21,274 matches
-
decît păstorul. Cîinele-lup, ca mine, a făcut și războaie. Crezi că i-au dat vreo decorație? L-au lăsat tot afară. Abia la sfîrșit de Ev Mediu, cîinele a fost admis unde trebuia, în societatea înaltă. Au pictat lîngă el prinți și prințese. Eh, dacă aș fi trăit și io în Renaștere, altfel m-ar fi răsfățat italienii. Tu mă înfometezi cu ziua, 'ștele... Hai, vino încoa. Ne convertim la vegetarianism amîndoi. Mă gîndesc să mă angajez cîine de circ, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Domnul Rochester? "Spune-mi Edward". Iordan și tandrețea lui dominatoare: "Să te învăț să dansezi, fată mică". Mă împiedicam, pierdeam ritmul, îl călcam pe picioare. Stăruiam degeaba, pasul tot îl greșeam. Nu mă ierta. Broaștele e știut se transformă în prinți. Dar și prinții se transformă în broaște după ce-i săruți. Ai grijă, surioară. Saint-Beuve scria că domnul de Balzac nu știe să dezvolte o situație. Eu știu? Nici atîta. Dar am încredințarea ușurică, naivă că ficțiunea poate provoca realitatea. De-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
-mi Edward". Iordan și tandrețea lui dominatoare: "Să te învăț să dansezi, fată mică". Mă împiedicam, pierdeam ritmul, îl călcam pe picioare. Stăruiam degeaba, pasul tot îl greșeam. Nu mă ierta. Broaștele e știut se transformă în prinți. Dar și prinții se transformă în broaște după ce-i săruți. Ai grijă, surioară. Saint-Beuve scria că domnul de Balzac nu știe să dezvolte o situație. Eu știu? Nici atîta. Dar am încredințarea ușurică, naivă că ficțiunea poate provoca realitatea. De-asta mă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
nici măcar justificarea de-a fi "om cu operă". Mereu un personaj feminin care-și construiește o lume paralelă, total diferită de cea pe care o trăiește, de realitatea imediată. Dar care e realitatea? De ce n-ar fi cea închipuită realitatea? Prințul Mîșkin, veghind femeia moartă, e mai viu decît orice prinț. Ghepardul lui Lampedusa e mai viu decît orice ghepard. Pe Doamna T. aș recunoaște-o pe stradă. Oaia, odată desenată pe hîrtie de Saint-Ex, trăiește, ca să zic așa, pe cont
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
personaj feminin care-și construiește o lume paralelă, total diferită de cea pe care o trăiește, de realitatea imediată. Dar care e realitatea? De ce n-ar fi cea închipuită realitatea? Prințul Mîșkin, veghind femeia moartă, e mai viu decît orice prinț. Ghepardul lui Lampedusa e mai viu decît orice ghepard. Pe Doamna T. aș recunoaște-o pe stradă. Oaia, odată desenată pe hîrtie de Saint-Ex, trăiește, ca să zic așa, pe cont propriu și se pregătește să mănînce floarea. Și cine n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cu ea, lucrurile s-au schimbat. Licornul s-a deschis ca o carte de basme frumos colorată. Îi ascultam nemișcat poveștile din vremurile lui de glorie; mi-a vorbit de pădurile de argilă și de argint, unde era urmărit de prinți cu părul de mătase, în armuri strălucitoare, de ogarii galbeni cu ochii violeți ce-l hărțuiau din toate părțile, de fecioarele cu genunchii de catifea și despre cum își odihnea cornul între pulpele lor de chihlimbar. Poveștile lui erau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
aproape neînsuflețit au avut darul de-a mă întoarce cu greu din somnul morții. În următoarele clipe eram legat fedeleș și închis într-o colivie cu bare de fier, destul de meschină pentru dimensiunile mele. Apoi și-a făcut apariția și prințul; trufaș, aprig, mic la statură, cu trăsăturile dure, dar nu nedelicate, în fapt foarte bărbătești. Totuși, neclădit din acel aluat de distincție și grație din care sunt zămisliți cavalerii. Fata s-a năpustit în brațele lui cu toată furia, lăsând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
bărbătești. Totuși, neclădit din acel aluat de distincție și grație din care sunt zămisliți cavalerii. Fata s-a năpustit în brațele lui cu toată furia, lăsând la o parte orice pudoare ce ar fi fost demnă de o nefecioară închipuită. Prințul necavaler și vânător de licorni a respins-o cu siguranța delicată a celui care poruncește și a mângâiat-o împăciuitor și distant pe creștetul capului, ca pe oricare dintre ogarii lui complice la vânătoare. Iubirea pătimașă ardea în ochii ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
el mental, oniric sau manifest. Și în aceeași patimă nestăvilită și înșelată am intuit imediat șansa mea de salvare. La capătul a câtorva nopți, în care fecioria ei a rămas neprihănită, fata a început să înțeleagă că promisiunile făcute de prinț erau deșarte. M-a vizitat într-o noapte fără lună, unde numai întunericul putea să se strecoare printre șoaptele noastre. Mi-a cerut în genunchi iertare pentru nesăbuința faptei ei și mai ales a iubirii ei. Mi-a vorbit despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ce-mi vorbea, lacrimile se strângeau la colțurile ochilor ei lungi ca niște bobițe de mărgăritar și tocmai la lumina lor am putut zări adevărata față a suferinței, ce poate urâți și pe cel mai drăgălaș dintre chipuri. Aflase că prințul se va căsători cu o domniță din ținutul învecinat, după dorința părinților lui. Apoi mi-a vorbit despre nefericirea ei în paralel cu fericirea inexplicabilă de a-l fi cunoscut, în sfârșit, de imposibilitatea de-a mai iubi vreodată. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
va căsători cu o domniță din ținutul învecinat, după dorința părinților lui. Apoi mi-a vorbit despre nefericirea ei în paralel cu fericirea inexplicabilă de a-l fi cunoscut, în sfârșit, de imposibilitatea de-a mai iubi vreodată. La gândul prințului necavaler, capabil să înșele dragostea, dezgustul și revolta a crescut deodată în mine ca o furie, luând aproape formă materială. M-am opintit din toate mădularele și cu o singură lovitură de corn am sfărâmat barele de fier ale coliviei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
materială. M-am opintit din toate mădularele și cu o singură lovitură de corn am sfărâmat barele de fier ale coliviei și lanțurile ce mă țineau legat de ea. Și mă îndreptam ca o suliță vie către cortul unde dormea prințul să-l străpung cu cornul meu, doar că fata, intuind la timp intențiile mele, mi-a înlănțuit plină de dragoste gâtul cu mâinile ei grațioase și mi-a șoptit: Suferința mea va fi și mai mare dacă el nu va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
un câine credincios ce așteaptă mângâierea stăpânului. M-am așezat o clipă, atentă să nu tulbur marginile careului desenate fin pe nisip, și el și-a pus pe dată capul cu corn în poala mea. Totuși, nu avea maiestatea licornului prinț desprins din basmele cu fete frumoase, dar mai ales înțelepte, sau tapițeriile lucrate în mătase. După cum, nici să adoarmă în poala mea nu avea de gând. I-am atins grumazul și l-am mângâiat ușor cu degetul. Am stat așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
toată noaptea până la ultima picătură de sânge și urzește în roșu, pe raza lunii, trandafirul cel trufaș. Toată lumea e nemulțumită. E adevărat că textul făcea parte din bibliografie, dar de ce tocmai el, când la școală nu s-a studiat decât "Prințul fericit". Rezultatele la teste au fost miraculoase, în ciuda protestelor și a reclamațiilor la minister făcute deopotrivă de profesori și de părinți. Cu textul în față, copiii, mai ales cei ce îl vedeau pentru prima dată, și-au dat frâu imaginației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
zdrențuită pe care se mai putea vedea o semilună palidă, galenți de copil, odgoane, hamuri care își așteptau îndărătnic utilitatea, găleata cu tăciuni de pe vremea basmelor pentru caii năzdrăvani, potcoave, seturi desperecheate de cuțite, cu sau fără mâner, săbii pentru prinți sau pentru zmei, lănci pentru turniruri, o bucată dintr-un meteorit, câteva tropote de cai pursânge, un strigăt nedeslușit de luptă, care putea să însemne fie victorie, fie deznădejde, un scâncet înfundat (de băiat, după insistența monotonă în aceeași octavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Dorița, având destinația finală ... Hotarul. Odată ajunși În lumea plină cu minuni, copilul era lăsat să se joace În voie; uneori mătușăsa coopera, alteori rămânea numai cu gândurile ei care adesea erau legate, magic, de un cavaler visat ca un prinț din povestea citită de Zânița, prinț care avea fie trăsăturile băiatului mijlociu a lui Ștefan Ardeleanu, fie pe cele ale unui soldat liniștit din poligonul cu muniție veche. Copilul, care nu mergea nici călare, nici pe jos, dar alterna mereu
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ajunși În lumea plină cu minuni, copilul era lăsat să se joace În voie; uneori mătușăsa coopera, alteori rămânea numai cu gândurile ei care adesea erau legate, magic, de un cavaler visat ca un prinț din povestea citită de Zânița, prinț care avea fie trăsăturile băiatului mijlociu a lui Ștefan Ardeleanu, fie pe cele ale unui soldat liniștit din poligonul cu muniție veche. Copilul, care nu mergea nici călare, nici pe jos, dar alterna mereu cele două stiluri, inspecta pentru Început
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
puternic și care să fie purtat mai ușor, în același timp. Astfel, sînt departe de a contesta părerea lui Machiavelli, cu care toată lumea este de acord, aceea că regatele ereditare sînt cele mai ușor de guvernat. Voi adăuga doar că prinții moștenitori sînt fortificați în puterea lor prin legătura strînsă care există între ei și cele mai puternice familii din stat, dintre care majoritatea își datorează bunurile și grandoarea Casei conducătoare. Poziția lor este atît de inseparabilă de aceea a principelui
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
VI, gata de a fi condamnat pentru crimele lui; abominabilul lui bastard, Cezar Borgia, deposedat de tot ce a cucerit, murind mizerabil, Galeas Sforza, asasinat în mijlocul catedralei din Milano, Ludovic Sforza, uzurpatorul, mort în Franța într-o cușcă de fier, prinții de York și de Lancaster distrugîndu-se rînd pe rînd, împărații Greciei, asasinați unii de către alții, pînă ce, în fine, turcii profitară de crimele lor și exterminară slaba lor putere. Dacă astăzi, printre creștini, sînt mai puține revoluții, este pentru că principiile
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
continuu sub drapel, pe timp de pace, stagiile, cazărmile și multe alte reglementări care asigură un stat pe timp de pace, și împotriva vecinilor și chiar împotriva soldaților plătiți să-l apere. "Un principe trebuie să atragă și să protejeze prinții vecini mai mărunți, semănînd discordia între ei, pentru a ridica sau coborî pe cine dorește el." Este a a patra maximă a lui Machiavelli. Și tot astfel a procedat Clovis, primul rege barbar care s-a creștinat. El a fost
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
o dezinteresare totală pentru persoana sa. Prudența lui l-ar face un tată pentru vecinii săi, în loc de opresorul temut, iar puterea lui i-ar proteja în loc să-i distrugă. Este adevărat, de altfel, că principi care au dorit să ridice alți prinți cu ajutorul violenței, s-au prăbușit chiar ei. Secolul nostru ne oferă două exemple: primul se referă la Carol XII, care l-a adus pe Stanislas pe tronul Poloniei, celălalt este mai recent. Conchid, deci, că uzurpatorul nu va merita niciodată
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
I-a ruinat pe cardinali și pe oamenii bogați pentru a-și satisface cupiditatea. A smuls Romagna ducelui de Urbino, care o stăpînea, și puse să fie omorît temutul Dorco, ajutorul lui. I-a asasinat, printr-o trădare oribilă, pe prinții care i se păreau că duc o viață contrară propriilor sale interese. A pus să fie înecată o doamnă din Veneția, de care abuzase; dar cîte cruzimi nu s-au comis din ordinul lui! Cine ar putea număra toate crimele
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
în detaliu, pentru ca aceia care gîndesc ca el să nu mai găsească subterfugii și pentru a nu mai rămîne nici o posibilitate de a da frîu liber răului din ei. Cezar Borgia și-a clădit planul de mărire pe disensiunile dintre prinții Italiei. Pentru a uzurpa toate bunurile vecinilor mei, trebuie să-i fac slabi, iar pentru a-i face slabi trebuie să-i fac să se dușmănească între ei. Aceasta este logica sceleraților. Borgia voia să se asigure de un sprijin
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
facțiunea Urbanilor, prin daruri. Dar să nu mai cercetăm crimele lui Borgia, să trecem la actele lui de corupție, fie și pentru motivul că acestea comportă o asemănare înșelătoare cu actele de binefacere. Borgia voia să se descotorosească de cîțiva prinți din Casa Urban, de Vitelozzo, de Oliverotto da Fermo și ceilalți, iar Machiavelli susține că el a avut prudența să-i cheme la Sinigalia, unde, trădați, au fost uciși. A abuza de buna credință a semenilor, a folosi șiretlicuri infame
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
arta de a face să subziste atîtea trupe, la fel de necesară astăzi cum era pe timpuri arta de învinge dușmanul. Dar ce n-ar spune Machiavelli însuși, dacă ar putea vedea noua formă a Corpului politic al Europei și atîția mari prinți care trăiesc azi în lume și care atunci nu însemnau nimic; puterea bine consolidată a regilor, maniera de a negocia a suveranilor și acest echilibru de forțe, pe care l-a stabilit în Europa alianța unor conducători remarcabili, pentru a
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]