3,372 matches
-
să-ți urmeze îndemnurile inimii. Pentru că viața este menită a fi trăită în armonie cu cei din jur, bucuria, fericirea ta se împlinește alături de cei din jur. Căci ce rost are să urci pe un munte și să te bucuri de priveliște de unul singur? Cei “de jos” nu vor înțelege ceea ce le vei putea tu ulterior descrie; doar ajutându-i și pe ei, susținânduvă unul pe altul în ascensiune vei trăi atât bucuria călătoriei împreună cât și împărtășirea din frumusețea peisajului
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
răsărind din fundul mării cei șapte cai, mușcați de-o mulțime de raci. Mi-ai făcut un bine - zise un glas - ți L-am făcut și eu". Era împăratul racilor. El mână caii-n spre casă, și vede iar o priveliște ca-n ziua trecută. Însă în cursul zilei roaba babii s-apropiă de el și-i zise încet strîngăndu-l de mînă: "Eu știu, că tu ești Făt-Frumos. Să nu mai mănânci din bucatele, ce-ți fierbe baba, pentru că-s făcute cu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
și la ceafă. ― Greu mai deschideți, oameni buni! Credeam că ați plecat de-acasă. Dacă nu vedeam lumină... ― Așa e, așa e... Șerbănică Miga își umezi buzele: De fapt, pe cine căutați? Își agita silueta bondoacă, încercînd să taie orice priveliște spre interior. Antreul era minuscul și doar o arcadă fără ușă îl despărțea de sufragerie. ― Sânt șofer pe getax... Ochii scormoneau peste umărul bătrânului. Am adus aici acum două ore un domn. Ioniță Dragu tresări și ridică brusc gâtul. Semăna
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mișcau fermecător, aveai impresia că se joacă cu obiectele acelea fragile, abia le atingea. O îndemînare grațioasă pe care-ți făcea plăcere s-o observi. Îți încînta ochiul, încercînd în același timp o senzație odihnitoare. Prin mintea maiorului se perindară priveliști vechi în care foșneau mătăsuri, dantele scumpe înnobilau mâini de fildeș, conduri de atlas desenau gavote pe marmura lespezilor... ― Două bucăți? ― Nu, mulțumesc, una. Nu-mi place prea dulce. Melania Lupu se așeză în fața maiorului. ― Cum vi se pare? ― Excelentă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
leului și tigrului. Decorul pământean începe să fie unul nefamiliar, ca și cum din adâncul său ar iradia forța unei alte civilizații. Punctul de apogeu al acestei explorări ce evocă parcursul profesorului Challenger din The lost world a lui Doyle este contemplarea priveliștii ce pare să confirme cele mai extravagante ipoteze. În jungla îndepărtată sunt imobilizate navele spațiale ce au purtat către Pământ misiunea științifică trimisă de pe îndepărtată planetă Terango. Luc Orient consemnează emoția unei întâlniri de gradul III. Umanitatea terestră și supraviețuitorii
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Câteva vase menținute în carantină, era tot ce se mai vedea. Dar pe cheiuri, macarale mari părăsite, vagoneții răsturnați pe o parte, grămezi singuratice de butoaie sau de saci constituiau o dovadă că și negoțul murise de ciumă. În ciuda acestor priveliști ieșite din comun, concetățenilor noștri le era, pe cât se pare, greu să înțeleagă ceea ce li se întâmpla. Existau sentimentele obișnuite ca despărțirea sau frica, dar toți continuau totodată să pună pe primul plan preocupările personale. Nimeni încă nu acceptase în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
răget năprasnic. Dădură buzna în sala spațioasă de la intrare, sticla vitrinelor strălucind în lumina argintie a lunii care se revărsa prin ferestrele acoperișului. Urmă o scurtă pauză, în care monstrul parcă își trase sufletul. Salam și prietenul său Baghdadis contemplau priveliștea din fața lor. Muzeul Național de Antichități, nu demult trezoreria lui Saddam, în care abia mai încăpeau nestematele Mesopotamiei, era acum larg deschis. Nu se zărea nici un gardian prin preajmă. Poliția abandonase de mult posturile; iar ultimul paznic își luase tălpășița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
expediat de pe scenă, înconjurat de oameni de pază care-l împingeau spre o mașină. Mulțimea, care cu jumătate de minut înainte aplauda și aclama, era acum zguduită de panică. Se auzeau țipetele celor din față, care încercau să fugă de priveliștea teribilă a cadavrului. Polițiștii formaseră un cordon de brațe în jurul mortului, dar presiunea mulțimii era aproape imposibil de stăvilit. Oamenii țipau și alergau în dezordine, încercând disperați să scape. Doi ofițeri militari superiori din detașamentul premierului se împingeau în direcția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
încărca încă, durând mult mai mult decât înainte. Nu apărea nici un rezultat. —Haide, haide, murmură ea. Imediat, ca și cum i-ar fi fost ascultată comanda, se auzi un șuierat și ecranul se goli. Însă, brusc, începu să se încarce cu o priveliște pe care Maggie nu o recunoștea. Fusese teleportată în alt loc din Second Life, deși nu apăsase pe nici un buton. Atinsese tastatura fără să-și fi dat seama? Imediat le zări. Nu două capete de iepure, ci patru acum, înconjurând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
și apoi plecând cu mașina. Se duse la punctul de observație și cercetă terenul. Văzu urme de cauciuc, dar nu o ajutau. Nu era detectiv; nu știa la ce se uită. Maggie se întoarse cu spatele la drum, observând abia acum frumusețea priveliștii. Cerul era de un albastru-pal de dimineață, soarele destul de puternic ca să lumineze această priveliște aridă, nisipoasă: dealurile, desfășurându-se în trepte, punctate de măslini izolați. Viguroși, neclintiți, cumva încăpățânați, i se păreau lui Maggie niște bărbați scunzi, îndesați: puternici și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Văzu urme de cauciuc, dar nu o ajutau. Nu era detectiv; nu știa la ce se uită. Maggie se întoarse cu spatele la drum, observând abia acum frumusețea priveliștii. Cerul era de un albastru-pal de dimineață, soarele destul de puternic ca să lumineze această priveliște aridă, nisipoasă: dealurile, desfășurându-se în trepte, punctate de măslini izolați. Viguroși, neclintiți, cumva încăpățânați, i se păreau lui Maggie niște bărbați scunzi, îndesați: puternici și nerăbdători. Un amănunt din acea priveliște îi întări hotărârea. Va găsi tăblița aia nenorocită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de dimineață, soarele destul de puternic ca să lumineze această priveliște aridă, nisipoasă: dealurile, desfășurându-se în trepte, punctate de măslini izolați. Viguroși, neclintiți, cumva încăpățânați, i se păreau lui Maggie niște bărbați scunzi, îndesați: puternici și nerăbdători. Un amănunt din acea priveliște îi întări hotărârea. Va găsi tăblița aia nenorocită, chiar dacă ar fi ultimul lucru pe care l-ar face. O va găsi de dragul lui Uri și, de asemenea, de dragul mamei și al tatălui său. Oricine i-ar fi făcut asta lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
că am fost înșelată, mă tem. —Înșelată? —De un taximetrist. A spus că mă va duce el. M-a lăsat acolo, la marginea drumului... arătă coasta dealului pe care tocmai o coborâse... a zis că ar trebui să îmi placă priveliștea. După care, n-o să vă vină să credeți, s-a suit în mașină și a plecat. Cu haina mea cu tot. Era evreu, șoferul ăsta? Maggie se împotmoli. Care era răspunsul corect? Ar fi fost o insultă să acuze un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
bărbați din fața ei se apropiară, astfel că putea vedea mici părți din fețele lor, care nu erau ascunse. Ochii bărbatului mai înalt, din stânga ei, erau negri, inexpresivi și sticloși, ca un iaz înghețat iarna. Lăsa impresia că până și asta, priveliștea unei femei înconjurate de bărbați mascați, care se chinuia să respire, îl plictisea. Maggie se uită la partenerul lui sau mai degrabă se uită către el, sperând să găsească acolo vreo licărire de umanitate. Dar ceea ce văzu îi dădu fiori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
atunci, zise Maggie fără să se adreseze cuiva anume. Dar Mustafa, care mergea lângă ea, zâmbi. —Aici. Uri a fost cel care i-a condus sus, astfel că stăteau acum pe o platformă ridicată de piatră, având sub ochi o priveliște minunată a Ierusalimului. În dreapta, Maggie putea vedea diferitele clădiri guvernamentale pe care Uri i le indicase pe drum, chiar și o pistă de alergări. În partea opusă, în depărtare se zărea într-adevăr un covor dens de copaci: Maggie aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
sută de ani. Își privi iarăși ceasul. Ajunsese cu trei minute mai devreme. Încă cinci minute și aveau să înceapă. Drama conferinței de presă comune avusese un efect mult mai puternic decât anticipase toată lumea. Televiziunea e un mediu sentimental, iar priveliștea celor doi cai de luptă alăturându-se unul celuilalt, în incantația cuvintelor strămoșului lor comun s-a dovedit a fi irezistibilă. Canalele de știri transmiteau douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru - numai despre Avraam, tot timpul -, ștergând urmele violențelor de mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
sa ființă i se părea gata să plesnească, pornind de la cizmele voluminoase de antilopă. Ca și când ar fi vrut să verifice asta, Ignatius își îndreptă ochii lui neobișnuiți spre picioare. Păreau într-adevăr umflate. Era gata să-i ofere mamei sale priveliștea acelor cizme umflate, ca o dovadă a nepăsării ei față de dânsul. Privind în sus, văzu cum soarele începe să coboare spre Mississippi la capătul lui Canal Street. Ceasul magazinului universal Holmes arăta aproape ora cinci. Începu să-și pregătească în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
spuse. Încă o oră și scăpa de pasăre. Capitolul 72 Ellis stătea în fața fratelui său Aaron, în biroul acestuia de la firma de avocatură. Fereastra biroului avea vedere spre sud, spre oraș, spre Empire State Building. Era o zi cețoasă, dar priveliștea era spectaculoasă, plină de forță. — OK, zise Ellis. Am vorbit cu tipul acela din California, Josh Winkler. — Aha. — Spune că nu i-a dat nimic mamei. — Aha. — Spune că ceea ce a trimis era apă. — Și ce te-ai fi așteptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
de pe umerii ei. — Ce-ai să faci, stăpână? a Întrebat domnul Bitter cu o nuanță de bucurie răutăcioasă În glas. Nu-și dădea deloc osteneala să-și ascundă Încântarea de a-și vedea stăpâna atât de neajutorată și de necăjită. Priveliștea neputinței celor puternici Îl amuza Întotdeauna. Mătușa Banu s-a Încruntat doar puțin. Nu a răspuns. Atunci domnul Bitter a sărit jos și s-a așezat lângă pat, periculos de aproape de mătușa Zeliha care era cufundată Într-un somn adânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ori de plante din grădina de zarzavat, sau În zăpezile veșnice, și totuși vederea zăpezii e Întotdeauna excitantă! M-am obișnuit cu saltelele, cu sălile de baie și cu terasele pe care poți mai apoi să bei un pahar admirînd priveliștea, de pildă la Hôtel Eden au Lac de la Montreux sau la Albergo Le Sirenuse din Positano, două locuri unde Delphine a fost mult mai fericită cu mine decît din ultima vreme. Înțeleg de ce mi-a spus că eram mai amuzant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
aglomerare lucea și fumega, printre blocuri de locunițe așezate de o parte și de alta, prezentând rânduri și rânduri de ferestre care se pierdeau în zare. Porfiri avu revelația tuturor vieților trăite în spatele obloanelor închise, și chiar dacă pentru unii, asemenea priveliști nu erau decât butaforie, pentru Porfiri fațadele uniforme ale orașului păreau mai degrabă o cortină impenetrabile de piatră. La urma urmei, tragediile au loc în spatele și nu în fața cortinei. Virginski zâmbea privind amuzat la cizmele sale care se afundau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
voiau să stea aproape de nivelul străzii și plăteau bani buni pentru locuințele de la primele etaje. Nu-i păsa nimănui de poezia urbană pe care o puteai surprinde de pe acoperiș. Dacă se strica liftul? Contemplase tăcută, de pe terasa aceea din centru, priveliștea uluitoare a zgârie-norilor strălucind În noapte. Privind În jos de la 45 de metri, Kitty nu putea uita cât de fascinată fusese de râul șerpuitor de taxiuri galbene care Își croiau drum printre zgârie-nori, la o oră la care Bucureștiul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
se gândi o clipă. Dacă pentru ea L.A.-ul era ca planeta Marte, atunci călătoria la San Francisco echivala cu o excursie pe Uranus. Dar... la naiba, de ce nu? — În regulă, când plecăm? — Înainte de apus, ca să ne putem bucura de priveliște, răspunse Desert Rose. Stai o clipă să plătesc și mergem. Hei, nu așa repede, fetelor, nu vreți să stăm puțin, să bem ceva Înainte de-a pleca? Întrebă Diane, care, după drumul bătut de la aeroport, simțea că merita și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
acolo? plusă Desert Rose cu șarmul ei. Trebuie să prindem un avion! — Nu știu ce să zic, e destul de riscant, sunt o groază de polițai prin zonă. Kitty se uită la oamenii Îngrămădiți ca niște animale În camion. Nu era deloc o priveliște Îmbietoare. Poate ar fi mai bine să nu... Îi șopti prietenei sale. — Îți dăm cincizeci de dolari! sări Desert Rose. — Hai să așteptăm altă mașină, nu-mi plac oamenii ăștia! Îi zise Kitty printre dinți. — Nu! — Am putea... — Ce? Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
vreo poțiune magică! Deschise ușa de sticlă și ieși pe terasă, uitându-se la plajă. Vântul făcea nisipul să zboare fără rost, așa cum viața o făcea pe ea să zboare fără rost dintr-un loc Într-altul. Cu toate astea, priveliștea era minunată! Ascultă valurile, se lăsă mângâiată pe obraji de briză, privi oceanul, simțindu-se, În tot acest timp, mai fericită decât fusese vreodată. Fericită că-și dăduse demisia, că-l părăsise pe Roger, că-și lăsase Întreaga viață În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]