1,980 matches
-
60 și ’70 ai secolului al XIX-lea, cultura rusă, mai ales literatura, era dominată de ideologie și propagandă, care, de nevoie, neavînd la dispoziție altă „tribună“, se exprima la megafonul criticii literare. Vladimir Nabokov denunță „dezmățul“ acestei critici literare „progresiste“, care „îi refuza calitatea de scriitor celui ce nu-și dedica romanul sau povestirea demascării jandarmului sau moșierului care își biciuiește mujicii“1. Astăzi pare ciudat, dar în epocă numele lui Cernîșevski, Dobroliubov sau Pisarev erau mult mai sonore decît
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Carnavalul era periculos din punct de vedere social, demistificator din punct de vedere semiotic și lipsit de respect din punct de vedere cultural - chiar dacă el confirma adesea autoritatea, refăcea relațiile sociale și nu a fost decât foarte rar politizat sau progresist”. Încercând depășirea acestor polarități, Mihail Bahtin (1974), urmat și de unii antropologi, precum Roberto Da Matta (1991), a propus o viziune a carnavalului ca sinteză a artei și a vieții, a negării și afirmării ordinii, a sacrului și profanului, a
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
mai puțin important în această mașinărie a sistemului "curat constituțional". Schițând profilul "rromânului", Caragiale echivala politicianul cu "moftangiul": Moftangiul român este: Din clasele primare până la bacalaureat anarhist; De la bacalaureat până la primul examen de universitate socialist; De la primul examen până la licență progresist; De la licență până la slujbă liberal; De la slujbă până la pensie conservator. De la pensie încolo, împărtășește principiile tinerimii universitare ...35 Caragiale urmărește, așadar, "avatarurile omului politic pe vârste, în viața publică și în cea intimă, stratificând personajele în alegători, candidați și aleși
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
se accentuează, ultimele legi cu caracter autoritar sunt desființate. În 1991 Taiwanul proclamă Încetarea stării de război cu China. În alegerile libere organizate după 1991 Partidul Naționalist al Kuomintagului Își menține forța, dar după 1995 se impune și Partidul Democrat Progresist pe scena politică a statului, de esență liberală. În ultimele decenii ale secolului al XX-lea, Taiwanul cunoaște o adevărată explozie economică, cu ritmuri Înalte de dezvoltate, industrie performantă, sistem educațional modern, stabilitate politică și nivel ridicat de trai. Taiwanul
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
cumpărau la preț derizoriu, transformându-le În plantații de bumbac, trestie de zahăr, arbori de cauciuc. Pe insula Fiji, În orașul Levuka a luat naștere un adevărat centru al comerțului de sclavi ceea ce a stârnit Împotrivirea insularilor și a cercurilor progresiste din Anglia. În 1874 guvernul englez a anexat oficial Arhipelagul Fiji. Odinioară, cultivarea arborilor de cauciuc și obținerea latexului - materia primă pentru fabricarea cauciucului, era o ocupație rentabilă, acum este În declin datorită concurenței cauciucului, mult mai ieftin ce se
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
alcoolismului a deschis calea spre tentațiile eugeniste 42, dar a făcut apel în aceeași măsură și la crearea serviciilor colective. Cât despre bursa muncii, capabilă să susțină greve sau să investească în transportul comun, aceasta ținea exclusiv de acțiunea comunelor progresiste. Socialismul municipal a inaugurat așadar intrarea orașelor în acțiunea economică. Este adevărat că în practică, după cum subliniază André Bruston: "Nu era ușor nici măcar pentru cei mai convinși dintre posibiliști de realizarea în comună a tot ceea ce statul impunea, de la asistență
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
locuinței, doar Eugène Claudius-Petit îl susținea activ pe Le Corbusier. Ceilalți nu-l luau întotdeauna în serios, suspectându-l că ar fi un creator de probleme. Totuși, sintetizând în lucrările sale pline de claritate, nuanțe ironice și polemice gândirea urbanistă progresistă din secolul al XIX-lea, dar și pe cea a avangardei dintre cele două războaie mondiale 125, Le Corbusier asigura viitorul și audiența ideilor sale. La sfârșitul războiului, Carta de la Atena a devenit manifestul unei generații de arhitecți funcționaliști stimulați
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
86). Împotriva dezordinii din marile orașe prizoniere ale vechilor cadre, planificarea urbană astfel înțeleasă devenea cheia de boltă a bunăstării umanității. Urbanul, vector al modernizării acțiunii publice Predominanța rolului statului în dominarea urbanului Care a fost influența efectivă a urbanismului progresist asupra politicii urbane în general și asupra construcției marilor ansambluri în mod particular? Cu toate că nu s-au lăsat în totalitate înșelați, fără îndoială că inginerii, promotorii, bancherii, tehnocrații și oamenii politici au acordat o relativă credibilitate prescripțiilor Mișcării moderne. În fața
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
contrazice principiile legitimității democratice a puterii. Cu toate acestea, în lipsa posibilității de a fi un element motor în fabricarea mediului urban, căutarea democrației moderne putea fi imaginată ca principiul esențial al animării sale. Reversul voluntarismului urban al statului Falimentul urbanismului progresist Încă de la începutul anilor 1970, dorința de a face din fiecare mare așezare "un oraș luminos", creuzet al formelor de sociabilitate ale mileniului următor, a dispărut în fața contestării unui asemenea mediu de viață. Circulara "Guichard" după numele ministrului Echipamentului din
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
asupra formelor pe care trebuia să le ia creșterea urbană rămânea deschisă între partizanii densității urbane și adepții unei etalări urbane, între intoleranții imobilelor colective și apologeții locuinței individuale, se stabilește totuși un consens pentru a face din reversul urbanismului progresist emblema tehnocratică a viitorului orașelor. Aceste dezbateri sunt prezentate în numeroase lucrări despre oraș, adesea pe fondul exhumării revanșarde a principiilor unui urbanism culturalist, până atunci ironizat de moderniști. Urbanismul modern nu a fost cruțat de suflul contestației șaizecioptiste*. Critica
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
care se bizuiau moștenitorii Cartei de la Atena. "Nici bidonville-uri, nici orașe bidon", proclama un slogan din mai 1968. Excelentă rezumare. Empirismului bidon-ville-urilor, arhitectura contemporană nu a știut să-i răspundă decât prin formula "orașelor-bidon"2. Dintre relele puse pe seama urbanismului progresist, cel mai cumplit era, fără îndoială, cel referitor la stradă. Aceasta simboliza disprețul modernilor pentru moștenirea istorică a orașelor. "Sectarismul unui Le Corbusier subliniază Bernard Oudin -, escamota una dintre îndatoririle esențiale ale urbanismului: crearea unei legături între trecut și viitor
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
nu erau proprietari, dar își puneau amprenta asupra ei, modelând-o și organizând-o"188; înlăturând vechiul tip de stradă, urbaniștii marilor ansambluri au distrus aerul de sărbătoare care învăluia orașul de altădată. O altă direcție de atac a urbanismului progresist și funcțional se focaliza asupra nenorocirilor zoning-ului. Acesta era considerat un important factor de segregare, care aducea atingere rațiunii de a fi a orașului. "Orașul încetează să fie un loc de întâlnire, pentru a deveni o suită de segregări"189
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
se angajau că vor planta arbori în betonul armat... Ca și când un arbust rahitic ar fi la fel ca un platan secular! Din punct de vedere statistic, socoteala putea ieși, dar comunitatea era escrocată"191. Denunțarea tehnocratismului "anilor beton" Tehnocratismul urbanismului progresist a fost denunțat din două motive: mai întâi, din cauza disprețului pe care îl afișa față de aspirațiile locuitorilor; apoi, din cauza subterfugiului care îl prezenta pretenția sa de a întruchipa progresul tehnologic. Nerecunoașterea dorințelor locuitorilor transpare în trei aspecte: efectele emergente ale
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
particular a marilor ansambluri destinate locuirii și vieții sociale; tensiunile generate de ideologia amestecului social; contradicția între construcția de mari ansambluri și preferința francezilor pentru locuința individuală. Standardizarea construcțiilor colective moderne face dificilă 192 aproprierea orașului de către locuitorii săi. Urbanismul progresist nu-și disimula autoritarismul. În numele transparenței, "[...] se încăpățânau să pună "bucăți de sticlă" acolo unde locatarul ar fi pus mai bucuros o bucată de perdea"193. Or, de posibilitatea de a aduce o notă personală depinde în definitiv succesul unei
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
205 al anilor '90, și, pe de altă parte, aceia care rămâneau fideli definiției tradiționale a vieții orașului caracterizată prin densitate și activități specifice, sau aceia care pur și simplu nu încetau să rămână neîncrezători, în ciuda aversiunii lor față de urbanismul progresist, în binefacerile pavilioanelor.206 "Catastrofă estetică, locuința individuală este de cele mai multe ori și o catastrofă morală. Din punct de vedere psihologic ea duce la replierea pe sine, la egoism (familia fiind o formă de egoism în două sau mai multe
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
din clădirile colective înalte (ascensorul)"208. Totuși, această dezbatere pune în discuție ceea ce a stat până atunci la baza principiului planificării urbane: obsesia amestecului și a întinderii orașului. Dincolo de pretenția că știe cel mai bine ce nevoi au indivizii, tehnocratismul progresist era persuadat de clarviziunea (himerică) tehnică pe care înțelegea să-și fondeze autoritatea prescripțiilor. Henri Lefebvre avea să reproșeze tehnocraților tocmai faptul că nu au mobilizat în sprijinul construcțiilor urbane decât un minimum de tehnică. "Tehnocrații nu se află la
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
în ciuda formulării repetate a unor asemenea critici, analiza intențiilor de acțiune din proiectele urbane arată că, pentru tehnicienii urbaniști și pentru majoritatea aleșilor, credința în influența considerabilă a formelor urbane asupra funcționării vieții sociale rămâne la fel de vie ca pe timpul urbanismului progresist. Obiectivul de ansamblu, la fel de recurent pe cât de enigmatic, de ameliorare a "lizibilității spațiului urban" reflectă persistența dorinței de a stăpâni orașul. Urbanismul rămâne animat de preocuparea de a ordona și de a numi teritoriile, de a împărți și a marca
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
al modernizării acțiunii publice / 145 Predominanța rolului statului în dominarea urbanului / 145 Modernizarea acțiunii publice: "a face să se facă" mai mult decât "a face" sau "a lăsa să se facă" / 153 Reversul voluntarismului urban al statului / 162 Falimentul urbanismului progresist / 162 Denunțarea tehnocratismului "anilor beton" / 164 Capitolul 4. Echiparea și animarea urbanului în numele unei idei noi idei despre democrație / 171 Tehnocrații în căutarea unei democrații și a unei cetățenii luminate / 171 Spectrul "depolitizării" / 171 Elanul prospectivei în serviciul voluntarismului urban
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
nevoie de talent. Are nevoie de cultură: o găsește, să zicem, în biblioteci sau în școala pe care o urmează (...). Avem o școală de literatură (...). Talentul nu-l poate da școala odată cu diploma (...). Scriitorul trebuie să pătrundă în întregime literatura progresistă a poporului nostru de la începuturi până astăzi (...) Iată o serie de postulate pe care nu le poate ocoli nici un scriitor talentat. Dar scriitorul de talent mai are nevoie de o răbdare susținută și de o statornicie rară (...). Fără credință, fără
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
accepție metafizică. Iată ce scrie I.G. Astahov: «Secretul eternității artei constă în obiectivitatea veridicului ei (...)». G.F. Alexandrov ajunge la aceiași încheiere: «tov. Stalin a spus mărețele și înțeleptele cuvinte: „Numai poporul este nemuritor, restul e trecător...”. Fapt este că operele progresiste de seamă ale literaturii și artei, care oglindesc veridic experiența și viața maselor populare, sunt și ele nemuritoare. Ele nu pot fi legate numai de condițiile sociale în care au apărut, deși ele nu pot fi înțelese fără să se
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Român, Consiliul de Miniștri al R.P.R. și Prezidiul Marii Adunări Naționale a R.P.R. Către toți membrii Partidului Muncitoresc Român, către toți oamenii muncii din R.P.R. • Gheorghe Gheorghiu-Dej. - Stalin - Eliberatorul popoarelor • Uniunii scriitorilor Sovietici - Moscova • Mihail Sadoveanu -Marele geniu al omenirii progresiste • G.Călinescu. - O figură gigantică a istoriei • Geo Bogza.- Eroul Marii Revoluții • A. Toma - Viață dați stalinistului gând! • Dan Deșliu - Pentru Stalin! • Eugen Frunză - La monumentul lui! • Eugen Jebeleanu - Sboară, gând • Veronica Porumbacu - În noaptea de 5 Martie • V.M. Sidelnicov
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
pe care le-a remarcat Tocqueville în timpul vizitei sale în America au fost consolidate în mai mult de douăsprezece alte țări. Mulți observatori din Europa și Statele Unite au ajuns la concluzia că orice țară care aspira să fie civilizată și progresistă trebuia să adopte în mod obligatoriu o formă democratică de guvernămînt. Cu toate acestea, cea de-a șasea instituție fundamentală cetățenia cuprinzătoare lipsea pretutindeni. Deși Tocqueville a afirmat că "statul Maryland, care fusese fondat de oameni de vază, a fost
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
lui Alecu Russo. După 6 ani petrecuți în Elveția, îndrumat de tatăl său în alegerea unei cariere comerciale, Alecu Russo pleacă la Viena, unde deprinde studiul comerțului (1836). Întors în patrie, la Iași, Alecu Russo se integrează în rândul intelectualității progresiste, dezaprobând starea de înapoiere economică și socială a țării. Aici s-a angajat activ, alături de Vasile Alecsandri, Mihail Kogălniceanu și Costache Negri, în inițierea mișcării culturale ce a precedat anul revoluționar 1848. Din această perioadă datează și primele scrieri - redactate
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
în epocă l-a avut datorită semnificației sale patriotice și revoluționare, poemul în proză Cântarea României. Evocare a istoriei patriei, poemul afirmă ideea demnității naționale, protestează violent împotriva asupririi feudale și a trădării boierești, subliniază inevitabilitatea victoriei finale a forțelor progresiste. Om de cultură și cu principii progresiste, Alecu Russo și-a manifestat, în toată opera, convingerea că literatura și artele, în general, sunt un mijloc de educație cetățenească. Alecu Russo a fost una dintre acele personalități scriitoricești, numeroase în istoria
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
sale patriotice și revoluționare, poemul în proză Cântarea României. Evocare a istoriei patriei, poemul afirmă ideea demnității naționale, protestează violent împotriva asupririi feudale și a trădării boierești, subliniază inevitabilitatea victoriei finale a forțelor progresiste. Om de cultură și cu principii progresiste, Alecu Russo și-a manifestat, în toată opera, convingerea că literatura și artele, în general, sunt un mijloc de educație cetățenească. Alecu Russo a fost una dintre acele personalități scriitoricești, numeroase în istoria noastră care, prin viața lor plină de
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]