13,470 matches
-
al tragediei din țară, pentru a da el însuși o expresie creatoare, deci literară, condiției sale tragice și chiar tragediei trăite de atîția cunoscuți, în țară și în exil ș.a.m.d. Pe scurt, autoarea începe să discute aici literatura propriu-zisă pe care o scriu acești români din exil, fie că unii receptează situația lor ca o confruntare între dezrădăcinații sorții, exilații cărora istoria le este mereu potrivnică, și dezrădăcinații spiritului, care sînt oamenii Occidentului îndepărtați de esența umanității prin agresiunea
Pe marginea unei carți de Eva Behring: Scriitori români din exil by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Imaginative/14971_a_16296]
-
că rui operă nu mai putea fi ignorată în condițiile în care regimul, care-și consolidase poziția internă, căuta acum să-și confecționeze o imagine acceptabilă pe plan internațional. Aceleași nuanțări mi se par necesare și în cazul literaturii exilului propriu-zis: nu mi se pare că au fost favorizați în chip special autorii de tendință naționalistă sau cu simpatii legionare, datorită orientării primitiv naționaliste pe care o imprimă Ceaușescu culturii oficiale, căci atunci, ca să dau un singur exemplu, am fi avut
Pe marginea unei carți de Eva Behring: Scriitori români din exil by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Imaginative/14971_a_16296]
-
gen proxim al solidarismului de stirpe ardelenească, grav și precis, și o netă "diferență specifică", prin care criticul se detașează în peisajul literar contemporan. E vorba, în primul rând, alături de caracterul aplicat al analizelor, susținute cu argumente extrase din textul propriu-zis al operelor, de o indubitabilă ambiție - și chiar vocație - a sintezei; adevărata identitate critică a lui Ion Simuț își extrage substanța din paginile de istorie literară, căreia autorul pare a-i acorda o atenție privilegiată, aproape exclusivă ("criticul trebuie să
Paradoxurile revizuirii critice by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15353_a_16678]
-
ne spună ceva nou despre omul estetic și omul etic, omul religios și omul istoric - nu doar despre text". Modul în care e perceput actul critic - la nivelul teoretic al declarațiilor de intenții - se răsfrânge, cu oarecare constanță, în interpretările propriu-zise, în care apelul la text, la literalitatea și literaritatea sa are ca pandant excursul în planul diacronic sau în planul valorilor estetice contextuale. Oricât de sobre și riguroase - în datele construcției interne - ar fi, oricât de echilibrate în fermitatea opțiunilor
Paradoxurile revizuirii critice by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15353_a_16678]
-
aproape, un loc, o subvenție, o sinecură, un premiu. Colabora la toate foile închinate ridicării culturale a neamului, mai ales a satelor, cu o producție felurită, ce pornea de la articole practice asupra alimentației și higienei țăranului, până la articole de cultură propriu-zisă și poezii patriotice cu Basarabi și Mușatini, cu plăieși, logofeți și zimbri, la toate serbările naționale și omagiile aduse eroilor neamului, într-un stil propriu, arhaizant, cu cuvinte alese din cronicari și din cărțile bisericești, �românizând" totul: pe Dumnezeu, credința
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
aici, evidentă. Scrisul e esențializare a trăirii, concentrate în intimitatea cuvântului a unor aspecte disparate, ce țin de genul derizoriului, lucru observat cu decizie de Mircea Mihăieș: Frapează la lectura Jurnalului, ținut timp de treisprezece ani, absența detaliilor de viață propriu-zise. Jurnalul nu e decât sublimarea, pe mari porțiuni, a faptului cotidian, o coborâre în subsol a tot ceea ce ține de trăire. Kafka se judecă după norme ce scapă înțelegerii comune, cântă-rindu-și gesturile într-o balanță făcută exclusiv pentru folosință proprie
Mircea Mihăieș - portret în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15397_a_16722]
-
absolut necesară) precizare. Am renunțat, cu o singură excepție, la stufoasele note însoțitoare, care lungeau foarte mult textul inițial al interviului. Ele se vor găsi, însă, la locul lor în ediția pregătită pentru tipar. De asemenea, am transcris, în afara interviului propriu-zis, o scurtă scrisoare, precum și o carte poștală primite de Vlaicu Bârna de la Ion Vinea. Am găsit, la doamna Vinea, între manuscrisele care nu au fost cedate Muzeului Literaturii Române, și o carte poștală, datată 5 august 1963 și semnată de
Interviu inedit cu Vlaicu Bârna despre Ion VINEA - poet, prozator și ziarist de mare clasă by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14826_a_16151]
-
se păsterază chiar dacă ritmul sau situația gramaticală cere eliziunea. Această pauză specială nu are reguli ci se face strict după voința autorului, după ce anume vrea el să comunice. Este prepoderent o notație paragramaticală - și nu credem că ține de scrisul propriu-zis ci mai degrabă de scrierea expresivă a poeziei. În cazul special al lui Eminescu, pauzele pentru apostrof nu sunt vizibile (sau sunt foarte greu detectabile) în manuscrise. Aranjarea textului în tipar ține preponderent de distribuirea (ultimă) a acestor pauze. Mai
Forme cu aprostrof în poezia eminesciană by N. Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15398_a_16723]
-
o uimire interioară. Acest accent este anticipat în versul anterior, unde nopțile înainte de pauză pentru apostrof se pronunță distinct, cu sensul nopțile, cât despre ele. Sunt, repetăm, notații paragramaticale, adevărate indicații de lectură/recitare; țin de retorică, nu de scrierea propriu-zisă. Vorbeam despre schimbarea pauzei (apostrofului) de la Convorbiri literare la Timpul pentru Scrisoarea III. Doar un exemplu: Convorbiri au " - Da 'mpărate!" - Timpul are: " - Da'mpărate!" Fără pauză, ca în Timpul, Mircea este mai ferm, mai pregătit de confruntare; cu pauză, ca în
Forme cu aprostrof în poezia eminesciană by N. Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15398_a_16723]
-
semnificantului în detrimentul semnificatului. Importantă este sonoritatea cuvintelor, modul în care se leagă ele în construcția frazei, muzicalitatea intrinsecă a combinațiilor de cuvinte, asocierile paradoxale de imagini, sentimente și semnificații pe care declanșează în mintea noastră și apoi, doar, conținutul lor propriu-zis. Din acest punct de vedere, romanul lui Florin Toma seamănă cu un lung poem în proză de factură suprarealistă. Verva autorului, luciditatea sa lingvistică, spiritul ludic, modul în care acesta reușește să domine cuvintele taie respirația cititorului. S-a făcut
Un alt fel de roman by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11065_a_12390]
-
la îndoială. Citând o carte a deportatului Dumitru Crihan, care se dorește o replică basarabeană la Arhipelagul Gulag, volumul prin care Alexandr Soljenițîn a atras atenția Occidentului asupra atrocităților din sistemul concentraționar sovietic, Ion Hadârcă vorbește de ,8-20 de lagăre propriu-zise care aveau câte un contingent de 4-5 mii de condamnați". Felul în care condamnații erau transportați spre aceste lagăre nu este cu nimic mai uman decât odioasele trenuri ale morții din vremea lui Hitler. Scenele povestite în memoriile deținuților sunt
Tranziția dincolo de Prut by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11088_a_12413]
-
privit ca o realitate deschisă, ca o sursă de energie, ca un spațiu al unor subtile experiențe interioare, sau chiar ca o pură virtualitate. Deși, la prima vedere, toți fac peisaj, în realitate, în primul caz, în acela al trediționalismului propriu-zis, pictorul consemnează doar și se supune unui dat ,,obiectiv", în vreme ce în ultimul caz, acela al situării lucide, el își domină modelul, proiectează asupra lui conștiința propriilor acțiuni și îl reorganizează ca într-un ceremonial proaspăt al creației. Chiar dacă, uneori, diferențele
Peisajul, experiență spirituală (simpozionul de la Ipotești) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11102_a_12427]
-
vedere grafic, iar ideea de a le însoți cu CD-uri cuprinzând poemele în lectura autorilor este pe cât de originală, pe atât de utilă. Ea se adaptează perfect ritmului vieții în epoca actuală (tendinței unora de a înlocui actul lecturii propriu-zise cu ascultarea volumului în mașină, în drum spre birou - în Occident există chiar o modă a acestor cărți-audio), dar și oferă șansa unică de a asculta peste ani vocea poetului preferat interpretându-și propriile creații. Această mărturie a existenței sale
Îngerul cu față de demon by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11131_a_12456]
-
tale conceptuale. Al cincilea simptom este atrofia afectivă. După ingineri și fotbaliști nu cunosc specie omenească mai lipsită de fibră lirică ca filozofii. A fi liric este mai întîi o chestiune de vibrație sufletească și abia apoi una de expresie propriu-zisă. Trebuie să simți ceva ca să poți după aceea să exprimi acel ceva. Mai mult, un om se poate mistui afectiv în cel mai curat mod liric fără să fi scris în viața lui un vers, cum tot așa el poate
Sindromul gîndirii abstracte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11099_a_12424]
-
în original, punea la mare încercare orice lectură, oricât de calificată. Circulația lucrării s-a dovedit însă până la urmă obligatorie, deoarece, în ciuda faptului că autorul nu i-a mai acordat ulterior importanță și nu a inclus-o în lista operelor propriu-zise (deși se mândrea cu faptul că e ,magister în ironie"), ea este considerată în zilele noastre una din scrierile sale de căpătâi. Primele însemnări ale lui Kierkegaard despre ironie datează din 1837, dar lucrul propriu-zis la Conceptul de ironie l-
Soren KIERKEGAARD - Despre conceptul de ironie by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/11103_a_12428]
-
inclus-o în lista operelor propriu-zise (deși se mândrea cu faptul că e ,magister în ironie"), ea este considerată în zilele noastre una din scrierile sale de căpătâi. Primele însemnări ale lui Kierkegaard despre ironie datează din 1837, dar lucrul propriu-zis la Conceptul de ironie l-a început abia în vara lui 1840. Avea să predea teza la 3 iunie 1841, înaintând totodată câte o cerere Facultății de Teologie și regelui pentru a i se îngădui obținerea titlului cu o lucrare
Soren KIERKEGAARD - Despre conceptul de ironie by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/11103_a_12428]
-
fără să țină cont de gândirea critică. Scopul demersului școlar era în continuare exprimat în termeni de "obiective"; studierea istoriei era în continuare menită să dea naștere "omului nou" care, de această dată, să accepte democrația. Schimbarea din 1999 Schimbarea propriu-zisă a intervenit în 1999 prin introducerea manualelor alternative. Era un fel de reîntoarcere la o "vârstă de aur" din perioada interbelică, mitizata de noul discurs cultural și în căutare de modele dinaintea comunismului. Această întoarcere la manuale alternative nu a
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
cât și meritele profesionale sau personale, talentul; controlul biografic exercitat de securitate și partid; autocenzura: "nu îți puteai nici macar imagina că poți scrie orice"!, adică știai din capulul locului că nu poți critică politică Partidului și a lui Ceaușescu; cenzură propriu-zisă exercitată de: redactori și redactori-șefi, de către cadrele didactice responsabile cu revistele, de către Rector și secretarii de partid pe universitate, de către responsabilii de partid din partea organizațiilor studențești, de către Direcției Presei și Tipăriturilor, de către cadrele de partid din partea organizațiilor județene de partid
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
depozitat bunuri, servicii, birouri de lucru, restaurante, zone de divertisment). În interiorul orașelor sec. XXI, conceptul de "zgârie-nori" a devenit treptat multifuncțional, multidimensional, pana cand înseși turnurile de oțel și beton înălțate pe zeci de etaje au devenit mini-orașe în orașul propriu-zis, adică spații autonome, izolate de restul datorită formatului lor de turn. Orașele sec. XXI au devenit, treptat, lumi autonomizate în sine, lumi ale turnurilor care nu comunica unele cu altele, care nu au dezvoltată concepția unei societăți legate, coerențe și
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
orașului) - care ar fi o concepție derivată din absolutizarea dreptului la proprietate - ci de un drept la mediu (un drept la oraș), adică la un anumit concept de oraș, la anumite calități și dimensiuni ale acelui oraș, care presupune protecția propriu-zisă (împotriva degradării sale și a elementelor sale, împotriva poluării)11. Dreptul la oraș prezintă însă legături juridice strânse și cu celelalte drepturi ale omului, din alte categorii (dreptul la viață, dreptul la sănătate, libertatea și demnitatea umană, dreptul la dezvoltare
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
reflecte complexitatea problemelor. De asemenea, trebuie ținut cont că mulți autori au scris texte și în alte limbi, nu numai în română. Absolvenții masteratului se vor putea înscrie la doctorat având ca teză pricipală studiul introductiv al ediției, iar textul propriu-zis și comentariile, teză complementară, doctorat care va putea fi lucrat în cadrul unui contract cu Institutul ,G. Călinescu". în acest fel se va putea demara alcătuirea corpusului literaturii române, un proiect de foarte lungă durată, și se va putea constitui o
Imperative culturale by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/11177_a_12502]
-
moment, dar și depășită în tentativa de a circumscrie prezența artistică a unuia dintre cei mai importanți pictori din generația sa. Un optzecist bine cunoscut în mediile profesioniste, dar destul de rezervat ca prezență publică și chiar ca prezență în spațiul propriu-zis al galeriilor, Dinu Săvescu este constrîns, pentru a supraviețui, asemenea multor artiști în aceste vremuri nu tocmai însetate de artă, să facă și altceva decît exerciții gratuite de imaginație. Și ceea ce face el în mod constant este o fecundă activitate
Dinu Săvescu - un portret by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11170_a_12495]
-
nu doar ,,joacă" o partitură, ci, realmente, se topește în substanța acesteia și o recuperează în toate datele sale: fizice, morale și filosofice. Restauratorul sondează mereu realități exterioare, privește necontenit în urmă și se indentifică fatalmente, atît ca acțiune materială propriu-zisă, tehnică, dar și ca modalitate de a gîndi forma plastică și de a înțelege sensul creației, cu cei asupra cărora intervine. Și tot în mod inevitabil, el vine permanent în contact cu expresii istoricește încheiate, cu lumi închise, pentru că, într-
Dinu Săvescu - un portret by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11170_a_12495]
-
Badiou. Lucrarea de față conține un mare număr de texte scrise de autor în limba română și este impresionantă nu doar prin diversitatea fragmentelor incluse ci și prin aparatul critic însoțitor. Din cele aproape o mie de pagini, textele celaniene propriu-zise - aforisme, fragmente de proză ficțională, epistolară, de teorie poetică - reprezintă doar o treime. Există printre ele și proiectul unei prelegeri despre ,întunecimile actului poetic", dar și minuscule proze diseminate, prefețe de carte, interviuri, dialoguri și notițe pentru lucrări dramatice. Trebuie
Paseism, epigoni și clone by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11172_a_12497]
-
celor cărora se cade a le recunoaște meritul de-a fi dărîmat, măcar pe alocuri, ,zidul chinezesc al tradițiunii". ,Diletant" pînă-n vîrful unghiilor, Mateiu n-a avut în politică opțiuni precise, dorința de-a se ,angaja" la modul unui militantism propriu-zis: ,idealul său mărturisit, acela al despotismului luminat (către miezul secolului XX!) măsoară limita intuițiilor lui în acest domeniu". Poate, socotim noi, nu e chiar o ,limită" (o tangență la scandal!), ci doar reflexul structurii sale conservatoare in extremis, cu acablante
Un matein între mateini by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11141_a_12466]