29,442 matches
-
vedea decât negru în jur, creierul îi era presat de cele mai neașteptate presimțiri, se simțea ca într-un somn. Ca într-o boală... Abia a treia seară s-a dus la Sidonia, a intrat în bucătărie, femeia prăjea pește proaspăt, s-a așezat pe un scaun și a spus simplu: Ovidiu a plecat. Sidonia a privit-o cu sprâncenele mult ridicate pe fruntea îngustă, cu furculița în mână, suspendată. A ascultat apoi relatarea Carminei, întorcea peștii, îi așeza la loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ideea. Este destul de aproape, o asigură, sper să vă placă ambianța, ca să uitați de interdicția cu fumatul. Sidonia urmărea din când în când poala rochiei împinsă de picioare, avea o mișcare amplă, grațioasă, o mulțumea. O vânzătoare stropea trotuarul măturat proaspăt, avea pulpe groase, pline de pilozități, o monstruozitate și era așa tânără! Iată-mă pornită din nou la un drum absolut neobișnuit pentru mine, se lansă Sidonia, am impresia că revederea noastră de sub stejar se poate chema întâlnire, acasă, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
i le corijeze, să aibă mândria că bărbatul îi pleacă din casă ca scos din cutie. Deși, dacă era să se gândească bine, Sidonia niciodată nu avusese asemenea preocupări, cu toate astea, Trofin și Ovidiu arătau impecabil! Dimitrie avea părul proaspăt spălat, lucea, probabil colindase pe la foruri superioare cu probleme de serviciu, încercă să ghicească dacă avusese succes ori ba, acolo pe unde fusese, probabil că da, altfel nu i-ar fi telefonat sau chiar dacă ar fi făcut-o, ea i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
el acolo. Ea spuse zâmbind, abandonase rapid subiectul despre Trofin, îl întrebă pe Dimitrie ce vede el în pământul acela? Poate numai o promisiune, spuse el și zâmbi măgulit. Nu-l ispitea ideea s-o care după el pe câmpia proaspăt arată. Aici, în oraș, Sidonia se afla în elementul ei. Acolo n-ar mai fi fost ea. Și când mă gândesc, spuse fără nici o legătură Sidonia, că aș fi avut și eu dreptul la fericire, așa, ca orice femeie de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
era apa oprită, chiar în ziua când Pinochio se întorcea din Ungaria, nouă ne fusese dor, eu veneam de la țară cu o pungă foarte grea, nu mai aveam bani deloc și luasem de toate: pui tăiați, ouă, piersici atât de proaspete, roșii, morcovi, dovlecei, ceapă, cartofi, usturoi, borcane cu gem de zmeură și căpșuni, suc de căpșuni, zmeură pur și simplu, o caserolă cu mazăre și carne, lui Miau i-a plăcut, Mihai a mâncat zmeura, eu am încercat să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
vă fac o scurtă vizită în drum spre aeroport. — Ce surpriză plăcută! spuse Eleanor. Nu te-am mai vazut de secole! Ai luat micul dejun? — Atât cât am putut, zise Șam. — Bei o cafea? — Da, mulțumesc. — Pun de-o cafea proaspătă, spuse Eleanor, apucând cafetiera. — Vai, nu te deranja! o opri Șam. E foarte bună și asta. Îmi place cafeaua călâie, continuă el și flutură suplimentul de la Sentinel. Ați văzut chestia asta? — Ce-i aia? se minuna Eleanor. — Numărul de azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
prinde bine. Te-ar ajuta să elimini din organism toată otravă pe care ți-a inoculat-o Fanny Tarrant. — Adrian crede că sauna-i remediul universal al tuturor bolilor, spuse Eleanor. Ești sigur că nu vrei un strop de cafea proaspătă, Șam? Ți-aș fi recunoscător dacă mi-ai aduce un suc de fructe. În regulă, spuse Eleanor ducând tavă la bucătărie. Adrian puse suplimentul lui Sentinel pe masă. — Ei bine, l-am terminat. — Mi se pare normal să fii prudent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
vineți, posomorâți; nori de bumbac. Despre oraș: orașul adormit; paradisul luminii; parcurile sunt triste; este pustiu și liniște; clopotnița de aur străvezie; oraș ca un furnicar; seara începuse să-și lase valurile negre asupra orașului. Despre primăvară: se-ntoarce iar proaspătă; primăvară fragedă, întinerită; veni cu cofa plină de rouă și lumină; vine într-o caleașcă încununată cu verdeață; un parfum ușor vine pe adierea amurgului; dulce serbare poetică; miresme calde de cimbrișor; iarba este de un verde-crud sălbatic; solii primăverii
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
simțitor și lumina de afară ne inundă parcă sufletele. Cerul e senin ca o pătură azurie și nici un nor nu poposește măcar fundalul acestuia. Plantele s-au trezit la viață. Primii își scot capetele argintii de lumină, din zăpada încă proaspătă, ghioceii. Ei vestesc plini de bucurie sosirea primăverii. Săgețile verzi ale firelor de iarbă ies și ele la iveală, spintecând urmele iernii. Apar apoi florile de primăvară: toporașii violeți, lăcrămioarele de cristal, viorelele mov, apoi păpădiile aurii. Se ivesc mai
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
să ne luăm rămas bun de la ultimele zile ale lunii august, zâna melopeelor și Doamna curcubitaceelor; Toamna, își intrase deja în drepturi, căci frunzele copacilor își schimbaseră încet-încet culoarea. Natura întreagă căpătase un aer de tristețe. Totul părea schimbat. Verdele proaspăt al ierbii, care dădea atâta viață și culoare firii, acum s-a preschimbat într-un galben pal, contrastând cu soarele palid ce abia se mai zărea pe cerul mohorât. Toamna adusese cu ea vântul care a risipit frunză cu frunză
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
aude clinchetul tălăngilor prinse la gâtul oilor care pasc iarba fragedă. Treptat, ne învăluie puternicele miresme ale oceanului verde al coniferelor și intri fascinat în enorma catedrală a pădurii. Privirea rătăcește și se umple de culorile vii ale unei vegetații proaspete, de o neîntrecută frumusețe. Plămânii respiră aerul tare și curat al pădurii și întreaga ființă e pătrunsă de liniște și calm. Simți că te afli într-o lume de miresme tari și de legende, te simți liber ca pasărea, ori
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
unui munte ce se înălța până la cer ca un enorm telescop și un nume mi-a rămas adânc întipărit în minte - Rarăul. Când vâlvătaia de aur începe să e stingă, iar odată cu ea se sting și puternicele miresme de rășină proaspătă, noaptea neagră și rece se instalează încetîncet. Mii de licurici răsar din întunecimile codrului. Garda de onoare a cerului se schimbă treptat. Pânzele imense și schimbătoare ale nopții se aștern încet peste oceanul verde al coniferelor. Deodată văd lumină. M-
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
gingașe, pure, de glasuri tremurând timide, la întâlnirea cu viața, sau glasuri vesele fericite reprezintă adolescența cu vise, cu idealuri, cu planuri pentru viitor, reprezintă maturitatea, severitatea; reprezintă bătrânețea cu flori albe ninse pe la tâmple. Patria este leagănul alb și proaspăt mirositor a viață nouă, este căsuța pierdută în verdeața plopilor din fața ei, cu mușcate roșii înflorite la fereastră, este cântecul mamei plin de dragoste, este lacrima mamei ce-ți cade pe obrajii înferbântați de boală, sau este surâsul cu care
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
zarzavat, în jurul cărora era o vegetație luxuriantă. Florile de culori multicolore împodobeau balcoanele și ferestrele. Orașul era îmbrăcat într-o haină verde, presărată ici, colo cu diverse culori ce străluceau în lumina soarelui. Blocurile erau înalte și frumos construite. Aerul proaspăt te împresura din toate părțile. Boarea florilor se răspândea în întregul oraș. Adierea aceea catifelată era poate răsuflarea cu care acestea doreau să farmece pe admiratori. Străzile erau pline de oameni care vorbeau frumos între ei, se salutau șu se
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
aruncați inutil pe stradă, fără identități. Timpul păru a se fi oprit. Nimeni și nimic nu pare a vrea să spună ceva. Rășina brazilor preacuvântează celor patru colțuri ale camerei. Misterul începe a se contura stângaci: mireasma neîncepândă a rășinii proaspete și dulci se profilează pe pereți învingând. Clinchet violet de clopoțel trezește însă focul din cămin și camera la viață. Afară valurile se rup, zbătându-se în mâinile furiosului viscol. Irisul înghețat pe ochiul rece al iernii este albastru, tăios
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
dă să apuce din nou sticla, dar Petru se opune demn. E de ajuns. Trec la șnițele și la vin. Șnițele sunt specialitatea Zorelei. Carnea e fragedă, vinul muscat. În soba de fontă duduie un arzător de opt sute. Pe pereții proaspăt vopsiți, umbrele lor se dilată de căldură. Serviți, dom' profesor, că e de unde. Hai noroc! Brândușă bea vinul dintr-o suflare. Își șterge mustățile stufoase cu dosul mâinii. Când o fi mai rău, așa să fie. Ca acum. Sughiță. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
noi un punct de vedere, nu neg, dar dumneavoastră veți hotărî. Singur. Și nu ne Îndoim că veți proceda cum se cuvine. Se despărțiră strângându-și mâinile. Mai protocolar, de această dată. Și pentru că nedumerirea lui Petru creștea pe măsură ce aerul proaspăt al nopții pătrundea pe ușa Întredeschisă. În stradă, Își puse pe cap gluga Îmblănită a parkalei și, strângând bine În pumn curelele sacoșei, porni spre Poștă convins că până la urmă va Înțelege ce vrea să zică acest „noi”. 17. Chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
la o masă retrasă, nu făcuse altceva decât să caște și să se lase sărutată și pipăită de un bărbat pirpiriu, cașectic, rătăcit Într-un palton gri la două rânduri de nasturi, cu o blană de jder la gât, roasă, proaspăt bărbierit și Încălțat cu pantofi de lac atât de mari Încât, ca să nu-i piardă, cum se Întâmplă totuși cu unul, Îi Împingea ca pe niște schiuri. O mișcare nu tocmai ușoară dat fiind faptul că transporta În chip de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ciuli urechile. Prin geamul deschis al camerei se auzea foșnetul unei coase folosită cu pricepere. Își așeză cu grijă geamantanul În spatele unui fotoliu cu arcurile rupte, puse trandafirul Într-o vază de cristal lângă un buchet de flori de câmp proaspete, apoi se Îndreptă spre grădină grăbit să-și revadă fratele. Ajunse pe terasă când auzi glasul melodios al Martei spunând ca pentru sine: trebuie să fie Semproniu. Da, el este, Îi răspunse În gând, În timp ce Își scotea din picioare bocancii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
acolo nici măcar din curiozitate, ceea ce nu-l Împiedica să-i facă pe toți membrii clubului „nostalgici”. El nu avea nostalgii. Abia Îi ajungea timpul pentru a citi ziarele și pentru câteva drumuri pe săptămână până la Cuptorul de aur. Aici pâinea proaspătă nu se termina niciodată. O dată pe lună cumpăra cafea de la American Dream, În traducere, Visul American. Tot de aici cumpăra și două sticle de bere Dreher, În așteptarea primei șarje de Hopfen König. O bere care urma să concureze În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
al lui Petru: un afiș după Asediul Vienei (1683) al lui Franz Geffels. Pereții erau albi, iar pe jos mochetă verde peste tot. În bucătărie, gresie. Ca și În baie. Caloriferele ardeau. Petru deschise geamul de la baie și lăsă aerul proaspăt de afară să intre Încet și În casă. Își scoase ghetele și străbătu apartamentul de la un cap la celălalt, Înainte de a-și arunca parkaua pe relaxa vișinie de două persoane așezată pe un grătar din lemn de brad care depășea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
din jurul meu agitându-se și spumegând de atâtea lucruri căzând peste tot. Iar eu eram pierdut pe acolo pe undeva și peste tot, mă scufundam, mă împrăștiam, pierzându-mi mințile, gândurile și cunoștința. Am deschis ochii. O lumină umedă și proaspătă se scurgea pe după draperii - sosea dimineața, aducând din nou cu ea claritatea lumii solide. M-am trezit în partea de jos a bibliotecii din living. Partea de sus se rupsese și se prăbușise, îngropându-mă într-o avalanșă de cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
spune. Vino pe aici și-ți arăt. Figura ??? 1. Scânduri. Conturul navei Orpheus definit în mare parte din scânduri de lemn. Alte scânduri au fost așezate și în interiorul conturului pentru a umple spațiile goale. Scândurile erau un amestec de lemn proaspăt și podele vechi, rafturi, plinte, stinghii, pervazuri, părți din panouri de ușă etc. Unele scânduri erau vechi și fosilizate sub straturi de vopsea albă, scorojită, unele găurite și marcate de locurile unde s-au aflat cândva cuie și zăvoare, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
fi fost ceva, ceva uimitor pe care nu reușea să pună mâna. — Știu, am spus, sărindu-i cumva în ajutor. Ne-am sărutat din nou. Când am deschis ochii, dimineața albastră și răcoroasă era deja încălzită de un soare nou, proaspăt, entuziast. Spatele și coastele mă dureau din cauză că dormisem pe punte și genunchii păreau să mi se fi înțepenit. O amorțeală caldă îmi cuprindea brațul drept, căci Scout dormea încovrigată pe umărul meu. Câteva șuvițe din părul ei negru și frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
lui rar, cafeniu, În care minutele ei Își fécuseré cuib. CÎmpul care se Întindea pretutindeni péstra aceleași culori galbene și portocalii, Încît era de Înțeles cé nici pe el timpul nu-l atingea În nici un fel și florile lui rémîneau proaspete de dimineațé pîné seară. Nici un animal și nici o gîzé nu se vedea, nici nu se auzea, pe tot Întinsul acelui cîmp, Încît ei, dacé ar fi putut sé-și dea seama, ar fi Înțeles cé sînt singurii locuitori ai vieții lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]