KorAP: Find »[drukola/base=pricepe & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...77 78 79 ...515 >

12,874 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846

când vântul uită să mai adie, Sanda vedea plutind în jur furtuna. Când se dezlănțui, avu o forță devastatoare. Primele cuvinte ale fetei îi confirmară îndoiala. Mamei nu-i veni să creadă. Se uită, prostită, la fiică-sa, incapabilă să priceapă. O prinse de mână și-o forță să privească în ochii ei. Ai făcut asta, Luana? El...a fost...acolo? Cum ai putut face una ca asta? Fata izbucni în lacrimi în timp ce Sanda, aiurită, cu degetele înfipte în păr, striga

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
Luana? El...a fost...acolo? Cum ai putut face una ca asta? Fata izbucni în lacrimi în timp ce Sanda, aiurită, cu degetele înfipte în păr, striga nenorocită: Doamne Dumnezeule, ce ne facem? Ce ne facem, Luana? Dacă rămâi gravidă? Fata abia pricepea ce vrea mama să spună. Cuvântul "gravidă" i se părea străin, din altă limbă. Femeia o târî prin casă, pregăti apă fierbinte. Trebuie să faci baie. Dar am făcut duș dimineață. Tu nu pricepi? se răsti mama. Trebuie să faci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
Luana? Dacă rămâi gravidă? Fata abia pricepea ce vrea mama să spună. Cuvântul "gravidă" i se părea străin, din altă limbă. Femeia o târî prin casă, pregăti apă fierbinte. Trebuie să faci baie. Dar am făcut duș dimineață. Tu nu pricepi? se răsti mama. Trebuie să faci baie! Îi scoase schimburi și începu să tragă hainele de pe ea. Aruncată în apa clocotită, fata abia respira. Pe măsură ce cada se răcea, se liniștea și sufletul Luanei. În acompaniamentul hohotelor de plâns și a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
Ștefan. Vreau să-mi cumpăr garsonieră. Nu, nu vreau să-mi cumpăr. Aș vrea să închiriez una în vederea cumpărării, mai târziu. De fapt, adevărul e că mi-am luat una. Luana se uita la el cu ochii strânși, încercând să priceapă ce vrea să-i spună. Îl privea atât de intens, cu o încruntătură așa de comică, încât Ștefan se topi de drag, o luă în brațe și-o strânse tare, ca ea să se lipească pentru veșnicie de el și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
în stradă și se repeziră la fereastră. O armată de tineri, ajunși la capătul răbdărilor, își strigau nemulțumirile, amenințau, își agitau pumnii. Milițienii, debarcați de urgență, nu reușeau să le facă față. Victor îi strigă din cadrul ușii și, fără să priceapă ce le spune, îl urmară pe hol. Întreg căminul fusese cuprins de haos. Sub presiunea aglomerației de la parter, geamurile și ușile cedară și întregul puhoi dădu năvală afară. Luați de val, Luana și Ștefan se treziră împinși în stradă. El

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
ea. Impresia pe care i-o lăsă Luanei fu catastrofală: țață de cartier. Întorși acasă, fata își descărcă sacul de impresii negative și ciuda împotriva cursului pe care-l luase profesia soțului ei. Ștefan, bărbatul meu e psiholog. Are facultate, pricepi? Cum, naiba, de m-am trezit dintr-o dată măritată cu un șofer? Ești șofer de taxi la "BOBO" S.R.L. Tu auzi cum sună? Escu râdea, o mângâia și-o ruga să nu-și bată capul cu astfel de nimicuri, tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
brațe, fericită să-l aibă aproape și încercă să-l facă să înțeleagă cât de mult suferea așteptându-l, cât se săturase de acele zile goale, pe care nu știa cu ce să și le mai umple. Escu nu putea pricepe de ce se plictisea așa de tare, când avea atât de învățat și infinite posibilități la îndemână de a-și petrece timpul liber. Nu înțelegi, Ștefan. Nu-mi doresc să colind străzile singură ca o femeie fără căpătâi, să cheltui banii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
el nu putea accepta așa ceva. Pregătea terenul pentru ziua în care va avea propria afacere, dorea să câștige atâția bani încât ea, Luana Escu, să fie cea mai elegantă și mai mulțumită femeie de pe pământ. O exasperau vorbele lui. Nu pricepea că nu-și dorea averi, nu fusese un copil de bani gata ca acum să le simtă lipsa. Împlinirea nu i-o putea aduce decât prezența lui și traiul lor fericit împreună. Au ieșit la o pizza și bărbatul făcu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
să ai motive reale pentru a mă oropsi. Rosti îngenunche lângă ea și-i prinse mâinile, lipindu-le de fruntea și de buzele lui fierbinți. Luana, nu pot să-ți spun în cuvinte ce e în sufletul meu. Nu mă pricep la vorbe și tu nu mi-ai dat nici o șansă pentru a-ți demonstra că... Își ascunse obrazul la pieptul ei și ea îi mângâie părul, începând să se scuze pentru toate întâmplările nefericite din trecut, încercând să-l convingă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
femeie. Ce-o mai aștepta, oare? S-au îndreptat amândouă spre gară, lăsându-l pe Ștefan în fața tribunalului incapabil să se miște. Familia a primit-o cu răceală, într-o tăcere plină de reproșuri și dezaprobare. Mătușa Vanda nu putea pricepe cum, în timp ce altele ar fi dat orice să se mărite, răsfățata blondă renunța la un soț dotat cu toate calitățile. Altădată conciliantă sau nepăsătoare la acțiunile celorlalți, mătușa Anda o sfida cu o privire glacială, aruncată peste nasul ridicat a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
dezorientate, vădit nepregătite. Întreg spectacolul a fost o catastrofă. Nu intrau bine două, trei, modele, că apărea formația, cu gemetele ei răgușite. Una din manechine a defilat cu rochia desprinsă într-o zonă dorsală, cu o privire tâmpă, ce nu pricepea nicicum de ce se prăpădește lumea de râs. Spectatorii, profund dezamăgiți, au vociferat întruna. Plătiseră un bilet piperat pentru un spectacol de amatori. Întoarsă acasă cu sufletul trist, Luana căzu într-o stare de profundă depresie. Era convinsă că locul ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
Femeia suspină și mai sorbi o gură de apă. Fata nu reuși să nu-și ridice sprâncenele a nesfârșită mirare, întrebându-se dacă ea nu auzise bine ori mătușa, bolnavă cum se afla, își încâlcise ideile atunci când vorbise. N-am priceput o iotă, spuse. Se uitară la ea prostiți apoi începură să împroaște acuzații, toți o dată. Realizase, într-un moment anume, că n-o înghit. Dintr-un motiv sau altul, aveau cu toții un dinte împotriva ei dar nu reușise vreodată să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
de a se îmbrăca. Unde până atunci, vară, iarnă, nu ieșea din materiale înflorate, ce-ți împrăștiau privirile pe tot felul de câmpuri multicolore, Nuța trecu acum, în forță, la un gen de modernism amestecat, pe care numai ea îl pricepea. Se încătușa în pantaloni strâmți, exagerat de mulați, care nu făceau altceva decât s-o pună într-o situație jenantă, scoțându-i în evidență un dos mare și neproporționat cu trupul uscat, cocoțat, în dușmănie, parcă -, pe două picioare rahitice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
încheie cu o oarecare apropiere între ei. Radu venise cu un buchet de flori și se arătase atent față de ea pe tot parcursul serii. La nici zece minute de la plecarea musafirilor, auzi soneria. Inima Luanei tresări. Cu speranța că el pricepuse mesajul ei nerostit, acela că ar fi dat orice să rămână singuri, se grăbi să deschidă. Când îl văzu pe Costi rămase perplexă. Se întorsese să ceară un pahar cu apă. Dată peste cap de neașteptata apariție, Luana îl repezi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
de extazul atingerii de care n-avusese, încă, parte. Ea îi dezgoli trupul tânăr, îl acoperi cu sărutări, se cufundă adânc în ochii lui neștiutori, îi mângâie părul și-l îmbătă cu pielea albă, fierbinte iar el își descărcă exaltarea pricepând cu greu că ratase momentul și că ea, cu o delicatețe de mătase, îl pregătea din nou, pentru a fi, așa cum era scris de când lumea și pământul, al ei. Și-au unit miezul sufletelor și învelișul tânăr ca două jumătăți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
Noia l-ar fi trântit de toți pereții. În fața Iulianei muțea, ascunzându-și în barbă nemulțumirea. Doamnei Darie puțin îi păsa ce se petrece în sufletul lui. Copil neînțărcat, încăpățânat și fără minte, el trebuia să se maturizeze și să priceapă că trecutul reprezintă o realitate de care nu poți fugi. Repetatele mustrări, legate de un moment sau altul al traiului anterior, aruncate cu ciudă asupra soției, erau lipsite de orice rațiune. O gelozie absurdă, fără fundament, nu făcea decât să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
să-l facă să înțeleagă că orice ar fi oferit acestei femei nimic nu valora mai mult decât un gest de mângâiere. Doamna Darie pleca așa cum venise, fără să aștepte confirmări, lăsând a părea că puțin îi pasă dacă bărbatul pricepuse ori nu mesajul celor câteva cuvinte pe care le rostise. Și totuși, Radu Noia nu putea fi altfel decât devenise în toți anii de singurătate sufletească prin care trecuse. Nimic nu-i putuse șterge nemângâiata durere din inimă. Zile și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
putea spune c-o iubește mai presus de orice, că e Dumnezeul lui și că dincolo de ea nu e nimic. Îi arăta, doar, asta, în fiece noapte a iubirii lor. O luase de nevastă pentru că era singura femeie capabilă să priceapă fără cuvinte. Unica lui declarație de dragoste sunase cam așa: Când eram copil, am citit într-o carte o poveste care m-a pus pe gânduri. Era vorba despre un bătrân care pescuise un peștișor fermecat. Ca să-i dea drumul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
să jur că asta îi va fi dorința. Spre marea mea surprindere, el a vrut doar să moară împreună cu nevasta lui, să nu se despartă niciodată de ea. Dacă aș pescui un peștișor fermecat, i-aș cere același lucru. Ai priceput ce-am vrut să-ți spun? Pricepuse ea, foarte bine, dar că femeia e cel cu coarne Luana era ferm încredințată iar asta n-avea nici o legătură cu religia. Era doar un fel de-a spune și ea se declara

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
dorința. Spre marea mea surprindere, el a vrut doar să moară împreună cu nevasta lui, să nu se despartă niciodată de ea. Dacă aș pescui un peștișor fermecat, i-aș cere același lucru. Ai priceput ce-am vrut să-ți spun? Pricepuse ea, foarte bine, dar că femeia e cel cu coarne Luana era ferm încredințată iar asta n-avea nici o legătură cu religia. Era doar un fel de-a spune și ea se declara perfect de acord. Nu luptase niciodată pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
el și încă foarte repede, pentru că dincolo ne așteaptă un teanc de hârtii. Luana încercă să facă ordine în puhoiul de cuvinte ce o săgetau. Nu înțelese, exact, cam ce urma să facă. Ceru lămuriri. Cordel se încruntă. Ce nu pricepi? Of, tare-i greu pentru unii să-și pună mintea la contribuție! Vei dactilo..., mă rog, cum se spune mai nou, tehnoredacta documentele ca și până acum și în același timp vei face tot ceea ce înseamnă munca de registratură. E

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
să caute ajutor. Se târî până în biroul contabilului-șef. Bărbatul se repezi s-o susțină. Se îngrozi văzându-i chipul palid, ochii goi, lipsiți de orice licărire. Domnule Popescu, cine sunt eu? Vocea îi era stinsă, el abia reușea să priceapă. Ea repetă întărâtată, cu ultimele puteri: Cine sunt eu? Ce știi despre mine? Alertat, economistul rugă pe unul din colegii de birou să cheme medicul. Luana continua să vorbească fără rost, să pună întrebări lipsite de sens. Ea voia neapărat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
să mai caute copii nereușite a ceva ce numai ea putea întruchipa. Pierdut în gânduri, Ștefan sesiză cu întârziere agitația din jur, auzi ca prin vis sirena salvării ce ieșea pe poartă, îl văzu pe slujbaș făcându-i semne și pricepu că cea purtată de dubița albă era Luana lui. Alergă ca un nebun în parcare, urcă la volan și urmări mașina din față, pradă celor mai negre presimțiri. Urmă trupul inert al Luanei în goană nebună pe holurile spitalului, își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
se așeză pe scaun, vădit plictisit. Nu vă mai bateți capul. Mergeți și vă vedeți de treabă. Doamna Noia ne părăsește. Și-a dat demisia. Nuța Cordel se uită la el buimăcită. Nu înțeleg. Directorul își pierdu răbdarea. Ce nu pricepi? Vrea să plece. Cordel clipi des, aiurită. Nu putea accepta că îndelungata așteptare, plină de planuri și măsuri severe, fusese în zadar. Domnule director, așa ceva nici nu intră în discuție. Femeii ăsteia nu i se vor mai face toate mofturile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
cu fel de fel de capete luminate și constată, îngrozită, în ce beznă trăise, în ce adânc al necunoașterii și lipsei de deschidere stătuse cufundată ani de zile. Își dezvoltă vocabularul, se familiariză cu termenii vehiculați prin birouri, începu să priceapă discuțiile la care lua parte. Venită din umbra unei fabrici cu orizonturi modeste, după ce, mai înainte, pierduse ani din viață încercând să-și îndeplinească statutul de soție casnică, Luana se înspăimântă să vadă cât de mult avea de recuperat. Ajungea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]