3,420 matches
-
tăcerea tainică a amurgului În cîmpul peste care trecuseră vijelios În zori mii de cizme, au privit tufișurile de la hotarul cîmpiei plecate spre drumul prăfos, peticele dezordonate de iarbă aspră și de margarete arse și uscate de la marginea drumului, albia presărată cu pietre strălucitoare a pîrÎului și umbra plăcută și răcoroasă a copacilor de dincolo de rîu. Apoi s-au oprit la capul podului și au privit apa. Apoi au văzut golul rămas la vechea moară roșie, care semăna Întrucîtva cu amurgul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Întruchipare a materiei unice și indivizibile și a milioane de forme, hrănește-ne, vindecă-ne și contopește-ne cu uriașul tău chip de liniște și bucurie. Pași uriași ai nopții unduitoare, apropiați-vă iute; Învăluie-ne, tăcere, În taina ta presărată de stele; vorbește sufletelor noastre neclintite, căci, În afara acestuia, nu cunoaștem alt grai. — Iată podul peste care am trecut, moara În care am dormit și pîrÎul. Iată un lan de grîu, un gard viu, un drum prăfuit, o livadă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
albia rîului presărată cu pietre strălucitoare, iată răcoarea plăcută și bine cunoscută a copacilor... dar pe-aici am mai trecut cîndva! exclamă ei. — Bine-nțeles, fraților, am stat pe pod, În fața morii, și-am cîntat Împreună seara pe malul pîrÎului, presărat de pietre strălucitoare, și-am trecut În zori prin lanul de grîu și-am auzit ciripitul dulce, umezit de rouă, al păsărilor! Tu, cîmpie, atît de cunoscută și, tu, pămînt, vai, atît de primitor, pămînt mîndru al acestei țări uriașe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
a tuturor băieților, simțind În jurul lor liniștea nesfîrșită și Înduioșătoare a somnului, pulsația inimilor a milioane de bărbați care dorm, În timp ce așteptau, așteptau În noapte? Oare nu și-au ridicat și ei ochii, ca și noi, să vadă chipul uriaș, presărat de stele, al nopții, Întunericul violet, nețărmurit, al Americii În aprilie? N-au auzit șuieratul ascuțit, neașteptat, al unei locomotive ce pleacă? Oare n-au așteptat, gîndind, simțind, văzînd continentul nesfîrșit și misterios al nopții, pămîntul sălbatic și poetic, atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și a rîurilor ce curg În Întuneric, tabloul uriaș al pămîntului veșnic și pustiul atotcuprinzător al Americii? Oare n-au simțit, cum am simțit și noi, pe cînd așteptam În noapte, pămîntul uriaș și singuratic al Americii, pe care sînt presărate În noapte mii de orășele adormite? N-au văzut țesătura delicată a luminii, rețeaua destrămată de șine mici, Întinsă pe tot cuprinsul țării, pe care aleargă În Întuneric trenulețe singuratice, lansînd cîteva ecouri răzlețe la malul rîului, lansînd un ecou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
am Întîlnit de zeci de mii de ori În labirintul nopții pe tot țărmul continentului. Într-o fundătură Îmbîcsită, prin ferestrele camuflate, Încadrate Într-un perete vechi de cărămidă măcinată: Înăuntru, o tejghea de bar cu suprafața umedă și netedă, presărată de urme ude de pahar; o bară de alamă cam strîmbă și nu foarte curată; lumină palidă și obositoare; Leo, barmanul gușat și negricios ca noaptea, plin de solicitudine profesională; iar În fund, chipurile pierite, pecetluite de noapte, scrîșnetul aspru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
copoi și aproape fără nici un dinte pe maxilarul de sus. Pășea ușor pe picioarele delicate, care erau, În mod evident, neobișnuite cu activitatea la care le supunea acum: era un adevărat model de eleganță jegoasă - purta un costum În dungi, presărat din plin cu pete de grăsime, o pereche de pantaloni lustruiți la fund; avea gulerul ridicat și mîinile adînc vîrÎte În buzunare, astfel Încît, atunci cînd mergea, umerii osoși Îi ieșeau În față ca și cum, În ciuda căldurii, Îi era frig. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
dezbată probleme grele și abstracte cum ar fi esența adevărului, bunătății și frumuseții, semnificația ideii de proprietate, problema divinității. Mai mult chiar, În desfășurarea pledoariei sale Îi place să recurgă la exemple și expresii din limbajul obișnuit, exprimarea sa e presărată de metafore colorate, desprinse din propria sa viață și experiență; iar În dezbaterea unei probleme de etică - de exemplu „dreptul moral“ al omului asupra proprietății sale și În ce măsură poate beneficia de el - catawbianul s-ar putea exprima cam În felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
în negru și auriu. Era clopotul păcii care adunase tineri de toate naționalitățile, cu doi ani în urmă, la Berlin. Am întors paginile cu grijă, David aplecat înainte, către mine, cu obrazul lîngă al meu, privea povestea Jocurilor. Textul era presărat cu ilustrații în culori dulci, pastelate, în format mic, dintr-acelea care se dau cadou la cumpărarea unor anumite sortimente de tutun. Cineva Schneiderhahn însuși? trebuie să fi fumat îngrozitor de mult ca să completeze colecția. Fotografiile erau mai ales ale sportivilor
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
o reușită. În fața lui, femeia intră într-o perdea de desișuri și n-o mai auzi. Gosseyn o urmă și se pomeni în fața unei mări nesfârșite. Avu timp să-și aducă aminte că planeta asta era compusă din oceane întinse presărate cu insule, și o navă aeriană apăru plutind deasupra copacilor, în stânga. Avea vreo cincizeci de metri lungime, un bot scurt și o grosime de zece metri. Ateriză ușor în fața lor. O lungă pasarelă îngustă lunecă înspre ei. Atinse nisipul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
astea. Sînt un lucru banal care e rănit mereu. Așa sînt și eu, dar am curaj, curajul de a nu-mi păsa și de a strînge pumnii. Pleacă! Nu vezi ce se întîmplă? De la umăr la încheietură, brațul îi era presărat cu pete și stele argintii. Lanark avea sentimentul îngrozitor că fiecare pată fusese provocată de un cuvînt rostit de el. — Doctorul Lanark vrea să plece, murmură el. Panoul se deschise, iar el trecu dincolo. Cineva ridicase jaluzelele din salon și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de departe, apoi de-aproape, și din nou de departe, și am simțit că durerea din inima mea era aceeași ca durerea din inima ei. M-am strecurat prin ușă și am mers pe lîngă cotețele negre sub bolta înaltă presărată cu stele. O bufniță buhăia. Am găsit-o și i-am cuprins burta mare cu brațele mele, iar ea s-a purtat frumos cu mine. Peste cîteva nopți am fost trezit de o zarvă imensă, și ea a intrat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de pe cranii li se făcea ca de găină și zvîcnea ca o pastă pe jumătate solidă. Toate capetele care intrau în unghiul vederii lui păreau niște bulgări neregulați, ca niște cartofi, dar fără tihna acestora: cartofi cu suprafețe cutate și presărate cu găuri care se închideau și se deschideau, găuri astupate de gelatină colorată sau mărginite de cioturi de os, găuri elastice prin care aerul era aspirat sau pulverizat, găuri care secretau sare, ceară, salivă și muci. Puse mîna pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și nori albi prin fereastră. întorcîndu-se, se încovrigă pe saltea și-și trecu în revistă prietenia cu Marjory din clipa în care ea trecuse pe lîngă el pe scări pînă seara trecută. I se păru într-asemenea măsură o poveste presărată cu insulte, că își mușcă degetele cu furie, și la colțul ochilor îi apărură lacrimi calde. Se calmă doar cînd se mută pe piedestalul din amfiteatru și vorbi cu o voce liniștită și clară. „...o școală de artă fără ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
așa că i-o scoase el, desfăcu ambalajul îmbibat de apă și o reîmpachetă în propriul rucsac, lîngă termosul cu coniac. Apoi se ridică în picioare, dădu ocol carului și observă prova unui alt car. Drumul era ascuns de un cîmp presărat cu care sfărîmate, care se pierdeau în ceață ca o flotă de corăbii îngropate, cu osiile, fusurile, marginile rupte și spițele ițite printre carcasele îngropate în nisip ca niște catarge, ancore și roți titanice. Era imposibil să te cațeri pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
seama că se află pe vîrful unui deal, printre obeliscurile unui cimitir care îi era familiar. CAPITOLUL 35. Catedrala După ce mai merseră puțin, Lanark se opri și declară: — Ăsta nu-i Unthank! Te înșeli, este. Se uitară în josul unei pante presărate cu monumente țuguiate și văzură o catedrală neagră și turtită. Pe fleșa luminată era o giruetă aurită, dincolo de nivelul ochilor lor, dar Lanark era și mai contrariat de priveliștea din spatele ei. își amintea de un oraș cu clădiri din piatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lacul circular, reflectat și mărit, pentru că scama neagră din centrul lunii era în mod clar o reflectare a mașinii-pasăre. Lacul, deși întunecat, avea propria lui culoare. Un halou negru înconjura luna reflectată și un inel de apă albastră adîncă și presărată cu stele îl împrejmuia. La dreapta și stînga era o plajă cu nisip pur, de o paloare perlată, asemenea norilor, iar lacul cel rotund și plajele lui erau închise de două maluri curbe în formă de ochi. Iar Lanark își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
înnorată se termina acolo, și un munte real se înălța sub cel alcătuit din nori. Avea un vîrf ascuțit și prăpăstii de granit, fiind cel mai înalt dintr-un lanț cu multe țancuri ce se ridica din niște mlaștini violet presărate cu iarbă. Avea masivitatea unor sculpturi imense și detaliile de o delicatețe greu de imaginat. O mișcare pe povîrnișul adumbrit al unei văi scoase la vedere un cîrd de căprioare. Un mic lac din pămîntul mlăștinos avea o cascadă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
am pregătit pentru hibernare; am lărgit, cu mâinile noastre, scorbura, am căptușit-o cu crengile care ni se ofereau singure, n-am lăsat decât o ușă și o mică fereastră acoperite cu nuiele împletite, ca să putem deschide la nevoie, am presărat pe jos flori de câmp aproape veștejite, am săpat acolo, înăuntru, o gură de apă și, firește, o mică latrină; zilele se scurgeau lente, soarele devenea tot mai portocaliu. 8. Ajunși aici, vă rog să recapitulați pe când eu, în așteptarea
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
oamenii nu prea își destăinuiesc asemenea lucruri și bine fac, după cum nu prea discută între ei despre moarte și treaba lor. Despre invocațiile mele și despre aparițiile Zenobiei am avut pe atunci chiar naivitatea să scriu un fel de carte presărată pe alocuri cu mici teorii, mă rog, era de la bun început sortită eșecului, poate de asta am și scris-o : în ciuda câtorva plăcute fragmente litherare și a câtorva sentințe culthurale, esențialul refuza să se exprime altfel decât în fapte simple
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
o reușită. În fața lui, femeia intră într-o perdea de desișuri și n-o mai auzi. Gosseyn o urmă și se pomeni în fața unei mări nesfârșite. Avu timp să-și aducă aminte că planeta asta era compusă din oceane întinse presărate cu insule, și o navă aeriană apăru plutind deasupra copacilor, în stânga. Avea vreo cincizeci de metri lungime, un bot scurt și o grosime de zece metri. Ateriză ușor în fața lor. O lungă pasarelă îngustă lunecă înspre ei. Atinse nisipul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Simți o durere aprigă, ca și cum un mușchi, multă vreme nefolosit, ar fi prins să-i zvâcnească. Durerea se potoli. Gândul se spulberă. Creierul se scufundă din nou în somnu-i adânc. Ixtl se întoarse în vechea și deznădăjduita lume a beznei presărate cu pete de lumină. Însăși ideea de energie și de materie deveni vagă, ca un vis. Deodată, însă, mesajul își croi încă o dată drum, undeva, la periferia conștiinței lui Ixtl. Trupul lui vlăguit se simți scuturat de un fior. Cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
și atunci se trezea în larg, fără să-nțeleagă încotro merge. Când Godun îi deschisese ușa mansardei, fusese luat de leșin, ca și cum ar fi stat deasupra unei prăpăstii: era o cutie ca de instrument muzical, lambrisată cu fag, cu pereții presărați cu tablouri. Dar se asemănau prin ceva: Godun prefera scenele de ospăț și naturile statice și tot astea îi plăceau și lui. Doar că gazda își împânzise cu cópii de bâlci fiecare locșor și, când se așezase, avusese impresia că
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
doilea, care nu vorbise. Cum să fie, domnule, paradisul? Ne-mbiai la o halbă rece, dar nici după șapte n-o să mi se pară că înfundătura de-aicea e paradisul... Tocmai ce intrau în bistroul benzinăriei și răcoarea din interiorul presărat cu mese din sticlă le adusese pofta de viață. — Uite colea un loc de trăit! spuse primul topometrist. — Cum să cauți raiul în câmp? se miră și al doilea. Doar dacă ai postit în toți anii și te-ai pregătit
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ba. Una decât alta este mai frumoasă de poveste, Dar din ele - acuma două mai era cum mai era, (5) Nu că doar ai pute spune cum că - a fost așa ș-așa, Nici o vorbă de poveste, cer cu stele presărat Nu ajung la frumuseța astor fete de-mpărat. Dar deși nu-ți poți da vorba despre ele cu cuvântul, Mintea tot le - atinge umbra, ochii lor i-ajunge gândul, Dar de cea mai mijlocie nici un gând să n-o măsoare
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]