7,270 matches
-
și Isolda, ori dintre Julien Sorel și Mathilde de la Môle - la războiul neînduplecat pe care și-l poartă două vanități rivale. Prestigiul mediatorului (țanțoșul locotenent de vânători) se comunică obiectului dorinței (drăgălașa Marta), atribuindu- i o valoare iluzorie în ochii protagonistului (visătorul Apostol). La balul filantropic, logodnicul dansează „cu furie, ca nu cumva să rămâie mai prejos de ‘cellalt’”, în vreme ce locotenentul invită doar vreo trei fete, între care și Marta, pe fața căreia Apostol vede „o mândrie și o bucurie rău
Ora dezertorilor by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4967_a_6292]
-
dificultate în structurarea dramaturgică a piesei și, pe urmă, a punerii în scenă. Plecînd dinspre prezent spre trecut, lumea se desface, ușor, ușor, scoțînd la lumină fapte și lucruri nerostite niciodată pînă la capăt, gri-urile orașelor și, deopotrivă, ale protagoniștilor. Piesa este cu adevărat superbă și extrem de emoționantă, cu multe trepte de lectură și ofertantă oricăror receptări și analize, este un palimpsest de chipuri și identități ce se potențează unele pe altele, ce aduc pe scenă o tensiune fantastică, mai
Cad pești din cer by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4974_a_6299]
-
pămînt, sub ochii noștri, pe o scenă ca o cutie metalică, rece, aproape impasibilă, ca o imensă cameră mortuară dintr-un spital modern. Ușile care se deschid și se închid ca niște mecanisme sofisticate lasă să intre și să iasă protagoniștii, tot ce i-a adus împreună sau i-a despărțit sub semnul unui gri neutru, care nu vrea să vorbească despre culori și sentimente, care pare să conserve orice formă de prezent, în care discuția despre trecut, despre abandon sau
Cad pești din cer by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4974_a_6299]
-
intuițiile unui regizor. O performanță remarcabilă a lui Radu Afrim la Cuvilliés-Theater din München. Un desen vizual puternic, acut al lui Helmut Stürmer, metalic, auster, din care viața pare izgonită pentru totdeauna, susține perfect fiecare situație, tatonările și disperările tuturor protagoniștilor. Lasă să se nască tot registrul poetic tulburător al lui Afrim, aburii viselor, ai amintirilor, halucinații fel de fel, un soi de oniric delicat, de suprarealism ca o tușă ce nu face altceva decît să sublinieze un tablou aparent cleen
Cad pești din cer by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4974_a_6299]
-
plin de miez interviul pe care Adrian Alui Gheorghe îl ia lui Matei Vișniec în numă rul 8 pe 2011 al revistei CONTA, editată în Piatra Neamț sub egida Uniunii Scriitorilor din România. Mucaliți și deopotrivă bine așezați în spațiul literaturii, protagoniștii dialogului se întind pe 10 pagini din revistă (din 295!) fără a cădea în păcatul plictisului. Matei Vișniec se dovedește același intelectual atras de toate zările culturii: de la clocotul pitoresc al Bucureștiului și pînă la forfota elitistă a Parisului, de la
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4979_a_6304]
-
să nu stea în calea acestor tineri, obstacolele și accidentele de parcurs par îndepărtate ca de o mână magică care deschide drumul „cireșarilor” către orizonul aventurii. Miștocărindu-se la tot pasul, cântând - repertoriul se întinde de la manele la bellcanto -, cei cinci protagoniști ajung pe țărmul mării, unde nu lipsesc nici sirenele adolescente. Pentru unul dintre ei există o chemare mai subtilă, un sunet inaudibil pentru ceilalți, o lucoare aparte, o invizibilă chemare. Abia când acest tânăr va muri înecat, fără ca trupul să
„Filmul de Piatra“, ediția 3.0 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4990_a_6315]
-
despre „revoluția” care a avut loc într-un colț îndepărtat de Românie, într-un sat din Ardeal aflat pe lângă Cheile Râmețului. Ca și în A fost sau n-a fost al lui Corneliu Porumboiu, situațiile evoluează de la hilar la absurd, protagoniștii lipsiți complet de simțul ridicolului desfășoară povestea picarescă a unei întreprinderi revoluționare cu accente gogoliene. Expresivitatea involuntară a personajelor care se situează fără să o știe alături de cele ale lui I.L. Caragiale creează un paradoxal efect de autenticitate care aruncă
„Filmul de Piatra“, ediția 3.0 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4990_a_6315]
-
Uniunea Scriitorilor. Pasternak n-a protestat. Și-a sfârșit viața în 1960, fără să mai scrie și să publice un rând. Comisarul Maigret dispare 1171:atâtea pagini numără recenta ediție de la Omnibus a romanelor lui Georges Simenon care îl au protagonist pe comisarul Maigret. 11 romane din cele 75, plus 28 de nuvele, în total, dar, în opinia editorului, cele mai valoroase. Nu lipsesc cel de al treilea roman publicat de Simenon, Căruțașul și providența, întâiul în care comisarul are statutul
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4993_a_6318]
-
Mircea Eliade. Oricîte asemănări am putea descoperi între unii și alții. (Alexandru George relatează undeva, cu umor, despre o mărturisire a unui cunoscut al său căruia Camil Petrescu îi afirmase pe vremuri că i l-a inspirat pe Fred Vasilescu, protagonistul romanului Patul lui Procust!) Acest fel de a citi un roman conduce la aprecieri foarte riscante. Informat în privința biografiei lui Bellow, postfațatorul consideră, de exemplu, că Chick, naratorul, este unul din acei bărbați vîrstnici pe care căsătoria cu o femeie
Ravelstein și bietul Ioanide by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4396_a_5721]
-
real denotă o gravă neînțelegere a naturii textului literar. Romancierul are tot dreptul să-și înfățișeze personajul cum crede de cuviință, indiferent dacă are sau nu un prototip real, ceea ce Bellow face nu doar cu Ravelstein, dar și cu alți protagoniști ai romanelor sale anterioare, fiindcă un romancier nu pleacă niciodată de la ideea că personajele sale sunt obligate la conformitate cu eventuale modele reale. Și nu e nici o ipocrizie în notele care însoțesc uneori romanele și în care autorul sau editorul
Ravelstein și bietul Ioanide by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4396_a_5721]
-
un recital de episoade absolut memorabile. Fie și numai pentru un asemenea agrement de bună factură, cartea tot ar merita citită. Eu unul o recomand însă din rațiuni mai marcat estetice. Pentru încărcătura prozastică extraordinară oferită de scenele preliminare funeraliilor. Protagonistul e delapidat în plină stradă, dar grija lui principală e aceea de a nu pierde cumva câteva pagini redactate anterior cu silă și acribie. Sunt pagini extrem de importante, pentru el, pentru suferința lui și pentru cinismul pe care se vede
Biografii contemporane by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4400_a_5725]
-
se numără și un individ ciudat și respingător, care cumpără un volum din Contele de Monte Cristo pentru o sumă uriașă, doar pentru a lăsa pe pagina de gardă o dedicație ciudată pentru unul dintre cei mai buni prieteni ai protagonistului. Curând se va dovedi că întâmplarea cu pricina nu este decât un pretext, rama unei narațiuni plasate cu aproape 20 de ani în urmă, în perioada tulbure ce a precedat cel de-Al Doilea Război Mondial. În chip surprinzător, romanul
Două traduceri by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4426_a_5751]
-
puși în situații extreme în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial și ulterior, în anii dictaturii lui Franco. Pasaje întregi pot trece lesne drept literatură gotică, sunt sumbre și apăsătoare și reușesc să fie integrate perfect în istoriile personale ale protagoniștilor. Aproape că nu e personaj lipsit de secrete, fiecare ființă părând că găzduiește undeva, prin tenebrele sufletului, un soi de fațetă întunecată, un Mr. Hyde personal care își face apariția în momente de cumpănă. Cele mai caste soții primesc pe
Două traduceri by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4426_a_5751]
-
de jurnalism sectar, inflamat și dezinformator, reportajul - o specie oricum prea puțin cultivată de media românească - e o apariție absolut binevenită, nu doar prin faptul că e foarte bine scris, ci și pentru tema sa. Primul episod îl are ca protagonist pe Mihai, fratele dependent de droguri care nu-și mai amintește prea bine de unde a venit și încotro se îndreaptă, dar ține minte câteva momentecheie - de pildă, cel în care el și frații lui au fost ajutați de o fundație
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4427_a_5752]
-
copilărie încrustată cu inițieri specifice din timpul comunismului, cât drama identitară a maturității. Ei devin cetățeni ai lumii, pentru că acasă e pretutindeni și nicăieri. Între Europa, Orientul Mijlociu și America, destinele sunt unificate și apoi pulverizate după reguli incerte pe care protagoniștii încep să le priceapă. La mijloc sunt evreitatea, inadaptarea și problema conștiinței. Narând la persoanele întâi și a treia, Anton cercetează etic convertirea lui Raul Siriopol. Cum nimic nu pare mai respingător decât evreul antisemit, Raul este suspectat că datorează
Ancheta unui destin învins by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4435_a_5760]
-
să fie nimic altceva decât rugăciune și smerenie, iată că orgia sexuală este la ea acasă. Un episcop, trei călugărițe, dar și o stareță de la o mănăstire au scandalizat Bulgaria după ce pe internet au apărut imagini rușinoase avându-i ca protagoniști. Episcopul ortodox a fost demis după difuzarea videoului care nu îi făcea deloc cinste. Episcopul Boris, superiorul mănăstirii Bacikovo (sud), a doua cea mai mare din țară, s-a făcut vinovat de acte “nedemne de postul său, a explicat într-
Un episcop și trei călugărițe, filmați în timpul unei orgii sexuale. Videoul a ajuns pe internet () [Corola-journal/Journalistic/44437_a_45762]
-
pentru ca mai apoi, spre sfârșitul anilor patruzeci ai veacului trecut, să-l renege sistematic, atât prin eseuri-manifest, cât și prin volume ulterioare de poezii. O „umanizare” similară va cunoaște poezia unui Alfonso Gatto, Mario Luzi, Piero Bigongiari și Carlo Betocchi, protagoniști ai ermetismului anilor treizeci-patruzeci (cu epicentrul la Florența, Roma, Milano) alături de care pot fi plasați Leonardo Sinisgalli și Libero de Libero. La Sereni însă, spre deosebire de „florentini”, a trăi în literatură nu înseamnă o reparație, o mângâiere, o consolare vs. experiența
Repere critice în poezia italiană contemporană by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4592_a_5917]
-
ale lui Cioran către Simion Timaru, un text al lui Nicolae Tatu despre escapadele montane ale tînărului Cioran, un fragment din articolul cioranian Decepții și speranțe în jurul Ardealului apărut în Vremea (ianuarie 1937) și mai multe secvențe generaționiste avîndu-i ca protagoniști pe Eliade, Lucian Boz ș.a. Cîteva eseuri ale lui Vartic din amintitul dosar au fost reluate și reconfigurate în Cioran naiv și sentimental (2000). E vorba de Cioran înainte de Cioran, O carte din biblioteca tînărului Cioran, „Ce mai fac domnișoarele
Subteranele identității lui Cioran by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4606_a_5931]
-
bine cunoscut, de vreme ce se lăuda al fi cunoscut în 2500 de exemplare. Fotograf talentat, a fotografiat, ce credeți?, corpul femeii, cu o pricepere la fel de mare. „Le Point” ilustrează articolul consacrat reeditării operei cu o fotografie în care romancierul fotograf este protagonistul unei scene de o mare și crudă frumusețe.
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4658_a_5983]
-
de autor 1980, dar publicată în volum în 1997 - urmează îndeaproape tragedia lui Sofocle Oedip Rege. Bun cunoscă tor al Antichității, traducă tor al întregii opere vergiliene în română, autorul respectă scenariul elin și înregistrează toate momentele anchetei întreprinse de protagonist spre a-și izbăvi cetatea lovită de ciumă prin deconspirarea celui care l-a ucis pe fostul rege Laios. După modelul antic, piesa modernă dezvăluie treptat adevărul că, în pofida eforturilor lui de a scăpa de prevestirea că va deveni paricid
Orbire și cunoaștere by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4670_a_5995]
-
Prelipceanu pare o enciclopedie a nimicului („niciodată” și „nimic” sînt cuvinte foarte frecvente în poemele cărții), scrisă după ce se va fi stins „în lumina reflectoarelor” noaptea Sfîntului Bartolomeu pe care „se bizuia” poetul în volumul Mașina de uitat din 1990; protagoniștii acestei enciclopedii care „se extinde enorm/ ia forme aberante fără sfîrșit încît îți vine să zici că e însuși universul himeric” sînt văduva, bătrînul cerșetor de cioburi, un om sărman „care citește cu sete/ așa cum trage din țigară”, acordeonistul care
Sufletul mărunțit pe un tocător by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/4559_a_5884]
-
de mult timp în exil, încât dragostea s-a sleit și a început să pută de-a binelea. Acum poluează întreaga atmosferă și se răspândește asemenea unei molime. Experiența olfactivă devine una sinstezică; mirosul se insinuează până și în urechile protagoniștilor, amenințând să le străpungă auzul. Miasma doare, se strecoară și în carne, este posesivă, obligându-și victimele să se refugieze sub același palton al fricii.
Marius Manole: Aici nu se simte () [Corola-journal/Journalistic/45737_a_47062]
-
ajung în România. Cred că în civilizația occidentală omul nu se simte atât de liber, pentru că acolo totul funcționează perfect. Pe când în Est e mai mult loc pentru libertatea interioară. Care nu corespunde neapărat cu cea exterioară. Am observat că protagonistul e critic la adresa trecutului comunist, dar e și sceptic față de prezentul consumist. Eroul reflectă într-o mare măsură propria mea atitudine față de comunism - am fost și am rămas un mare oponent al acestuia -, care ne-a distrus memoria, rădăcinile, tradițiile
Martin Vopenka: „România a fost importantă pe drumul inspirației mele“ () [Corola-journal/Journalistic/4573_a_5898]
-
se petrece în munți, departe de orice comunitate umană. În cărțile mele nu fac o apreciere obiectivă a situației din diferite țări, ci evoc niște trăiri subiective. Lumea arată astăzi mult mai interesant pe hartă decât în realitate. Găsiți că protagonistul acestui roman are o privire - subiectivă, desigur - de tip colonial față de țările pe care le parcurge? La început, da. Până când descoperă oameni care-l ajută dezinteresat. Trebuie să ajungă într-o situație dificilă - să cerșească prin gări - pentru a scăpa
Martin Vopenka: „România a fost importantă pe drumul inspirației mele“ () [Corola-journal/Journalistic/4573_a_5898]
-
Moromete, ceea ce ar trebui să rețină atenția aici în mod deosebit este prezența unui Din Vasilescu, asupra căruia naratorul insistă de altfel, dar care este mai puțin perceput datorită felului în care este luminată partea de scenă în care evoluează protagonistul romanului. Cine este acest Din Vasilescu? Prea puțin băgat în seamă de ceilalți („Nu-l lua nimeni în seamă”), ceea ce nu pare să-l deranjeze de altfel („el părea bucuros de acest lucru”), mai mult, după cum se vede, faptul îi
Ilie Moromete și dublul său by Mircea Moț () [Corola-journal/Journalistic/4580_a_5905]