KorAP: Find »[drukola/base=pușcă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...77 78 79 ...225 >

5,617 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543

sălbatică, având peste cincizeci de ani, vârsta bătrânului mort pe care mi-l amintisem. Iar băieții alergau acum pe maluri În uniformele lor verzi și urâte. I-am văzut Îndreptându-și țevile puștilor spre noi. De ce făceau asta? Și fiecare pușcă a strănutat scurt, așa, sus și jos, sus și jos, dar fără nici un zgomot. Nici un pârâit, nici un șuierat, doar un văl de apă Înroșindu-se, și apoi Încă unul, și eu mirându-mă. De ce nu era zgomot? Nici un pac-pac. Surorile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
au mai mișcat, pur și simplu. Când mi-am revenit, am văzut că gemenii și pluta dispăruseră. Mi-am dat la o parte bietele surori bătrâne să văd dacă Loot și Bootie nu erau dedesubt. Soldații Încă ne ținteau cu puștile. În jurul meu, sătenii băteau apa, dar nu mai Încercau să fugă. Se grăbeau spre țărm. Poate soțul meu le spusese așa. Toată lumea ascultă de căpetenie și nu pune vorbele sale la Îndoială. Poate le-a spus: o să lucrăm la conductă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
dar trebuia Întâi să-i găsesc pe Loot și pe Bootie. Domnul Atotputernic Îmi spusese că trebuia să fac asta. Așa că am rămas În apă cum Îmi ceruse Domnul Atotputernic, Împotriva voinței mele. Numai un soldat și-a Îndreptat gura puștii spre mine, dar era foarte tânăr, iar În loc să strănute scurt, pușca lui a scos un bubuit așa că nu a putut să tragă decât În sus. Stuful de pe case ardea, șoproanele cu orez, la fel, fum negru peste tot. Mi-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
Domnul Atotputernic Îmi spusese că trebuia să fac asta. Așa că am rămas În apă cum Îmi ceruse Domnul Atotputernic, Împotriva voinței mele. Numai un soldat și-a Îndreptat gura puștii spre mine, dar era foarte tânăr, iar În loc să strănute scurt, pușca lui a scos un bubuit așa că nu a putut să tragă decât În sus. Stuful de pe case ardea, șoproanele cu orez, la fel, fum negru peste tot. Mi-am văzut familia și pe ceilalți săteni târându-se În genunchi și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
cum au ajuns pe mal. Iar celorlalți le-au legat mâinile la spate, le-au turnat boia iute În ochi, le-au pus pungi de plastic pe cap și i-au lăsat În soare. Pe mulți i-au bătut cu puștile și cu uneltele noastre de treierat. Către ceilalți, care plângeau, au strigat, Unde sunt puștile?, Cine e șeful armatei Karen? L-au luat pe un bărbat și i-au tăiat ambele mâini și toate degetele de la picioare. Pe prunci i-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
turnat boia iute În ochi, le-au pus pungi de plastic pe cap și i-au lăsat În soare. Pe mulți i-au bătut cu puștile și cu uneltele noastre de treierat. Către ceilalți, care plângeau, au strigat, Unde sunt puștile?, Cine e șeful armatei Karen? L-au luat pe un bărbat și i-au tăiat ambele mâini și toate degetele de la picioare. Pe prunci i-au ținut cu capul În jos ca să-i facă pe tați să vorbească. Dar nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
armatei Karen? L-au luat pe un bărbat și i-au tăiat ambele mâini și toate degetele de la picioare. Pe prunci i-au ținut cu capul În jos ca să-i facă pe tați să vorbească. Dar nu le-am arătat puștile. Nimeni nu a făcut-o. Cum am fi putut? Nu aveam nici o pușcă. Așa că un soldat i-a arătat unui bărbat pușca și apoi l-a Împușcat. I-au Împușcat pe toți bărbații Încă În viață. Nu pot să vă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
mâini și toate degetele de la picioare. Pe prunci i-au ținut cu capul În jos ca să-i facă pe tați să vorbească. Dar nu le-am arătat puștile. Nimeni nu a făcut-o. Cum am fi putut? Nu aveam nici o pușcă. Așa că un soldat i-a arătat unui bărbat pușca și apoi l-a Împușcat. I-au Împușcat pe toți bărbații Încă În viață. Nu pot să vă spun ce au făcut cu pruncii. Acele cuvinte nu vor să iasă din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
soldat curajos din Armata Domnului: un frate care refuzase să transporte mâncarea care urma să-i hrănească pe membrii armatei SLORC. O mamă ai cărei copii deja fuseseră Împușcați și care nu și-a ferit privirea nici o clipă În timp ce gura puștii se Îndrepta spre gura ei. Un tânăr care ar fi putut sări În camionul care-i ducea pe ceilalți la o ascunzătoare, dar În schimb s-a Întors În locul În care iubita lui fusese capturată de armată. Un bunic care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
spiritele trupurilor lor, spiritul ochilor, spiritul gurii, toate rând pe rând. Vor ști când să fie pregătiți, să nu zăbovească și să fie lăsați În urmă. În curând vor sosi soldații. Îi vor Împunge cu baionetele, Îi vor ochi cu puștile, dar ei vor fi deja plecați, trupurile lor vor fi goale precum cojile goale ale cărăbușilor de smarald. Suflete, pregătiți-vă! Bărbații de pe marginea interioară a cercului și-au pregătit tobele, pe cea de bronz și pe cele făcute din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255

ei excepție. Spumă și Bumbaru ieșiseră din Chișinău. Martinov avea baza la Kiev. De Parepa, nu știa nimeni de unde vine; dar nici nu-ți ardea să-l întrebi. Toți erau legați de mafia basarabeană sau ucraineană, își încercaseră norocul și puștile cu jafuri mici, de raion, iar acum trecuseră granița și operau la noi, pe șosele și-n gări. Doar naivii mai întrebau ce fură. Vămuiau drumurile înspre și dinspre Moldova, țineau în mână jumătate din Dobrogea și toată Câmpia Ialomiței

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
părea sigur: făptașul de la „Bl. 66“ n-avea cum să scape de pedeapsa anunțată. În decembrie ’89, Blocatarii făcuseră cu rândul de pază la intrări, care cu răngi, care cu făcălețe sau leviere, ba chiar domnul Fețeanu ieșise cu-o pușcă de vânătoare, scoasă dintr-o ladă de sub pat. Dușmanul totuși nu apăruse. Se mai zicea despre Blocatari că, atunci când toate celelalte metode eșuau, treceau la acțiuni în stil mare, gangsteresc: eliberau intenționat câinii vagabonzi prin oraș (dacă îi adunau hingherii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
întreg. Apoi au sărit în două mașini și-au demarat spre Târgoviște, fără să ia nimic. Spargerea asta fără scop a fost și ultima. Pe seară, în timp ce deasupra Moroieniului încă mai plutea un abur rece de țuică și praf de pușcă, a venit vestea că bandiții fuseseră prinși la Pucioasa, lângă băi. Mașinile fuseseră făcute strecurătoare, nu scăpase nimeni. După vreo trei zile, s-a scris despre dispariția lor violentă, dar nimeni nu-și aduce aminte să fi văzut vreo poză

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
respect decât asul aviației germane: căpitanul de cavalerie Manfred von Richthofen, zis „Baronul Roșu“. Apariția avionului său, cu aripile vopsite în roșu cărămiziu, e invariabil salutată cu urale de-o parte și cu salve de artilerie și tiruri răzlețe de pușcă, de cealaltă. „Baronul Roșu“ pilotează un Fokker D VII cu două aripi suprapuse și crucea de fier vopsită pe burți și pe coadă. Avinoul tocmai a intrat în uz în primăvara lui 1918, iar mitraliera rotativă Spandau, montată pe fuselaj

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
discret privirea împrejur, căutând un detaliu care să mă apropie de inginerul Grosescu. Cafeneaua părea doar pe jumătate plină. Lângă geam picoteau doi bătrâni, cu un labrador întins sub masă. Trei mese mai încolo, sprijiniți de banchetă, se sărutau niște puști în jachete de blugi, cu bile în nas și în buze. Am trecut repede peste ei. În prelungirea banchetei, la o măsuță de-o singură persoană, își fuma pipa un domn ochelarist, cu părul alb pieptănat pe spate: un fel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-mi dea un semnal. Nu putea fi cei doi bătrâni (nu corespundeau vârstei); de câine, nu mai vorbesc, deși ajunseseră departe cu clonarea și cine știe ce-ți țopăia pe stradă sau în curte. Nu putea fi nici cei doi puști, decât dacă iubea să-și ciocnească piercing-urile, în timp ce făceau schimb de fluide. Nici Mircea Eliade II nu corespundea cu portretul inginerului Grosescu: ochii aveau altă culoare, iar maică-sa îmi spusese în repetate rânduri că nu fumează. Mai rămâneau doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
încărcător metalic, țintind un avion. Linia invizibilă ce lega glonțul de aripile duble ale Fokker-ului fusese parcursă, distanțele scurtate, iar impactul făcut vizibil, într-o explozie de metal și cioburi lovind casca pilotului. Dedesubt, la sol, lângă umărul care ținea pușca, se încorda un soldat - englez, australian sau multinațional, nu-ți puteai da seama, pentru că trăgea cu spatele, avea uniforma pătată de noroi și bombănea în limba franceză, pe gustul traducătorului și înțelesul publicului cititor: „Damned!“. Soldatul tocmai ridica brațele spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627

pedestre de ieniceri. Nu mai vorbesc de achingii și timarioți, cavalerie ușoară de elită. Nici de avansul În materie de artilerie, din care o bună parte vine exact pe Drumul Mătăsii, pe care nu circulă atâta mătase, cât praf de pușcă și pulbere produse În China. - Nu putem interveni pe un teatru de luptă atât de vast, observă o altă voce. Putem apăra câteva locuri esențiale și câțiva oameni fără de care Europa n-ar mai fi Europa. Putem preveni asasinate și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
cu două pânze. - De ce să-mi cumpăr? Ai spus că mă duci. - Te duc. În târgurile din Lanzhou și Xi’an pot face afaceri bune, pot cumpăra multă mătase, ceramică, mirodenii și hârtie. Pot să cumpăr chiar și praf de pușcă. Dar ai grijă de haină. - O să am. Să ne pregătim. În zori, trebuie să fim dincolo de orizont. - Și Amir? - Mi-e teamă că nu mă va lăsa să plec. - Ești fratele lui de sânge. Trebuie să-i spui. - Bine. Îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
se ridicase pe neașteptate, orbind călăreții. Apoi Îi lăsase să intre În nisipurile care aveau să explodeze, așteptase ca infernul să Înceapă și trimisese, extrem de rapid, zeci de săgeți cu arcul scurt, mongol. Călăreții căzuseră rupți de izbucnirea prafului de pușcă, arși de flăcări și loviți cu precizie de săgețile care veneau de nicăieri. Mai puțin de treizeci scăpaseră, și atunci tânărul Își scoase o singură armă. Katana. Nu avea nevoie de altceva. Sărise peste cercul de flăcări și trecuse prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
altor cadavre. Se aplecă asupra fiecăruia, Încercând să-și imagineze ce se Întâmplase. Unii aveau pieptul despicat de o lovitură lungă de sabie. Altora le lipsea brațul În Întregime. Altele erau decapitate. În unele locuri, nisipul mirosea a praf de pușcă. Șeful tribului Bordjighin se ridică și privi tăcut În jurul lui. Toamna era caldă. Deșertul Își unduia dunele În depărtare, asemeni valurilor unei mări transformate În nisip. Locul În care se aflau era un defileu, pe jumătate stâncos, pe jumătate nisipos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
nu de acolo i-a văzut și nu de acolo i-a atacat luptătorul necunoscut pe cei o sută de Cuceritori. I-a așteptat mai degrabă Într-un loc ascuns, În spatele stâncilor sau Într-o adâncitură a nisipului. Praful de pușcă era o dovadă că și-a pregătit cu mult timp Înainte ambuscada. Dar cum ajunsese praful să explodeze sau să se transforme În incendiu, asta Amir nu Înțelegea. Știa doar că În China folosirea prafului de pușcă ajunsese o artă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
nisipului. Praful de pușcă era o dovadă că și-a pregătit cu mult timp Înainte ambuscada. Dar cum ajunsese praful să explodeze sau să se transforme În incendiu, asta Amir nu Înțelegea. Știa doar că În China folosirea prafului de pușcă ajunsese o artă și auzise de faimoasele artificii care, la sărbători, luminau cerul. Dar nu văzuse niciodată așa ceva. Chiar și cu ajutorul exploziilor și al fumului, luptătorul trebuise să lupte la sabie. Dar dispariția lui și lipsa oricăror urme de sânge

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
șeilor teci de săbii lungi și grele, de două mâini, teci de lăncii scurte, pentru aruncat, alții pregătiseră tolbele de săgeți pentru arcuri sau arbalete sau muniții pentru archebuze. Alți cai fuseseră Înhămați la căruțele care miroseau a praf de pușcă. La ora cinci dimineața, caii știau totul. Șiau chiar mai multe decât oamenii. Mirosul le spunea că focurile oamenilor se sting, deci plecarea e aproape. Tot mirosul le spunea că undeva la nord vremea era mai caldă, dar mulți cai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
meșteriseră o cruce mare de lemn. Făclii și lumânâri luminaseră casa Întreaga noapte. În jurul ei, regimente de ieniceri și gemlii Își continuau marșul spre nord. Sute de căruțe se hurducau pe drumul de pământ, ducând merinde, săgeți și praf de pușcă spre noile fronturi de luptă deschise de sultan. În 15 iulie trecerea Dunării de către urdia musulmană se terminase. Durase exact o lună. Avangada otomană se apropia, cu prudență, de ținuturile Neamțului, În vreme ce ariergarda abia punea piciorul pe malul stâng al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]