6,695 matches
-
Imperiului a permis aceste izolări de lume ale indivizilor dedicați credinței în Iisus; au redescoperit deșerturile orientale, grotele galice, pădurile italice, culmile împădurite ale Alpilor și Pirineilor. Eremiții, solitarii, monaștii s-au retras, fugind de infernul social al urbiilor, pentru presupuse purgatorii speologice, silvice și anahoretice. Obsesia tuturor era mortificarea somatică în singurătate, ca o condiție sine qua non a accesului la spiritualitatea hristică. În veacurile al II-lea și al III-lea anahoreții, eremiții, monaștii n-au îndrăznit să practice
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
pământul și voi ați dobândit roadele muncii lor!”19. Gravă eroare! Nenorocirea nenorocirilor lui Comenius! Bătrânul „frate boemian” crezuse că în perfidul Albion se mersese spre zarea deschisă de el. De aceea, se simțea obligat chiar să-i prevină pe presupușii pansofiști asupra greutăților și obstacolelor viitoare. Când Via Lucis a ajuns la Londra, hohotele de râs ale membrilor Societății Regale au zguduit întreaga Anglie. Ironiile „savanților” pe seama lui Comenius au răsunat vreme de câțiva ani. Dar s-au rezumat la
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
1992)11 Principiul fundamentării empirice. Curriculumul trebuie să se bazeze pe cercetarea empirică a stării anterioare și să fie astfel alcătuit încât să anuleze toate disfuncționalitățile acesteia. (*) (Principiul reclamă o cercetare-diagnostic de teren a stării anterioare a educației. În România, presupusul „bolnav”, școala, a fost tratat fără ca bolnavului să i se fi indicat maladiile de care suferea.) Principiul orientării filosofice. Curriculumul trebuie să se bazeze pe o filosofie trainică a educației, aflată în consonanță cu filosofia omului din societatea democratică modernă
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
antipozitiviste. (Este interesant și faptul că manuscrisul cărții lui Beauchamp ș1961ț nu a stârnit interesul editurilor de specialitate, prea puțin convinse de posibilitatea unei „științe pozitive a curriculumului”, Beauchamp fiind nevoit să-și publice cartea pe propria cheltuială.) Prin urmare, presupusul triumf al pozitivismului în științele educației nu a avut loc în anii ’60. El ar fi încununat curriculumul modern, eminamente raționalist, progresivist și eficientist. S-a crezut că această victorie va fi câștigată în deceniile următoare. Dar nu s-a
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Securității și Legea Deconspirării îl incriminează ca atare. În ciuda ezitărilor și a pertractărilor, el rămâne în evidențele poliției politice ca un bun definitiv câștigat. Totuși, dacă semnarea contractului n-a însemnat și respectarea lui prin furnizarea de note informative, atunci presupusa activitate de poliție politică nu poate fi probată nici măcar ca intenție: recrutarea rămâne formală și singurul beneficiu al Securității de pe urma unui astfel de colaborator e unul pur statistic. Nu așa stau lucrurile cu sursa care, după „Angajament”, semnează și note
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
comunist?). Anchetatorii minerilor arestați au perceput greva ca pe o „răscoală”, aceasta fiind numită adesea astfel în timpul interogatoriilor; termenul răscoală spune mult despre mentalitatea organului de represiune și a autorităților comuniste; era o răscoală a unei clase sociale până atunci presupusă a fi aliata PCR. Ruperea minerilor de partid luase prin surprindere autoritățile: dacă nu se putea baza pe muncitori, regimul comunist din România devenea extrem de fragil, de fapt, iar conducătorii conștientizau cu stupoare acest lucru (cu țăranii și intelectualii alianța
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
de extinderea fenomenului polonez al Solidarității muncitorilor și intelectualilor a făcut conducerea superioară de partid să înceapă o „purificare” a societății românești: în deceniul ipocrit declarat a fi al științei, tehnicii și eficienței, a elaborat un scenariu incriminatoriu vizând o presupusă inițiativă subversivă a intelectualilor români de a răsturna regimul și întregul lagăr comunist; practic, s-a trimis tuturor instituțiilor centrale - ministere, comandamente militare, organe de presă, inspectorate școlare - un material defăimător cu detalii aberante despre o așa-zisă „sectă deosebit de
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
trecutului adevărat și construirea altuia convenabil. Încercările de reînviere a trecutului devin un act de opoziție. Motiv pentru care transportatorii de memorie autentică pot fi identificați ca inamici. Modelele valorizate anterior sunt astfel înlocuite (Neculau, 1999). Acești opozanți, reali sau presupuși, au devenit în scurt timp marginalizați, apoi izolați și excluși din sistemul social. Persecuțiile care au avut loc și asupra membrilor familiei sau rudelor unui deținut politic erau, la prima vedere, o revanșă, o răzbunare la adresa acestora. Putem însă considera
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
cam prins la public, chiar la foarte mulți intelectuali - cum se explică acest lucru? D.G.: Să lămurim mai întâi un paradox: esența oricărei teorii este de a explica efectele unui eveniment care s-a produs, eventual, sub ochii noștri, prin presupuse cauze declanșatoare ce ne sunt invizibile. Teoria pune așadar într-o relație cauzală abstractă evenimente și fapte ce nu pot fi și „dovedite” strict prin probe palpabile. Europa a iubit întotdeauna misterele, iar legendele sunt o constantă a istoriei Occidentului
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
chiar un episod fantastic (ridicarea cuiva în văzduh, legat de piciorul unui vultur uriaș) și își motivează insistent procedările. Epicul se reduce la traversarea de către un muncitor, pe brânci, a unei conducte, pentru introducerea unui cablu de care alții uitaseră. Presupusele mișcări, fizice și sufletești, sunt notate meticulos. Un capitol, fără nici un raport de substanță cu precedenta „cronică”, îl arată pe „eroul din conductă” în tren, cu câțiva tineri. Principalul obiectiv al prozatorului este parodierea falsei literaturi a șantierelor socialiste, ceea ce
VLAD-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290600_a_291929]
-
de a determina o întârziere sau o neconcordanță față de respectivul standard; b) evaluarea prin raportare la criterii - este utilizată pentru a determina punctele forte și punctele slabe ale unui copil, prin raportare la un set de deprinderi prestabilite și validate, presupuse a fi esențiale pentru dezvoltarea plenară a copilului 2, și nu prin a‑l compara cu alți copii; avantajul acestei strategii de evaluare constă în utilizarea unor instrumente de documentare a progresului realizat de copil, stabilind eficiența intervențiilor și pregătind
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
Vlad Țepeș), RSL, 1964; Ist. lit., I, 277-278; Șerban Papacostea, Cu privire la geneza și răspândirea povestirilor scrise despre faptele lui Vlad Țepeș, RSL, 1968; Emil Vrabie, Limba povestirilor slave despre Vlad Țepeș, RSL, 1968; Alexandru V. Boldur, Un român transilvănean - autor presupus al „Povestirii ruse despre Dracula”, în Apulum, Alba Iulia, 1970; Ștefan Andreescu, Vlad Țepeș (Dracula), București, 1976, 147-269; Nicolae Stoicescu, Vlad Țepeș, București, 1976, 175-226; Ion Stăvăruș, Povestiri medievale despre Vlad Țepeș-Draculea, București, 1978; Dicț. lit. 1900, 707-709; Radu Florescu
POVESTIRE DESPRE DRACULA VOIEVOD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288993_a_290322]
-
au rolul de a compune o lume în care totul e răsturnat, în care nu funcționează reguli, criterii. O lume în același timp încordată într-un crâncen efort al ieșirii din sine, al autodepășirii, o lume străbătând hățișurile unui timp presupus a fi al unei geneze, dar care duce (cum avea să se dovedească mai târziu) la o fundătură istorică. Deocamdată se speră în evoluții benefice. Temeliile vechii societăți au fost sfărâmate, oamenii trec dintr-o existență în alta. Astfel, ei
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
pădure vin sunete scoase de pupeze. Într-o atmosferă stranie, mai apăsătoare decât cea din teatrul lui August Strindberg, piesa adună - într-un chip amintind de Luigi Pirandello, dar și de alți dramaturgi care, de la Shakespeare, întruchipează scenic, alături de personaje presupuse reale, și himere ale închipuirii unora dintre ele - făpturi teratologice grotești, incarnări ale nebuniei diabolice. În afara unor texte ca acestea, al căror centru dramatic e plasat într-un spațiu de regulă închis, antologiile de teatru ale lui P. conțin și
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
sau al situațiilor prezentate, precum și prin tonul moralizator. Autorul preia multe dintre șabloanele prozei de gen din epocă: imaginarea unor situații convenționale, meliorismul perspectivei, personaje tip, bunăoară profesori cu deosebit tact pedagogic care le înlesnesc elevilor rebeli fie vindecarea unor presupuse vicii caracterologice, fie depășirea unor stări sufletești speciale. Concepute convențional și utilizând nu o dată clișeul tematic al utopiei tangibile (de pildă, în Uluitorul zbor al rachetei..., inspirați de primii cosmonauți sovietici, un grup de băieți ajung să proiecteze în laboratorul
RAŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289146_a_290475]
-
în miscelanee se face cu Floarea darurilor, cu Istoria Troiei, cu cronografe, cu cronici în versuri. Uneori manuscrisele au și miniaturi naive, precum cele ale lui Copce Negoiță din Piatra Neamțului (1783), care își schițează singur chipurile a doi filosofi, presupuși autori ai „pildelor”. Spre deosebire de Floarea darurilor, Pilde filosofești sunt alcătuite numai din maxime, fără exemple ilustrative. Dar aceste maxime conțin nu o dată imaginea care să le fixeze în memoria cititorului: „Mai bine iaste a bate hierul pe o necovală decât
PILDE FILOSOFESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288812_a_290141]
-
masive, clare, fără nuanțe, precis formulabile, declamabile, poetul nu operează cu sugestii. Spune, pur și simplu: nu numai pe șleau (de cele mai multe ori), dar cu enorme prisosuri verbale. Spusa poate fi aluzivă, dar nu e niciodată criptică, nu trimite la presupuse „reale” tainice, pentru a căror numire nu există vocabule proprii. De aici, și toate consecințele de ordin artistic. Putând (și neezitând) să vorbească despre orice, poetul nu își alege cuvintele, nu acordă nici unora statut privilegiat. Se vrea doar „mânuitor”, nu
PAUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]
-
spre observația socială și spre creația de tipuri. Noi am surprins tocmai o tendință opusă. [...] Este o tendință prin care realitatea exterioară este pusă la îndoială; scriitorii români se întreabă cu toată seriozitatea dacă descrierea lumii din afara noastră prezintă valoarea presupusă sau nu. Nu este o simplă problemă de estetică aceasta, ci o problemă cu implicații filosofice. Nu se merge niciodată până la a se nega socialul și naturalul, dar se apreciază că factorul lăuntric deține o importanță mult mai mare, că
PETRESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288788_a_290117]
-
leagă cauzele de efecte. În ultimul timp au fost dezvoltate în mod special diferite tehnici de determinare empirică a contribuției factorilor cauzali. Tehnica cea mai simplă și mai frecvent utilizată este corelația. Corelația ne oferă o măsură a covariației variabilelor presupuse a fi cauză și efect. Pentru ilustrare voi utiliza aceeași analiză asupra calității vieții citată mai sus. În cadrul colectivității noastre actuale, corelația dintre venit și calitatea percepută a vieții (unul dintre indicatorii calității vieții utilizați în cercetare) este de +0
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
cauză în explicarea variabilei efect în condițiile în care contribuția celorlalte variabile cauză considerate în analiză este controlată. Prin acest tip de analiză se „purifică” influența fiecărui factor determinant de contaminările celorlalți. Figura 2.2 redă contribuția a șapte factori presupuși a fi determinanți în raport cu calitatea percepută a vieții. Contribuția independentă a fiecărui factor este exprimată în coeficienți (coeficienți de regresie multiplă standardizați). În paranteză, pentru comparație, sunt indicate corelațiile simple. După cum se poate observa, dacă se elimină influența corelată a
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
individual. La fel și anatomia și fiziologia umană. Apariția unor discipline științifice ale obiectelor individuale exprimă în mod clar limitele științelor generalului, atât în mod absolut, cât și relativ. Dintr-o știință generală a corpurilor fizice mari care compun universul, presupusă completă, poți deriva o mulțime de caracteristici specifice și Pământului. Dar multe lucruri despre acesta vor rămâne imposibil de dedus logic din legile generale ale unei asemenea discipline. Cu atât mai mult acest lucru este valabil în cazul în care
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Nu cunoaștem: a) care sunt intrările reale ale cutiei; și b) nu cunoaștem legea de funcționare a acestei cutii. O soluție este modelarea sistemului pe un alt sistem pe care îl cunoaștem mai bine. Istoricul însuși este o „cutie neagră”, presupusă a fi similară cu agentul. Este firește inclusă aici presupoziția universalității naturii umane. Toți oamenii, mai mult sau mai puțin, sunt la fel, adică, în situații similare, vor tinde să acționeze într-un mod similar. Istoricul însă nici nu există
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
temeiul unei imense mase de cazuri negative. Primul comandament al științei este cunoașterea cât mai amănunțită a diferitelor societăți. Antropologia și-a rafinat rapid mijloacele de descriere a societăților „așa cum erau ele”. Ipotezele asupra istoriei lor, cât și asupra unor presupuse stadii comune au fost respinse ca pură speculație. Antropologul s-a abținut în mod auster de la orice tentație de a face paralele, comparații, de a stabili tipuri generale. Orientarea strcturalist-funcționalistă a fost opusă evoluționismului. Structuralism-funcționalismul pornea de la ideea că orice
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
varianta sa strict deterministă, cât și în cea probabilistă, fiind desemnat prin termenul de modelul clasic de decizie sau model computațional sau analitic. Există desigur unele deosebiri între cele două variante ale acestui model. În cazul primei variante, decizia este presupusă a fi corectă, în sensul că ea este cu siguranță decizia cea mai bună posibil. În cazul modelului probabilist, în care incertitudinea este de proveniență strict ontologică, soluția aleasă este corectă în sensul că are probabilitatea obiectivă cea mai ridicată
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Prima etapă se referă la constatarea și observarea, comunicabilă și cuantificabilă, a faptelor. - Pornind de la o analiză a acestora și/sau de la informații care există deja, cea de a doua etapă constă în formularea unor ipoteze explicative ale căror efecte presupuse trebuie să fie analizate conform experienței pentru a le putea înțelege valoarea. - Această experiență sau observație provocată (a treia etapă) are drept scop să controleze ipoteza, observând și evaluând efectele manipulării unei variabile „independente” asupra variabilei „dependente”. - Ultima etapă conține
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]