5,828 matches
-
scurtă a misiunii și neimpunerea plății în schimbul învățăturii primite. Aceste reguli se aplică exclusiv itineranților. Mai departe, autorul Didahiei propune însă o metodă mai ingenioasă și totodată mai generală de identificare a impostorilor. Ea este aplicabilă celor două categorii de profeți, itineranți și sedentari, și constă în verificarea modului de viață al acestora prin raportarea la principiile de credință propovăduite (11, 7‑8): „Nu ispitiți și nici nu criticați pe orice profet care vorbește în duh, că «orice păcat se va
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
a impostorilor. Ea este aplicabilă celor două categorii de profeți, itineranți și sedentari, și constă în verificarea modului de viață al acestora prin raportarea la principiile de credință propovăduite (11, 7‑8): „Nu ispitiți și nici nu criticați pe orice profet care vorbește în duh, că «orice păcat se va ierta, dar păcatul acesta nu se va ierta» (Mt. 12,31). Dar nu oricine vorbește în duh este profet, ci numai dacă are purtările Domnului. Deci după purtări se va cunoaște
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
propovăduite (11, 7‑8): „Nu ispitiți și nici nu criticați pe orice profet care vorbește în duh, că «orice păcat se va ierta, dar păcatul acesta nu se va ierta» (Mt. 12,31). Dar nu oricine vorbește în duh este profet, ci numai dacă are purtările Domnului. Deci după purtări se va cunoaște profetul fals și profetul adevărat”. Adevăratul profet trăiește, așadar, în conformitate cu adevărul pe care îl propovăduiește prin inspirație divină, altfel spus, în conformitate cu modelul cristic. Apariția „înșelătorului lumii” (® 6≅Φ
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
care vorbește în duh, că «orice păcat se va ierta, dar păcatul acesta nu se va ierta» (Mt. 12,31). Dar nu oricine vorbește în duh este profet, ci numai dacă are purtările Domnului. Deci după purtări se va cunoaște profetul fals și profetul adevărat”. Adevăratul profet trăiește, așadar, în conformitate cu adevărul pe care îl propovăduiește prin inspirație divină, altfel spus, în conformitate cu modelul cristic. Apariția „înșelătorului lumii” (® 6≅Φ:≅ Β8∀<←Η), descrisă în capitolul 16, este anunțată de înmulțirea profeților mincinoși. Mai
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
duh, că «orice păcat se va ierta, dar păcatul acesta nu se va ierta» (Mt. 12,31). Dar nu oricine vorbește în duh este profet, ci numai dacă are purtările Domnului. Deci după purtări se va cunoaște profetul fals și profetul adevărat”. Adevăratul profet trăiește, așadar, în conformitate cu adevărul pe care îl propovăduiește prin inspirație divină, altfel spus, în conformitate cu modelul cristic. Apariția „înșelătorului lumii” (® 6≅Φ:≅ Β8∀<←Η), descrisă în capitolul 16, este anunțată de înmulțirea profeților mincinoși. Mai mult decât atât
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
păcat se va ierta, dar păcatul acesta nu se va ierta» (Mt. 12,31). Dar nu oricine vorbește în duh este profet, ci numai dacă are purtările Domnului. Deci după purtări se va cunoaște profetul fals și profetul adevărat”. Adevăratul profet trăiește, așadar, în conformitate cu adevărul pe care îl propovăduiește prin inspirație divină, altfel spus, în conformitate cu modelul cristic. Apariția „înșelătorului lumii” (® 6≅Φ:≅ Β8∀<←Η), descrisă în capitolul 16, este anunțată de înmulțirea profeților mincinoși. Mai mult decât atât: „În zilele cele
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
va cunoaște profetul fals și profetul adevărat”. Adevăratul profet trăiește, așadar, în conformitate cu adevărul pe care îl propovăduiește prin inspirație divină, altfel spus, în conformitate cu modelul cristic. Apariția „înșelătorului lumii” (® 6≅Φ:≅ Β8∀<←Η), descrisă în capitolul 16, este anunțată de înmulțirea profeților mincinoși. Mai mult decât atât: „În zilele cele din urmă se vor înmulți profeții falși și cei ce strică; și se vor schimba oile în lupi și dragostea se va schimba în ură” (16, 3). Fără îndoială, problema falsei profeții
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de maximă expansiune a minciunii și a urii. El reprezintă chintesența negativă a întregii istorii care îl precedă. „Mica Apocalipsă” din acest capitol ilustrează, reluând și reconfigurând anumite date de la Mt. 24-25, următoarele etape ale ♣ΦΠ∀ϑ≅<‑ului: înmulțirea falșilor profeți și răsturnarea raporturilor normale dintre oameni; degradarea naturii umane; apariția „înșelătorului lumii”, care „va face semne și minuni”; „focul cercării” în care va intra întreaga omenire - „se vor sminti mulți și vor pieri, iar cei ce vor stărui în credința
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
este adresată scriere EMBED Equation.3 a se află deja în „intervalul” care precedă parusia. Dovada, semnele timpului. Autorul citează un pasaj din Cartea lui Daniel - în versiunea lui Theodotion, ușor modificată - referitor la înfrângerea celor trei regi: „Astfel glăsuiește profetul: «Zece împărății vor stăpâni pământul, apoi va veni unul mic, care va supune trei din acestea zece»” (4,4; cf. Dan. 7,24). Foarte probabil, autorul are în vedere politica lui Hadrian față de evrei, opusă celei puternic antiiudaice profesată de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
orientări teologice” diferite, nu însă contradictorii. În opinia cercetătorului italian, prima este o prefață cu caracter polemic, revendicator, atașată ulterior „Vedeniei lui Isaia”. La originea apocrifei, în forma în care ea a ajuns la noi, se află un grup de profeți creștini - harismatici - care trăia în Siria, în împrejurimile Antiohiei, în prima jumătate a secolului al II‑lea. Grupul își revendică o teologie docetistă, expusă în capitolele 6-11. Potrivit scrierii Urcarea la cer..., deasupra pământului se află firmamentul locuit de îngerii
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
epocă din ce în ce mai mult, au denunțat cu siguranță caracterul neconform cu doctrina creștină al acestei teologii. Cristologia docetistă face obiectul capitolelor 6-11 ale Urcării la cer... Grupul se revendică de la o tradiție profetică venerabilă, al cărei fondator nu este altul decât profetul Isaia. Atribuind această viziune unui personaj de o asemenea anvergură, unanim recunoscut și respectat, harismaticii aveau drept scop garantarea autenticității și totodată a validității teologiei lor. Totuși, din pricina calculelor ce s‑au dovedit eronate, ei au fost nevoiți să redacteze
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
inclusiv pentru subiectul lucrării noastre. Cele patru tradiții precreștine, care, în viziunea lui Jenks, au contribuit la formarea mitului anticristic - kaoskampf‑ul, tiranul eshatologic, Beliar/Satan și prorocul mincinos - , se întâlnesc în această scriere. Din punct de vedere sociologic, grupul profeților creștini prezintă numeroase analogii cu faimoasa comunitate eseniană de la malul Mării Moarte. Unii cercetători au mers până la a propune gruparea religioasă de la Qumran ca posibil mediu de origine al apocrifei. Într‑adevăr, putem observa un număr semnificativ de teme și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de origine al apocrifei. Într‑adevăr, putem observa un număr semnificativ de teme și de preocupări similare celor două comunități, fapt demn de luat în seamă, dovedind că, în contexte religioase cvasiidentice, reacțiile de grup sunt cvasiidentice. Altfel spus, comunitatea profeților sirieni produce aproape același tip de ideologie - apocaliptică și mesianică - cu cel al comunității esenienilor, înainte cu un secol. Într‑adevăr, în ambele cazuri este vorba de grupări care se consideră învestite cu o misiune specială de divinitatea însăși - fără
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
al eliberării și al satisfacției, în lumina faptului că termenul‑limită, în viziunea minoritarilor, deși incert, este apropiat. Așadar, înscrierea viziunilor amintite într‑un scenariu al așteptării eshatologice nu este fortuită. Grupul persecutat al harismaticilor sirieni se identifică psihologic cu profetul Isaia, apreciat de regele Iezechia, dar respins de fiul și succesorul acestuia, Manase. Din pricină că profetul a descoperit înțeleptului rege „judecățile acestei lumi, chinurile gheenei, ale prințului acestei lumi, ale îngerilor săi, ale stăpânirii și puterii sale” (1, 3), Sammael Malkira
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
incert, este apropiat. Așadar, înscrierea viziunilor amintite într‑un scenariu al așteptării eshatologice nu este fortuită. Grupul persecutat al harismaticilor sirieni se identifică psihologic cu profetul Isaia, apreciat de regele Iezechia, dar respins de fiul și succesorul acestuia, Manase. Din pricină că profetul a descoperit înțeleptului rege „judecățile acestei lumi, chinurile gheenei, ale prințului acestei lumi, ale îngerilor săi, ale stăpânirii și puterii sale” (1, 3), Sammael Malkira - care apare sub mai multe nume - se răzbună plănuind asasinatul profetului. Autorul scrierii Urcarea la
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
succesorul acestuia, Manase. Din pricină că profetul a descoperit înțeleptului rege „judecățile acestei lumi, chinurile gheenei, ale prințului acestei lumi, ale îngerilor săi, ale stăpânirii și puterii sale” (1, 3), Sammael Malkira - care apare sub mai multe nume - se răzbună plănuind asasinatul profetului. Autorul scrierii Urcarea la cer... gândește în formule antinomice. Fiecare personaj își dobândește valoarea și semnificația numai în opoziție cu alt personaj. Iată câteva tandemuri esențiale: Beshira/Isaia; adevărații profeți/falșii profeți; regele Iezechia (regele cel bun)/regele Manase (regele
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
care apare sub mai multe nume - se răzbună plănuind asasinatul profetului. Autorul scrierii Urcarea la cer... gândește în formule antinomice. Fiecare personaj își dobândește valoarea și semnificația numai în opoziție cu alt personaj. Iată câteva tandemuri esențiale: Beshira/Isaia; adevărații profeți/falșii profeți; regele Iezechia (regele cel bun)/regele Manase (regele cel rău); Isus (Cel Iubit)/Sammael. Primele cinci capitole („Martiriul lui Isaia”) au o importanță majoră pentru lucrarea noastră. Vom face mai întâi o prezentare generală succintă, după care ne
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
său. „Și‑a întors inima sa de la Dumnezeu, slujind lui Beliar.” (2, 4) În timpul domniei sale, „s‑au înmulțit magia, vrăjitoriile, prezicerile, ghicitul, desfrânarea, adulterul, prigoana celor drepți” (2, 5). Politica regelui este susținută la curte de o întreagă ceată de profeți lingușitori și mincinoși. Nemaiputând îndura o atare situație, Isaia părăsește Ierusalimul, retrăgându‑se mai întâi în Betleem, iar apoi „în munți” (2, 9) împreună cu o comunitate restrânsă de profeți prieteni. Ei vor rămâne aici timp de doi ani, până ce vor
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
atare situație, Isaia părăsește Ierusalimul, retrăgându‑se mai întâi în Betleem, iar apoi „în munți” (2, 9) împreună cu o comunitate restrânsă de profeți prieteni. Ei vor rămâne aici timp de doi ani, până ce vor fi descoperiți și denunțați de falsul profet Beshira. Autorul introduce acest personaj (2,12) cu o dublă intenție. În primul rând, el joacă rolul de spion și de informator al regelui Manase: nimeni nu ar fi cunoscut ascunzătoarea lui Isaia. În al doilea rând, Beshira - nume derivat
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
nimeni nu ar fi cunoscut ascunzătoarea lui Isaia. În al doilea rând, Beshira - nume derivat din ebraicul behîr râ’, „alesul răului” - constituie pretextul unei digresiuni consacrate „genealogiei falsului profetism”. Unchiul lui Beshira ar fi fost Sedechia, conducătorul celor patru sute de profeți ai lui Baal de la curtea regelui Achaab, care, din servilism, i‑au prezis acestuia cucerirea unei cetăți inamice (3Rg. 22; 2Cron. 18). Faptele s‑au petrecut însă contrar celor profețite. Nu numai că cetatea nu a fost cucerită, dar regele
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Achaab, care, din servilism, i‑au prezis acestuia cucerirea unei cetăți inamice (3Rg. 22; 2Cron. 18). Faptele s‑au petrecut însă contrar celor profețite. Nu numai că cetatea nu a fost cucerită, dar regele Achaab a fost omorât în luptă. Profetul Miheia, care îndrăznise să se împotrivească profeților mincinoși, fusese aruncat în temniță. Autorul Urcării la cer a lui Isaia nu se mulțumește să reproducă episodul din Biblie ca atare. El interpretează cuprinsul acestuia potrivit propriului cod ideologic. Astfel, din versiunea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
acestuia cucerirea unei cetăți inamice (3Rg. 22; 2Cron. 18). Faptele s‑au petrecut însă contrar celor profețite. Nu numai că cetatea nu a fost cucerită, dar regele Achaab a fost omorât în luptă. Profetul Miheia, care îndrăznise să se împotrivească profeților mincinoși, fusese aruncat în temniță. Autorul Urcării la cer a lui Isaia nu se mulțumește să reproducă episodul din Biblie ca atare. El interpretează cuprinsul acestuia potrivit propriului cod ideologic. Astfel, din versiunea propusă de Urcarea la cer..., aflăm că
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
versiunea propusă de Urcarea la cer..., aflăm că Miheia, despre care cărțile canonice nu spun mai mult decât că a fost persecutat, este ucis cu lașitate de Ahazia, regele Gomorei. În al doilea rând, autorul nostru îi caracterizează pe falșii profeți de la curtea regelui Achaab ca „profeți ai lui Baal”, aluzie intenționată la figura lui Ilie (3Rg. 18,22), un alt profet incomod. Prin aceste retușuri fine, aproape imperceptibile, el reușește să întemeieze o veritabilă tradiție a profeților persecutați - invocată și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
aflăm că Miheia, despre care cărțile canonice nu spun mai mult decât că a fost persecutat, este ucis cu lașitate de Ahazia, regele Gomorei. În al doilea rând, autorul nostru îi caracterizează pe falșii profeți de la curtea regelui Achaab ca „profeți ai lui Baal”, aluzie intenționată la figura lui Ilie (3Rg. 18,22), un alt profet incomod. Prin aceste retușuri fine, aproape imperceptibile, el reușește să întemeieze o veritabilă tradiție a profeților persecutați - invocată și de arhidiaconul Ștefan în momentul martiriului
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
persecutat, este ucis cu lașitate de Ahazia, regele Gomorei. În al doilea rând, autorul nostru îi caracterizează pe falșii profeți de la curtea regelui Achaab ca „profeți ai lui Baal”, aluzie intenționată la figura lui Ilie (3Rg. 18,22), un alt profet incomod. Prin aceste retușuri fine, aproape imperceptibile, el reușește să întemeieze o veritabilă tradiție a profeților persecutați - invocată și de arhidiaconul Ștefan în momentul martiriului său, relatat de Faptele Apostolilor -, o tradiție alcătuită de Ilie, Isaia și Miheia, și de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]