3,626 matches
-
erau considerate bune. Dăm ca exemplu doi instructori de partid, Secueșu și Mihailov care informau pe Ganceruc ce se discută despre el și despre alții la ședințele comitetului de partid. Acești instructori au fost corupți, promovați în muncă de către Gancearuc, premiați cu obiecte de valoare, le-a pus la dispoziție case bine mobilate și altele. Actele abuzive pe linie profesională cât și pe linie de partid, practicate pe scară destul de largă, au făcut ca în loc de disciplină în cadrul serviciului, să se creeze
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
asupra căilor de poluare a apei; s-au explicat termenii necunoscuți: salmastră - sălcie, apă uzată, folosită și murdărită; fecaloid - dejecții, fecale; colmatat - depunere de deșeuri; scabie - râie; giardioză - boală produsă de un protozoar acvatic, Giardia. La sfârșitul activității au fost premiați elevii: Trincu Constanța, Moroșanu Ovidiu, Ciornea Monica, Sava Doina, Popovici Marcela, Alexa Anca și Hîrghiligiu Florentina, care au dat cele mai multe răspunsuri corecte la următorul chestionar: Ce știu despre APĂ? Indicați răspunsul corect din afirmațiile corespunzătoare. 1. Planeta Pământ
MODALITĂŢI DE REALIZARE A EDUCAŢIEI ECOLOGICE by NICOLETA DURBACA () [Corola-publishinghouse/Science/1738_a_92268]
-
perspectivă idilică. Anticipând sămănătorismul, teoreticienii societății introduceau între „fond” și „formă”, ca element de legătură, „simțirea”, socotită expresie a spiritualității unui popor. Drept urmare, aprecierea unei opere era tributară unui sentimentalism de nuanță naționalistă, datorită căruia la concursurile literare anuale erau premiate, în general, lucrări minore, dar conforme acestui punct de vedere, precum Moartea lui Mihai Viteazul de Fl. I. Becescu. Membrii societății se întruneau bilunar, fie la sediul revistei „Literatură și artă română”, fie, mai frecvent, la unii dintre ei. În
AMICII LITERATURII SI ARTEI ROMANE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285319_a_286648]
-
1972, lucrează ca ziarist la „Romanian Review”, „România liberă”, „Curentul”, „Realitatea românească”, „Ziarul de Duminică”. După 1990, participă la diverse expoziții, ca artist plastic, cu creații proprii (sculptură, grafică, instalație). Este autorul unui film documentar despre opera lui D. Paciurea, premiat la Festivalul filmului de artă de la Berlin (1978). Este membru al Uniunii Artiștilor Plastici (secția critică) și al Uniunii Ziariștilor Profesioniști. A debutat în 1963, în „Gazeta literară”, și editorial, în 1976, cu Corabia de celofan. Colaborează la „Viața românească
ANTIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285383_a_286712]
-
bogat și extrem de variat. Volumele lor se succedă cu repeziciune: Legenda funigeilor (1907), Cometa (1908), Caleidoscopul lui A. Mirea (1908 și 1910), Carmen saeculare (1909), Cireșul lui Lucullus și Portrete (1910), precum și mai multe traduceri. Primele trei cărți au fost premiate în 1909 de Academia Română. În această perioadă, A. publică singur un al doilea volum de versuri, Fantazii (1909), și traducerea piesei Amorul veghează de Robert de Flers și G. A. de Caillavet (1909). Participă la șezători literare în Bucovina (1908
ANGHEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285370_a_286699]
-
Maria Spiridon, Florin Iaru, Ioanid Romanescu, Dionisie Vitcu. Revista aspiră să se înscrie însă și ca „o rampă de lansare a tinerelor talente din țară și din întreg spațiul limbii noastre”, publicând în special texte ale tinerilor poeți și prozatori premiați la concursurile de literatură pe care le organizează. Interesante sunt - dintre studiile de critică literară - Postmodernismul, Dimensiunea narativă a lui Codrin Liviu Cuțitaru și Condiția biografiei literare semnat de Constantin Parascan. Printre colaboratorii permanenți se află Gavril Istrate, Al. Husar
DACIA LITERARA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286638_a_287967]
-
și eseist. Este fiul Floricăi (n. Pop) și al lui Florian Cochinescu, maistru. Elev la Liceul de Muzică „Ion Vidu” din Timișoara (1958-1970), C. participă la editarea revistei literare clandestine „Foamea literară” (1969) și realizează filme de scurt metraj, fiind premiat pentru scenariul și regia filmului Când oamenii se joacă (1969). Același film obține, în 1975, la Hiroshima, Marele Premiu. A absolvit (1974) Academia de Muzică „Ciprian Porumbescu” din București, Facultatea de Compoziție-Muzicologie. Este profesor de estetică și pian la Liceul
COCHINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286311_a_287640]
-
montate și difuzate radiofonic, în perioada 1991-1996, mai multe texte dramatice (Dezvelirea, Iason și Medeea, Trista aventură a mătușii Mary, Cronică electorală). Face parte dintre coautorii scenariului serialului de teatru radiofonic Piața rotundă, difuzat de postul Radio România Actualități și premiat la un festival de specialitate, la New York, în 1997. A colaborat cu proză și articole la „Suplimentul literar și artistic al «Tineretului liber»”, „Contrapunct”, „România literară”, „Luceafărul”, „Zig-zag”, „Tineretul liber”, „Masculin”, precum și la Radio România și BBC. C. a debutat
COMANEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286339_a_287668]
-
Anarhismul poetic, pe care o susține în primăvara anului 1931 sub conducerea lui Mihail Dragomirescu, este revăzută înainte de tipărire și completată cu puncte de vedere îndrăznețe, înnoitoare, care ieșeau din cadrul estetic teoretizat de mentorul său. Cartea, apărută în 1932 și premiată de Academia Română, semnată Const. I. Emilian, va provoca în cercurile literare discuții aprinse. Reprezentanții orientărilor avangardiste au protestat, nemulțumiți de observațiile critice avansate de C. și de situarea lor în tabloul general al literaturii române. Mihail Dragomirescu, în schimb, l-
CONSTANTINESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286370_a_287699]
-
șubrezită. Fire sensibilă, cu unele aptitudini muzicale, începe să scrie, căutând îndrumare concomitent la Mihail Dragomirescu și la E. Lovinescu. În „Lectura pentru toți” și în „Sburătorul” îi sunt publicate mai multe povestiri, strânse apoi în volumul intitulat Simfonia morții, premiat prin tipărire, în 1920, de Editura Cartea Românească. Pe copertă, autorul anunța o piesă în trei acte - Două forțe - și un volum de nuvele - Nebunia lumii, care, devenit roman, va apărea în 1924. Pe când ar fi avut sub tipar un
CORNEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286420_a_287749]
-
Ion Popea „Școala și familia” (1887-1888). A semnat și cu pseudonimul Sandu Pungă-Goală. Remarcabil militant pe tărâmul învățământului românesc și al culturii naționale, autor de manuale didactice și al unui meritoriu studiu, Istoria școalelor centrale române greco-ortodoxe din Brașov (1902), premiat de Academia Română, B. și-a dobândit o meritată faimă prin editarea, împreună cu Jan Urban Jarník, a unei colecții alcătuite plecând de la materialul profesorului blăjean Ioan Micu Moldovanu, Doine și strigături din Ardeal (I-II, 1885). Contribuția lui B. constă în
BARSEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285657_a_286986]
-
Silă), „România literară”, „Calende”, „Poesis”, „Neue Literatur”. Debutul editorial al lui B. s-a produs la începutul anilor ‘80, în plină campanie de lansare a „plutonului optzecicist”, fără însă a fi remarcat în mod deosebit, cu toate că Obrazul celălalt al Lunii, premiată de Editura Eminescu, oferea argumentele unei situări originale în cadrul acestei promoții. Poemele „resuscită cu prospețime o lume aparent epuizată de literatură - satul” (Daniel Dimitriu), într-o formulă aflată în consens cu acelea ale congenerilor săi. Volumul a fost citit ca
BARSILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285659_a_286988]
-
orașe precum Paris, Varșovia, Geneva și făcând un tur prin Egipt, Palestina, Turcia. Cea dintâi carte, Jurnal de bord, alcătuită din „schițe marine și militare”, îi apăruse în 1901. Jurnal de bord, Datorii uitate (1916), Prințesa Bibița (1923) au fost premiate de Academia Română. Surmenajul a grăbit, fără îndoială, evoluția unui diabet mai vechi, sfârșitul neașteptat al lui B. consternând pe toată lumea. Era pe punctul de a lua Premiul Național pentru proză. Aflat încă pe băncile școlii, B. se încumetă să polemizeze
BART. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285660_a_286989]
-
de sine stătător are loc cu volumul de versuri Morții (1922). Ca poet, B. este sensibil influențat de simbolism, de care neputându-se desprinde, vădește o carență de originalitate. Fii fericirea mea! (1923), Zoologice (1941) și Thalassa (1941) (ultimele două premiate de Academia Română), Acropole (1945) - toate uzează de aceleași motive: marea, momentul despărțirii, țipătul dezolant al pescărușului, ploaia, corabia care se îndepărtează. O oarecare distanțare de poetica simbolistă se simte în volumul Zăpada mieilor (1944), dar timbrul redevine puternic bacovian în
BILCIURESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285736_a_287065]
-
schițe biografice ocazionale, unde panegiristul creionează portrete morale pilduitoare ori sintetizează adecvat activitatea personalității omagiate. Volumul Cuvântări funebrale și memoriale (1889) adună discursuri de această factură, relevând talentul oratorului, iar cele trei volume intitulate Semințe din agrul lui Christos (1898-1899), premiate de Academia Română, al cărei membru corespondent B. devenise în 1887, includ cuvântări bisericești. Ispitit de poezie încă din gimnaziu, B. debutează în 1853, în „Telegraful român”, cu versuri ce omagiau publicația sibiană, al cărei redactor va fi mai târziu, între
BOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285797_a_287126]
-
Filialei Cluj a Academiei Române, elaborând lucrări de istorie literară. Continuă să scrie versuri, din care puține îi apar în timpul vieții și mai multe postum, în „Ramuri”, „Transilvania”, „Albina”, „Familia”, „Manuscriptum” ș.a. Cele trei plachete - Răsărit (1927), Pământul luminilor mele (1940), premiate de Academia Română, și Cununa soarelui (1942) - îl definesc pe C. drept un tradiționalist de expresie oltenească, vizibil influențat de „Gândirea” din prima fază (în speță de Lucian Blaga). Așadar, el acordă prioritate elementului originar, arhaic, ca factor regenerator și de
CIUREZU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286287_a_287616]
-
Cercetări literare” (Întrebări și răspunsuri, 1934, Opera istorică a lui Budai-Deleanu, 1936), „Buletinul Comisiei Monumentelor Istorice”, „Viața românească”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Revista română”, „Symposion” ș.a. În 1936 a tipărit „studiul critic” Alexandru Depărățeanu în memoriile Secției literare a „Analelor Academiei Române”, premiat în același an. A fost prima monografie asupra acestui poet de raftul doi, ce ar fi introdus în poezia română - după opinia lui C. - unele teme din romantismul iberic. Cea mai importantă lucrare de sinteză istorico-literară din această etapă este
CIORANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286269_a_287598]
-
celelalte imobile ale Întreprinderii și poate chiar din Împrejurimi, până la marginea autostrăzii din apropiere. La KTC, orice situație de lucru este un show case, iar angajații știu că pot fi observați În orice moment de clienți. Realizarea muzeului a fost premiată la nivel național, recunoaștere ce a fost Împărtășită cu angajații. Ansamblul proceselor ce au condus la conceperea clădirii și a spațiilor sale a fost memorizat, cu menționarea numelor tuturor participanților din interiorul și din afara Întreprinderii. Acest document digital Îi ajută
Trezirea samuraiului. Cultură şi strategie japoneze în societatea cunoaşterii by Pierre Fayard () [Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
Pedeapsa descrie situația în care comportamentul descrește în frecvență pentru că este urmat de un eveniment aversiv. Nerecompensarea frustrantă descrie situația în care comportamentul descrește în frecvență pentru că este urmat de omiterea unei recompense așteptate (exemplu Ă nu va fi lăudat, premiat). Cercetări ulterioare efectuate de O.H. Mowrer au evidențiat nu numai rolul pedepselor și recompenselor în modificarea comportamentului, ci și importanța deosebită a momentului în care acestea sunt furnizate. De exemplu, dacă un individ se angajează într-un comportament inadecvat
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
sociale, inclusiv în servicii specializate de protecție a copilului aflat în dificultate. 7. După Revoluție, învățământul românesc de asistență socială a înregistrat rezultate remarcabile, apreciate pe plan internațional de către marile universități din Occident, iar unele programe de formare au fost premiate de către consorțiile universitare din Europa și SUA ca modele exemplare de formare în domeniu. 8. Așa se explică faptul că prin sistemul paralel de formare a „specialiștilor” în asistență socială, situat în afara universităților/instituțiilor de învățământ și realizat de către organisme
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
lui G.M. Zamfirescu, apoi la Teatrul „Regina Maria” în 1933, ulterior fiind reprezentată la Iași și la Craiova. Se pare că s-a turnat și un film după ea. Între timp, altă piesă într-un act, Haidem la teatru, e premiată de Societatea Autorilor Dramatici și jucată de Naționalul din capitală în 1933, iar în 1934, de cel clujean. Ajuns ziarist, M. semnează în „Gazeta noastră ilustrată” și în „Săptămâna CFR” și în fine intră în redacția „Universului”, ziar în care
MARDARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288010_a_289339]
-
aici. În afara câtorva colaborări sporadice la alte periodice, semnează frecvent în paginile revistei „Însemnări ieșene”. Cărțile de proză publicate - Miniaturi (1923), Cucoana Olimpia (1924), Umbre chinezești (1930) și Instantanee (1945) - s-au aflat în atenția criticii. Volumul de debut este premiat de Societatea Scriitorilor Români, iar manuscrisul „romanului” Cucoana Olimpia primește un controversat premiu la un concurs al ziarului „Dimineața”. În ultimii ei ani de viață se îndeletnicește cu stilizarea unor traduceri din rusă (Serile în sat la Dikanka de N.V.
MANTU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287993_a_289322]
-
Petru Rareș” din Piatra Neamț și Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București (1924-1928). Va fi profesoară la Școala Ortodoxă din București, consilier la Casa Școalelor, redactor la revista „Albina” și la Editura de Stat pentru Literatură și Artă. Premiată la concursul „Femina” pentru nuvela Mama, M. debutează la „Universul literar” în 1934. Volumul de schițe Oropsiții îi apare în 1938, prefațat de Liviu Rebreanu. Marele prozator remarcă limba „pură” și „caldă”, cu o discretă nuanță regională. Atmosfera rurală e
MATASA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288057_a_289386]
-
a născut în exil, care va apărea în 1960, obținând un mare succes (după ce fusese respins de editurile Plon și Seuil) și fiind distins cu Premiul Goncourt. Mediile literare de extremă stânga de la Paris reacționează violent, reproșând juriului că a premiat un fost membru al unui partid fascist. Campania a luat proporții, fiind susținută și de unii scriitori reprezentativi din exil, bunăoară de Constantin Virgil Gheorghiu, care în ziarul „Paris-Presse- L’Intransigeant” (24 noiembrie 1960) l-a acuzat pe autor că
HORIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287448_a_288777]
-
seria a treia, „Bibliografii”, s-au tipărit bibliografia istorică, literară, politică, socială și economică a lui N. Iorga, lucrare realizată de Barbu Theodorescu. Ideologia literară a lui I. Heliade-Rădulescu de D. Popovici și bibliografia semnată de Barbu Theodorescu au fost premiate de Academia Română. Institutul lui D. Caracostea va fi preluat și reorganizat de Academia Română, devenind o instituție de cercetare pe care o va conduce G. Călinescu. Repere bibliografice: Mărturisiri literare (organizate de D. Caracostea în anii 1932-1933), îngr. și introd. Iordan
INSTITUTUL DE ISTORIE LITERARA SI FOLCLOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287560_a_288889]