5,783 matches
-
aprilie 1302, în Catedrala Notre-Dame din Paris, Statele Generale erau convocate pentru a delibera "asupra unor probleme care interesau regele și regatul", de fapt pentru a protesta contra atitudinii papei Bonifaciu al VIII-lea: regele căuta să-și apropie stările privilegiate, asociindu-le actului de împotrivire contra acestuia 189. În luna martie 1308, Filip ce Frumos convoca pentru a doua oară Statele Generale, la Tours, pentru a aproba măsurile contra templierilor, iar la 1 august 1314 la Paris într-o adunare
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
provinciale, au exercitat dreptul de a aproba impozitele extraordinare, întărindu-și în acest fel poziția față de rege. În același an s-a născut ideea unui control asupra regalității, idee ce va fi reluată în 1355191. Datorită opoziției crescânde a stărilor privilegiate, Filip al IV-lea cel Frumos a fost nevoit să înceteze ridicarea subsidiilor, iar Ludovic al X-lea (1314-1316) va fi obligat la numeroase concesii, concretizate în Carte provinciale. Dintre acestea a rămas celebră Carta Normanzilor (din anul 1315, reconfirmată
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
până la apariția englezilor și, chiar în acel timp, acestea nu erau impozite propriu-zise, ci colecte destinate nevoilor locale. De la sfârșitul secolului al XIII-lea stările din Agenais începeau să se întrunească separat, rezultat al agravării contradicțiilor dintre orășenime și stările privilegiate. Nobilii și clerul acuzau orașul de uzurparea funcțiilor lor juridice iar orașele erau indignate pentru faptul că clerul refuza să participe la cheltuielile comune ale comitatului. Consiliul general din Agenais începea astfel să prezinte câteva trăsături caracteristice ale funcționării adunărilor
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Picardia aveau, la rândul lor, organe reprezentative locale. Statele Generale din Franța, înfățișând un tablou atât de diversificat, permit câteva concluzii importante în economia problemei. Din anul 1317 suveranii Franței au început să convoace separat în adunările provinciale reprezentanții stărilor privilegiate: la Paris, Stările Generale din Nord (Languedoïl), iar la Toulouse, de regulă, Stările Generale din Sud (Languedoc). Din punct de vedere al reprezentării în Statele Generale, Franța era împărțită în pays d'états (teritorii de margine, între care Bretania, Artois
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
care aveau dreptul să convoace State provinciale și pays d'élections (teritorii care au păstrat acest nume până la Revoluția franceză, făcând parte din domeniul regal în 1360 și nu aveau acest privilegiu). Regii Franței au înțeles că alegerea reprezentanților stărilor privilegiate trebuie făcută din circumscripții delimitate arbitrar, pentru a echilibra raportul cu aceștia, deci nu din Statele provinciale, ai căror reprezentanți ar fi fost mai numeroși. Ei trebuiau să împiedice ca un deputat să se considere reprezentantul unui corp autonom, de
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
și-a renegat trecutul, impulsionată de Etienne Marcel, starostele negustorilor din Paris și revoltându-se contra monarhiei. Constrâns de nevoi financiare, Delfinul Carol va sancționa Marea Ordonanță din Martie (1357), punând Coroana sub tutelă și trecând puterea în mâinile stărilor privilegiate. Este momentul reinstaurării echilibrului monarhiei și stărilor privilegiate, cu o preeminență a puterilor celor din urmă. Marea Ordonanță din Martie prevedea întrunirea Statelor Generale fără convocare regală, pentru a delibera în problemele cele mai importante ale regatului, reforma organelor centrale
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
starostele negustorilor din Paris și revoltându-se contra monarhiei. Constrâns de nevoi financiare, Delfinul Carol va sancționa Marea Ordonanță din Martie (1357), punând Coroana sub tutelă și trecând puterea în mâinile stărilor privilegiate. Este momentul reinstaurării echilibrului monarhiei și stărilor privilegiate, cu o preeminență a puterilor celor din urmă. Marea Ordonanță din Martie prevedea întrunirea Statelor Generale fără convocare regală, pentru a delibera în problemele cele mai importante ale regatului, reforma organelor centrale și locale, asigurarea păcii interne. Se fundamentau în
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
și locale, asigurarea păcii interne. Se fundamentau în acest fel modalitățile de colaborare a regelui cu Statele Generale, în perioada monarhiei stărilor. Starea a treia, care se simțea mult mai numeroasă și mai importantă decât fiecare din celelalte două stări privilegiate, căuta mijloacele prin care să nu fie pusă, în viitor, în minoritate. De patru ori consecutiv deputații municipali au supus sancționării regelui, în Marea Ordonanță din Martie (art.1, 5, 6, 27), principiul ca hotărârile Statelor Generale să fie luate
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Carol a părăsit Parisul și a convocat la Compiègne, în mai 1358, sesiunea Statelor Generale din Nord, în care majoritatea o dețineau deputații nobilimii și ai unor orașe din nordul Franței, atașate monarhiei. Reușind să rupă unitatea celor trei stări privilegiate, Delfinul Carol a pus capăt opoziției și a restabilit autoritatea regală. De acum stările apar supuse regelui. Tentativa Statelor Generale de a-și impune controlul asupra regalității a eșuat deoarece monarhia era suficient de bine consolidată, iar stările nu au
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
stările apar supuse regelui. Tentativa Statelor Generale de a-și impune controlul asupra regalității a eșuat deoarece monarhia era suficient de bine consolidată, iar stările nu au acționat unitar. Lipsa de unitate s-a manifestat pe trei planuri: în interiorul stărilor privilegiate (în special a Stării a treia); între cele trei stări; în-tre Statele Generale provinciale. Se adăuga și lipsa de colaborare a Stării a treia cu Jacqueria 199. După semnarea Tratatului de pace de la Calais, în 1368, regele Carol al V
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
și lipsa de colaborare a Stării a treia cu Jacqueria 199. După semnarea Tratatului de pace de la Calais, în 1368, regele Carol al V-lea (1364-1380) a declanșat o politică de refacere și întărire a puterii centrale, pentru subordonarea stărilor privilegiate. Ulterior, în perioada minoratului regelui Carol al VI-lea, grupările nobiliare au reînceput lupta pentru putere, ceea ce a generat violențe, abuzuri și mișcări populare îndreptate împotriva fiscalității excesive. O nouă întrunire a Statelor Generale din Nord a avut loc în
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
reprezentanții diverselor clase ale națiunii contrabalansau regalitatea, iar pentru a evita tirania era suficient de reveni la instituțiile dintr-un trecut destul de recent"202. Regele devenea din suzeran, suveran. Ce se urmărea ? În principal restabilirea echilibrului între monarhie și stările privilegiate, adică repunerea instituției Statelor Generale, cu rol activ și efectiv, în guvernare. Aceste idei, care au inspirat deputații Stării a treia în adunarea Statelor Generale de la Tours, îi vor inspira și pe adepții monarhiei temperate în secolul al XVII-lea
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
fost dispersate în urma impunerii prin forță a voinței suveranului); ultima convocare a adunat la Paris stările Ligii (26 ianuarie 8 august 1593), pentru reglementarea succesiunii la tron după noi principii și interpretarea legii salice, al cărei apărător se considerau stările privilegiate. Eșecul acestei ultime adunări a permis lui Henric al IV-lea să recurgă, în continuare, numai la colaborarea notabililor. Membri Adunării Notabililor erau desemnați de rege. Ei nu transmiteau doleanțe ale vreunor reprezentanți, cum era practica în cadrul Statelor Generale. În
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
continuare să nu mai recurgă la "bunăvoința" stărilor. În întreaga perioadă suveranul a păstrat intactă puterea legislativă. De aceea în anul 1576, într-un moment critic pentru monarhie (care a antrenat catolicii și hughenoții în mișcarea antiregală), cele trei stări privilegiate reunite la Blois au hotărât că de atunci înainte "voința lor unanimă trebuie să-l oblige pe rege"204. Le Tiers états, care în Statele Generale se situa pe poziție de egalitate față de cler și nobilime (cu excepția adunării din anul
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
urmărind democratizarea societății 209. A izbucnit o dispută de procedură, care privea modul de vot: se va vota pe ordine, cum era tradiția ? În acest caz le Tiers nu ar fi dispus decât de un vot contra două ale stărilor privilegiate. Toate Caietele Stării a Treia consacră faptul că în Statele Generale votul trebuia să aibă loc individual și nu pe ordine/stări: aceasta era cheia Revoluției. În votul pe stări clerul și nobilimea ar fi avut două voturi, iar Starea
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
lăsat lui Ioan fără Țară o putere de necontestat. Coroana se afla în fruntea întregii nobilimi, interesată să îngrădească puterea regală și să participe la guvernare. Lupta pentru putere a fost, în esență, o luptă a monarhiei contra reprezentanților stărilor privilegiate, iar în final o luptă contra Parlamentului. Îngenuncheate de autoritatea lui Henric al II-lea, nemulțumite, stările au răbufnit sub Ioan fără Țară, dar nu pentru a răsturna ordinea legală, ci pentru a împiedica pe rege să abuzeze de puterea
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
dezvoltate în Petiția baronilor din 1215, ambele constituind baza revendicărilor din Magna Charta. Din conținutul textelor se poate sesiza că nu este vorba de noi concesii, ci de o restituire a libertăților anterioare. După sancționarea Chartei conflictul regelui cu stările privilegiate va fi amânat pentru doi ani. Întrucât înfrângerile de la Roche-au-Maine (2 iulie 1214) și Bouvines, la care s-a adăugat intenția regelui de a stabili noi impozite pe domeniile baronilor, au produs o stare de revoltă de amploare, creșterea nemulțumirii
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Franța, cărora li s-au asociat clerul. Deși regele Ioan acordase la 12 noiembrie libertatea alegerilor canonice, Langton a înțeles că, disociind cauza Bisericii de cea a nobilimii, nu va putea menține libertățile clerului. Este expresia tipică a solidarității stărilor privilegiate, asociată în lupta contra regalității. În fața refuzului regelui de a le sancționa revendicările, baronii au recurs la cel mai înalt act de împotrivire: retragerea omagiului. Regele a cedat. Reprezentanții celor două părți s-au întâlnit la 15 iunie 1215 în
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
și de Dublin, cu rol de mediatori, trimisul papei, consilierii laici și ecleziastici, de cealaltă parte fiind "toată nobilimea engleză". În ciuda datei oficiale (15 iunie 1215), Magna Charta Libertatum a fost sancționată la 19 iunie 1215. În acest fel, stările privilegiate l-au împiedicat pe rege să abuzeze în viitor de drepturile sale. Despotismul regal a fost îngrădit de marea nobilime, susținută de orășeni, de mica nobilime provincială și clerul superior, rezultatul fiind triumful unui Parlament colaborând cu regalitatea. Magna Charta
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
burgheziei (art.13). Multe articole priveau justiția regală (art.18-20, 22, 24, 25, 34, 38-40, 50, 59, 78-96, 201 seq.). Între clauzele politice și fiscale, sunt importante cele care reglementau convocarea Marelui Consiliu (Magna Concilia) și necesitatea consimțământului reprezentanților stărilor privilegiate pentru ridicarea impozitelor (art.12, 14). Pentru "sfatul" comun al tuturor supușilor în privința altui "ajutor" (auxilium) decât cel acordat în situațiile cunoscute răscumpărarea regelui prizonier, ridicarea în rang de cavaler a băiatului vârstnic al seniorului și căsătoria fiicei lui în
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Deși a jurat că va respecta Magna Charta, Ioan fără Țară a trimis mesageri la Roma și, în urma acestor intervenții, papa Inocențiu al III-lea a anulat actul, prin Bula din 24 august. Pus în fața unei noi răzvrătiri a stărilor privilegiate, noul rege, Henric al III-lea (1216-1272) a reconfirmat Magna Charta. Perioada lui de minorat va fi marcată de lupte interne. Trei mari serii de fapte explică noua insurecție a baronilor: abuzurile consilierilor regali; încercările Sfântului Scaun de a aservi
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Camerei superioare, nefiind o exprimare exactă a realității. Un consiliu de 25 de baroni aleși, era însărcinat cu supravegherea modului în care regele respecta "pacea internă" și libertățile concedate. Parlamentul din 1265 a asigurat echilibrul necesar între monarhie și stările privilegiate, dar nu și "pacificarea" regatului. În adunare au fost prezente toate elementele active ale Parlamentului Angliei: lorzii, deputații comitatelor (country members) și cei ai orașelor (borough members), deși cele două din urmă categorii vor participa la început doar cu titlul
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
și procedura reprezentării celor trei stări privilegiate în Parlament. Lupta constituțională a stărilor cu monarhia își va afla soluția pacifistă în timpul domniei lui Eduard I (1272-1307). Parlamentul din 1295, considerat Model Parliament, a consacrat practica de convocare a reprezentanților stărilor privilegiate: nobilimea, clerul și orașele. Inaugurând colaborarea regalității cu Parlamentul, regele va convoca, la fel ca și în anul 1265, doi cavaleri din fiecare comitat și doi deputați din fiecare oraș. Există însă o deosebire esențială, întrucât față de Parlamentul lui Simon
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
între rege și Parlament, distrus de "inovațiile" lui Simon de Montfort, puterea executivă fiind restituită monarhiei, în perioada domniei lui Eduard al II-lea (1307-1327) echilibrul va redeveni instabil. Prin Quaranta ordinanze (1311) regele va fi repus sub tutela stărilor privilegiate 232: Parlamentul trebuia convocat de două ori pe an; o comisie parlamentară se constituia pentru a judeca acuzațiile contra funcționarilor regali. În esență, ordonanțele repun în vigoare o mare parte a Prevederilor de la Oxford. Anul 1311 a reprezentat o cotitură
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
urmau a fi hotărâte în viitor de către rege în Parlament, chiar dacă principiul Q.o.t. era doar subînțeles din practica Adunărilor de stări și în celebrul Statut de la York. Pentru a restabili echilibrul regele și-a asigurat colaborarea vârfurilor stărilor privilegiate, dar va sfârși prin a deveni victima Parlamentului. Regele Eduard al III-lea (1327-1377) a reușit, până către anul 1341, an considerat punct final al perioadei de tranziție în dezvoltarea Parlamentului, o bună colaborare în Parlament cu reprezentanții stărilor privilegiate
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]