1,975 matches
-
683. L-a așezat pe tron pe fiul ei, Zhong Zong , apoi l-a exilat, l-a adus pe cel de al doilea fiu, Rui Zong. Ambițioasa asociată la domnia imperială a devenit împărăteasă de facto, fiind încoronată într-o procesiune fastuoasă, în anul 690. Perioada domniei împărătesei Wu Zetian / Împărat măreț și sfânt a fost prosperă din punct de vedere economic prin înfloritorul comerț de mărfuri. A fost o perioadă prolifică din punct de vedere cultural la inițiativa ei s-
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
cu adăugiri apocrife ce îngreunează identificarea textului original, cuprinde, în edițiile moderne, aproximativ 300 de texte sau paragarafe cu lungimi diferite care prezintă, în stilu-i caracteristic, laconic, elegant, sugestiv, critic și umoristic, descrieri de natură, caracterizarea oamenilor, evocarea sărbătorilor și procesiunilor, a obiceiurilor, scene din viața Curții imperiale. Anecdotele intercalate, micile eseuri și imaginile pictural realizate evidențiază spiritul de observație și umorul fin al autoarei. Faptele descrise și evocate cu sinceritate, ironie și, uneori, cu sarcasm, contribuie la oferirea unui document
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
o împartă cu... soțul ei. Din 1492, prin moartea papei Inocențiu al VIII-lea a obținut scaunul papal iar Giulia a devenit amanta celui ce a fost papa Alexandru al VI-lea. Giulia participa, în calitate de însoțitoare a papei, la unele procesiuni, era mereu prezentă la baluri și la alte petreceri alături de pontiful Alexandru al VI-lea. Acesta o intimida cu amenițările de excomunicare din cauza geloziei. Orsino, soțul ei, a vrut s-o protejeze și a trimis-o la domeniul părinților ei
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
de stăpân. Geloasă pe copilul născut de Vaza, a șasea soție, i-a grăbit, indirect, moartea. Epuizat de petreceri și de desfrâu, Ximen Qing s-a îmbolnăvit și din cauza bolilor venerice a murit, la treizeci și trei de ani. S-au desfășurat procesiuni, ritualuri în temple, s-au efectuat sacrificii în mai multe temple și în Templul Zeiței Milei, Guanyin. Soțiile și slugile l-au bocit în fața tăbliței funerare puse la loc de cinste în casă. După încheierea comemorării morții marelui mandarin, unele
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
pereți. Nu te descuraja; zeul tău Îți va da hrană (VI, 7-10). Adu ofrande zeului tău și ferește-te de cel pe care el Îl urăște. Nu Întreba despre statuia sa și nu te apropia de el. Când iese În procesiune nu te apropia prea mult de el ca să-l duci. Nu-i da la o parte vălul. Ferește-te să dezvelești ceea ce Îl protejează. Să observe ochiul tău manifestarea mâniei sale și sărută pământul În numele lui. El Își arată puterea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
acesteia. Cât despre zile (hemerologia), se bucurau de o atenție aparte prima zi, a cincisprezecea și a douăzeci și opta/a douăzeci și noua, În funcție de fazele lunii. Acestea fixau „ziua spălării” (¿m rimki), „ziua purificării” (¿m t¶l¶ti), „ziua procesiunii lui Iștarxe "Iștar"” (¿m r¶dûti Iștar) etc. e) Procesiunile În Mesopotamia, procesiunile erau rituri practicate frecvent. Erau duse În procesiune statui și alte simboluri divine, În timp ce preoții, cântăreții și poporul aduceau laude divinității În diferite moduri. În Babilon era
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
aparte prima zi, a cincisprezecea și a douăzeci și opta/a douăzeci și noua, În funcție de fazele lunii. Acestea fixau „ziua spălării” (¿m rimki), „ziua purificării” (¿m t¶l¶ti), „ziua procesiunii lui Iștarxe "Iștar"” (¿m r¶dûti Iștar) etc. e) Procesiunile În Mesopotamia, procesiunile erau rituri practicate frecvent. Erau duse În procesiune statui și alte simboluri divine, În timp ce preoții, cântăreții și poporul aduceau laude divinității În diferite moduri. În Babilon era vestită procesiunea pe „calea sfântă”, care ducea până la marele arc
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a cincisprezecea și a douăzeci și opta/a douăzeci și noua, În funcție de fazele lunii. Acestea fixau „ziua spălării” (¿m rimki), „ziua purificării” (¿m t¶l¶ti), „ziua procesiunii lui Iștarxe "Iștar"” (¿m r¶dûti Iștar) etc. e) Procesiunile În Mesopotamia, procesiunile erau rituri practicate frecvent. Erau duse În procesiune statui și alte simboluri divine, În timp ce preoții, cântăreții și poporul aduceau laude divinității În diferite moduri. În Babilon era vestită procesiunea pe „calea sfântă”, care ducea până la marele arc de triumf ridicat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
douăzeci și noua, În funcție de fazele lunii. Acestea fixau „ziua spălării” (¿m rimki), „ziua purificării” (¿m t¶l¶ti), „ziua procesiunii lui Iștarxe "Iștar"” (¿m r¶dûti Iștar) etc. e) Procesiunile În Mesopotamia, procesiunile erau rituri practicate frecvent. Erau duse În procesiune statui și alte simboluri divine, În timp ce preoții, cântăreții și poporul aduceau laude divinității În diferite moduri. În Babilon era vestită procesiunea pe „calea sfântă”, care ducea până la marele arc de triumf ridicat În cinstea zeiței Iștarxe "Iștar". Multe procesiuni pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Iștarxe "Iștar"” (¿m r¶dûti Iștar) etc. e) Procesiunile În Mesopotamia, procesiunile erau rituri practicate frecvent. Erau duse În procesiune statui și alte simboluri divine, În timp ce preoții, cântăreții și poporul aduceau laude divinității În diferite moduri. În Babilon era vestită procesiunea pe „calea sfântă”, care ducea până la marele arc de triumf ridicat În cinstea zeiței Iștarxe "Iștar". Multe procesiuni pentru sărbătorirea divinității se făceau de la un templu la altul sau de la o cetate la alta, pe râuri. f) Rituri pentru eliberarea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În procesiune statui și alte simboluri divine, În timp ce preoții, cântăreții și poporul aduceau laude divinității În diferite moduri. În Babilon era vestită procesiunea pe „calea sfântă”, care ducea până la marele arc de triumf ridicat În cinstea zeiței Iștarxe "Iștar". Multe procesiuni pentru sărbătorirea divinității se făceau de la un templu la altul sau de la o cetate la alta, pe râuri. f) Rituri pentru eliberarea de păcat Pe lângă „păcatul originar” (cf. subcapitolul 5.3b), mesopotamienii admiteau existența „păcatului actual”, pentru care existau multe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
naturale de piatră, cu diferite anexe minore, folosite Încă din epoca preistorică, la care a mai fost adăugat un grup de construcții care includea, după cum se pare, și un templu. Pe pereții laterali ai camerei principale (A) sunt reprezentate două procesiuni ale unor divinități masculine, la stânga, și feminine, la dreapta, care se Îndreaptă spre peretele din fundul Încăperii, unde are loc o Întâlnire față În față a două divinități principale. Cortegiului feminin Îi urmează efigia lui Tut¿aliya, iar În spatele celui
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În general În afara zidurilor cetății, jocuri și Întreceri sportive. Sunt atestate Întreceri de mers, de aruncare a greutății, lupte, box, chiar și curse de cai, iar Învingătorilor erau acordate premii (Archi, 1978). Momentul cel mai solemn al sărbătorii era Însă procesiunea, care se putea desfășura În diferite feluri. De exemplu, În timpul sărbătorilor de primăvară procesiunea Însoțea statuia divinității de la templu la stela sa, care se afla În afara orașului, de cele mai multe ori Într-o pădurice, lângă un izvor sau pe o colină
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de aruncare a greutății, lupte, box, chiar și curse de cai, iar Învingătorilor erau acordate premii (Archi, 1978). Momentul cel mai solemn al sărbătorii era Însă procesiunea, care se putea desfășura În diferite feluri. De exemplu, În timpul sărbătorilor de primăvară procesiunea Însoțea statuia divinității de la templu la stela sa, care se afla În afara orașului, de cele mai multe ori Într-o pădurice, lângă un izvor sau pe o colină, unde se ridica un cort În care avea loc ritualul ofrandei de pâine pregătită
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pe an, a statuii divinității lângă stela sa, Împlinită pentru a-i reintegra simbolic forțele Înainte de o duce Înapoi În oraș, este legată de ciclul agricol prin intermediul ofrandei de pâine pentru a asigurarea fertilității (Archi, 1973). În timpul sărbătorii KI.LAM, procesiunea marchează Începutul ceremoniilor fiecăreia dintre cele trei zile În care se ține sărbătoarea. Scena, care se desfășoară pe acropola regală a cetății Hattușaș, este deschisă de rege care, Însoțit de notabilitățile palatului și de gărzile de corp, se retrage apoi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
La această defilare participă dansatori și preoți, precedați de care ceremoniale trase de boi Împodobiți, și urmați de obiecte culturale simbolice: lăncii, zece sau douăzeci de tolbe de vânători, „animalele zeilor”, adică imagini ale animalelor sălbatice făcute din metale prețioase. Procesiunea este Încheiată de alți preoți și cântăreți. Regele și regina urcă În carele lor și se Îndreaptă spre templele pentru ceremoniile prevăzute de rit. Apoi ceremonia condusă de rege iese din cetate și se Îndreaptă spre ¿uwași (stela) care aparține
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În calitate de divinități dinastice. Aceștia Îndeplinesc un rol central Într-o serie de ceremonii care Îi au ca protagoniști pe rege (e n) și pe regină (m³liktum, foarte activă În cult), sărbătoriți de-a lungul mai multor zile și În cadrul unor procesiuni sacre În regiunea din jurul Eblei, interpretate de unii cercetători ca rituri de succesiune la tron care comportă nunți regale, dar al căror caracter funerar nu poate fi exclus. Mai ales Kura (de origine hurrită) este definit ca „zeu al regelui
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
noii preotese a zeului DIMxe "DIM", adică Baalxe "Baal", imediat după moartea celei În exercițiu. Celebrată timp de nouă zile, sărbătoarea presupunea diferite etape, precum alegerea și consacrarea (ungerea cu ulei) a celei alese, tunderea ei rituală, o serie de procesiuni Între templul lui Baal și casa paternă a preotesei, instalarea ei definitivă În templu, celebrată ca o nuntă cu divinitatea (chiar dacă lipsesc indiciile unei hierogamii propriu-zise). Era vorba de o mare sărbătoare populară, care implica și alte divinități Împreună cu locurile
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
jertfirea de animale (bovine, ovine și păsări), În ofrande de alimente, solide și lichide (vin, ulei, miere), de metale prețioase, de țesături și de alte obiecte, precum vase sau statuete. Gama ceremoniilor cuprindea arderi-de-tot, sacrificii comunitare, banchete rituale, liturgii și procesiuni cu statui divine. Din punct de vedere ritual, momente deosebit de importante erau considerate răsăritul și apusul soarelui, diferențiat Într-o primă fază de declin și o a doua, de totală dispariție a luminii. Regele, personajul principal al ceremoniei, devenea o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
dau mărturie multe documente, scrise sau nu, se cunosc puține detalii. Iese În evidență (și din cauza a ceea ce a ajuns până la noi) rolul unor asociații religioase sau confrerii, continuatoare ale tradiției semitice a marzi¿u/marz¶a¡. Se organizau ceremonii, procesiuni, dar mai ales banchete comunitare cu caracter mai mult sau mai puțin sacru, pentru felurite ocazii ritualice pentru care stau mărturie deja amintitele tăblițe de intrare. În plus, cunoaștem importanța vinului În cult și mai ales venerația față de cei morți
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
titlul cultual fenician mșkîm ’¶lîm, probabil „cel care Învie divinitatea”, care avea un rol central În sărbătoarea celebrată la Tir În cinstea lui Melqart, al cărei moment fundamental era „trezirea” anuală a zeului. La Amman, această sărbătoare presupunea probabil și procesiunea carului sacru al lui Herakles, prezent pe monede. Aceste elemente ne Îngăduie să presupunem că existau profunde afinități morfologice și cultuale Între Milkom și Melqart/Herakles (Sofonia 1,4 sqq. pare să-i confunde) și să considerăm că ambele divinități
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și chiar și urși, Într-un foc mare aprins În jurul altarului 1 (Pausanias, X, 18, 11-13). Reprezentarea cea mai completă a unui rit sacrifical ne este furnizată, de sarcofagul de la Hagia Triada. Pe o latură sunt reprezentate niște femei În procesiune, urmate de o femeie care cântă din liră, femei ce poartă vase al căror conținut Îl varsă Într-un vas mare așezat Între doi pilaștri ce se termină În partea de sus cu obișnuitele securi cu două tăișuri, pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
importanța căpătată progresiv de către Olimpia și de sărbătorile ei penteterice, cu o cadență cvadrienală, a făcut din aceste competiții (subcapitolul 2.3c) un termen de referință cu valoare absolută pentru calcularea timpului. Jertfele și ofrandele pentru zei, precedate de o procesiune și Încheiate cu un banchet sacru, erau trăsăturile constante și comune ale oricărei sărbători. Moment pentru reafirmarea și consolidarea identității și unității civice prin intermediul celebrării cultului public, sărbătorile asumau o dimensiune politică, În anumite cazuri evident privilegiată. Într-adevăr, la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
gamelion, Între ianuarie și februarie, care celebrau nunta lui Zeusxe "Zeus" cu Heraxe "Hera", propuneau din nou Însuși principiul vieții asociate care se realiza În esență În familie, În timp ce calcheele, În cinstea lui Hefaistos și a Atenei, celebrate cu o procesiune a fierarilor la sfârșitul lunii pianepsion, care cădea Între octombrie și noiembrie, se refereau la activitățile productive de tip meșteșugăresc. Dar cel care scandează și condiționează ciclul festiv este În primul rând universul agricol, cu fazele sale critice, care, la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fermentare, era bun de băut, se celebra o altă sărbătoare, caracterizată de o atmosferă de libertate fără limite. Erau aloele, sărbătoarea de iarnă a treieratului care Îi cinstea Împreună pe Demetraxe "Demetra", Coraxe "Cora" și Dionysosxe "Dionysos". Credincioșii mergeau În procesiune până la Eleusis, unde femeile celebrau o secretă ceremonie nocturnă În cursul căreia trăgeau după ele falusuri, se dedau la acte obscene și pregăteau mese acoperite de tot felul de mâncăruri și turte În formă de organe genitale. Caracterul transgresiv al
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]