evita sistematic. Parcă tușea în apropierea ei. Fornăia...”. Năucit parcă de acest gând, porni pe aleea principală care-i purtă
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
cele trei generații de femei din familia Walsh care plângeau la unison. — Ce naiba aveți toate? Ce-am zis? Mami, tu de ce plângi? a întrebat ea exasperată. Noi ne-am uitat la ea, îngrămădite una în alta pe pat, cu lacrimile prelingându-ni-se pe obraji, în timp ce proaspăt-botezata Kate urla cât o țineau plămânii. Ce se întâmplă? a întrebat Helen frustrată. Noi am continuat să stăm pe pat. Fără să spunem nimic. Mă duc jos să-l întreb pe tata, ne-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
balconului care înconjoară apartamentul pe toată lungimea a două laturi, cu ochii țintă pe țuguiul imens de țiglă roșie al casei de peste drum, acum înnegrit de fumul limbilor de foc șuierate prin mai multe ferestre, încolăcite pe stâlpii de susținere, prelinse în lungul grinzilor, despicate la nivelul acoperișului de solzii olanelor care crapă, înfierbântați, cu un pârâit de os frânt, și alunecă în stradă cu un pocnet sec, cu ochii țintă la țuguiul imens zbătându-se în incendiu, despuiat brusc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
sorbi și ultima picătură, pentru că n-ai de unde ști dacă lacrima care abia se mai scurge pe pereții paharului nu-i cea mai plină de savoare. Dar, mâine, mâine ce va fi? Va mai exista vreo picătură care să se prelingă, oricât de încet, pe marginile cupei, spre buzele ei? Cum altfel să se afle de existența ei? Al treilea cerc Ce să spun mai întâi? Cum să spun mai întâi? Nu vreau să vorbesc deloc despre mine, eu sunt numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
un deceniu înființată. În rest, umbla încercând să înțeleagă orașul, prea puțin asemănător cu cel descris de Pierre Girard în Les Amours au Palais Wilson, carte doldora de diplomați și funcționari internaționali, care se afla pe noptiera ei, răsfoită doar; prelingându-se în lungul vitrinelor cu un alt gust decât al celor din București; întârziind pe podul Mont Blanc să privească lebedele de lângă insula lui Rousseau; asistând la slujbele de la catedrala Saint-Pierre, fără să înțeleagă cum, în noiembrie 1932, se burzuluise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
balconului care înconjoară apartamentul pe toată lungimea a două laturi, cu ochii țintă pe țuguiul imens de țiglă roșie al casei de peste drum, acum înnegrit de fumul limbilor de foc șuierate prin mai multe ferestre, încolăcite pe stâlpii de susținere, prelinse în lungul grinzilor, despicate la nivelul acoperișului de solzii olanelor care crapă, înfierbântați, cu un pârâit de os frânt, și alunecă în stradă cu un pocnet sec, cu ochii țintă la țuguiul imens zbătându-se în incendiu, despuiat brusc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să se miște sau să răspundă, abia era în stare să-și spună că nu-i zisese de fapt nimic Ioanei Sandi și vorbele nu fuseseră decât în el, în timp ce simțea cum transpirația îi cuprinde fruntea, obrajii, grumazul, i se prelinge pe tot trupul fierbinte, imposibil de oprit, gândind că uitase de Ioana Sandi, că nu mai avusese timp de ea, că fusese atât de acaparat, încât iubirea lor sau ce-o fi fost între ei se alterase sub impactul acelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
abia mai intra în bucătărie. Bea multă cafea și fuma enorm, cum n-o mai făcuse vreodată: ore întregi aprindea țigările una după alta, buzele îi erau arse. În câteva săptămâni avea să slăbească, arăta ca o umbră care se prelingea, dreaptă și mândră, printre ceilalți. Nu-l mai văzusem nicicând în cei douăzeci și cinci de ani de când îl știu în halul acesta. Refuza să mai învețe pentru examenele care începuseră, dar se ducea cu încăpățânare la fiecare dintre ele. Nu discuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și neîmblânzit. Încă nu avea sentimentul zădărniciei. Al optulea cerîc) Iubirea face lucruri de neuitat. Dacă era iubire; să-i spunem astfel, pentru că nu există o altă vorbă mai bună, deocamdată. În diminețile cenușii, trupul său obosit și subțire se prelingea pe lângă ziduri. Continua să meargă s-o vadă. Uneori ploua, alteori cerul era devreme strălucitor. Dar înainta de parcă n-ar fi avut acoperiș și era sortit cu primele gene de lumină să colinde orașul, cu ochii mereu mai adânciți în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]