2,499 matches
-
aceea uriașă pe care o jignisem cândva. Îmi era rușine de mine, mai bine aș fi întins mâna și aș fi mângâiat-o un pic pe păr, era drăguță, n am mai văzut-o de atunci. Mă purtasem ca un puști nenorocit, și așa mai departe, amintiri și regrete. Mi se întuneca inima... După un timp, m-am răsucit încet și am privit scara din spatele meu. Pe treapta cea mai de sus stătea neclintită, în picioare, o altă uriașă. Am recunoscut
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
de mine. „și mai află, bătrâne, că o dată, pe când goneam așa, s-a ivit în fața mea un domn în vârstă pe care îl știu foarte bine fiindcă l am mai văzut la o braserie unde stătea la masă cu un puști, mâncau amândoi înghețată, în orice caz, ceva cu frișcă (la plecare a aruncat cu un ban în mine; pe urmă l-am văzut la braț cu doamna Gerda, dar tu n-o cunoști pe doamna Gerda, e una care există
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
zis el. MÎine, duminică, după-amiaza, treci pe la biblioteca Ateneului și Întrebi de mine. Tu aduci cartea pentru ca eu s-o pot examina cum trebuie, iar eu Îți povestesc ce știu despre Julián Carax. Quid pro quo. — Quid pro ce? — Latina, puștiule. Nu există limbi moarte, ci numai creiere În letargie. Parafrazînd, Înseamnă că nu există duros de patru pesete, dar că mi-ai plăcut și am să-ți fac o favoare. Bărbatul acela distila o oratorie În măsură să anihileze muștele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
parte, fără fasoane, și cu mână fermă, apucară de clanța rablagită cu cățel de fier ostenit și trag de portiță în sens invers, către interior, deschizând-o. Prin larma care, din strada potopită de lume, irumpe cu spor de decibeli, puștii de la Școala de reeducare iscodesc într-o parte și în cealaltă, apoi își strecoară, dincolo de portiță, trupurile lor pricăjite și neliniștite, ca de dihor. O zbughesc în hainele lor, făcute standard din doc cafeniu, iar Mircea închide portița în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
hainele patinate cafeniu și fața mânjită în praf de cărămidă, părând o roșcată mască de ceramică. Mircea nici nu simți mâna milițianului precaut, cum îi răsucea degetul mic al mâinii, așa cum se procedează în cazul borfașilor violenți. El privea la puștii care, agili și cafenii, se strecurau printre siluete ce nu le sesizau prezența, depărtându-se, până dispărură după colț. Precis că s-a dat alarma la Școala de reeducare! își întări, pentru sine, explicația, față de vâlva dimprejur. Milițianul și masele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
făcut frică. Era însă prea beat, ca să reacționeze în vreun fel: mișca numai o mână a amenințare, scăpând-o în apă și bâiguind ceva nedeslușit. Am zărit, în capăt de alee, o patrulă de-a lor, apropiindu-se în trap. Puștii bucureșteni au zbughit-o, împrăștiindu-se care-ncotro, ca vrăbiile din obor. Eu, cu ochi rătăciți și disperați, l-am căutat din privire pe tata, care moțăia pe o bancă, citind un ziar. Patrula m-a înhățat, înjurând fioros, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
nou al firmei Palace-Afrodita. De fapt, ar trebui să-i zică Palas-Athena, dar fiindcă marele patron, potentatul zilelor de azi, de după Revoluție, are un nivel de cultură aproximativ... Știți ce a zis Alioșa la Praga, când l-a prins un puști cum își sufla nasul cu degetele? Puiul de ceh observase gestul, zicând în bășcălie: nema cultura! Dar tankistul a ripostat: kultura esti, nema batista! Mi-a zis doamna..., soția patronului, că așa voia să-și denumească acest prim hotel: Afrodita-Palace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
întâi pleca omul. Când vedea că ea nu ia atitudine, se revolta: „Nu zici nimic? Înseamnă că-ți place. Rămâi aici!“. (Râde.) Și eu îi spuneam: „Dacă tot ai rămas singură, cred că o să petrecem împreună“. Oricum, eu eram un puști, nu? Și fetele deja erau în facultate, majoritatea. Scopul lor era să-și facă facultatea, să-și întemeieze o casă sau să studieze... să realizeze ceva. Oricum, eu nu eram pentru așa ceva, eu eram de-o distracție. Și, bine, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
am să-i dau și eu ceva la șefu’ ăla mare.“ Șeful ăla mare fiind Tudor Stănică. Acuma am înțeles că se ocupă cu box și astea. „Lasă, bre, eu stau de vorbă cu el și-atâta tot.“ Eram un puști, eram copil. Când i-am deschis geanta - era geantă de școală -, s-a uitat... „Ce-i, mă, cu astea?“ - (șoptit) „Eu le-am luat“ - „Lasă-le aici! Altceva?“ - „Am mai luat ceasuri, am mai și vândut“ - „Pleacă acasă!“. 8 Indiferent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Corpul delict. „Uite, ăsta, fiul meu, vezi că e în trenul cutare, în direcția cutare, uite-așa, așa. El a omorât pe cei doi de lângă Gara de Nord, aici.“ 15 Mai mult am stat pe IGM - Inspectoratul General al Miliției. Acolo... tânăr, puști... arest, acolo era, cum să vă spun... arestul era împărțit în trei zone, îi spunea: „Calea Victoriei“, „Aleea Trandafirilor“ și „Catanga“. Calea Victoriei erau, cum ar veni, douăsprezece camere cu parchet, cu baie în cameră, cu veceu-n cameră. Aleea Trandafirilor era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
parcă s-a dat drumul la sticla aia acolo-șa, la tot felul de filme, la tot felul de minuni. Nu zic că aia e de vină. De vină suntem noi, oamenii, că nu percepem ceea ce vedem. Ați văzut că și puștii ăia de prin Drumul Taberei... - a văzut el în film nu știu cum făcând sex ăia. Și d-aia l-a omorât pe ăla, așa cum... Mama și tatăl față de copii n-au vorbit niciodată despre așa ceva, și e ceva, adică e ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
familia mea, familia lu’ tovarășu’ meu și familia lu’ puștiu’. Și-n momentul în care s-a dat sentința - două pe viață și una pe nouă ani la puștiu’, minor, că avea până-n 21. Practic, nu l-am omorât, ci puștiul. Știți, în Germania sunt altfel sentințele. Fiindcă un german primar, să zicem primar, deci eu sunt primar, în momentul în care fapta se încadra, putea să se-ncadreze și la 15 ani, putea să se-ncadreze și pe viață. Mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
nenea, cumpără... - Du-te și dă-i de zece mii flori... - Să-i și spun ceva de la matale? Telefonu’? Imeilu’? se interesează cu pricepere. - Hai, lasă vrăjeala! Du-te... - Da’ îs mai multe acolo... Cui să-i dau... - Celei mai urâte... Puștiul pleacă hotărât, mă apropii și eu curios. Trece prin fața gardului, se uită, încă nu e sigur, parcă nu... măsoară, mai trece o dată, se oprește și-ntinde buchețelele. - De la nenea ăla cu geantă pe umăr... Trebuie să recunosc, haimanaua are ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
tot ea le ridică repede din praf și le împarte cui trebuie. - Nu te mai mai băga în față! Știu eu cum trebuie, am făcut lista... - Tanti Tinca, tanti Tinca, n-au terminat de săpat groapa! vine în fugă un puști. - Cum n-au terminat-o, măi, că le-am dat și bani, și de băut... - S-au îmbătat groparii și stau în coada lopeții, nu-i gata! - Și unde-l coborâm pe Costache? - De unde să știu eu, tanti? Eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
CBGB, care se afla chiar În fața mea, dar Încă din prima zi avusesem o mulțime de lucru și, timp de patru zile, cât dura șederea noastră acolo, nu aveam nici o clipă liberă. Cântărețul era mult mai tânăr decât mine, un puști de doar douăzeci de ani, care, văzând aparatura din dotare, și-a țuguiat buzele cu un aer atotștiutor: „Ce-i asta? Nu folosiți film de treizeci și cinci?“. După mine, era un puști absolut banal, atât ca Înfățișare, cât și ca inteligență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
liberă. Cântărețul era mult mai tânăr decât mine, un puști de doar douăzeci de ani, care, văzând aparatura din dotare, și-a țuguiat buzele cu un aer atotștiutor: „Ce-i asta? Nu folosiți film de treizeci și cinci?“. După mine, era un puști absolut banal, atât ca Înfățișare, cât și ca inteligență, fără nici un talent deosebit, Însă faimoasa agenție de impresariat care organizase audiția sub conceptul „Pe calea spre secolul XXI“ era hotărâtă să facă din el cu orice preț eroul tinerei generații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
zărit În acel moment ceva vag plutind În jurul umerilor lui, o neputință apăsătoare. M-am trezit că simțeam un soi de empatie pentru el. Venisem la New York, cunoscusem un vagabond straniu, iar acum trebuia să-i țin de urât acestui puști ce părea apăsat de o mare dilemă. Într-un fel, eram conștient că așa ceva n-aș fi putut experimenta dacă aș fi lucrat În continuare printre calculatoare și faxuri. Mânia mi s-a topit puțin și cred că Monkey a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
am venit rezident. Vezi acela, este profesor de istorie, a predat la universitate, are un doctorat în războaiele napoleoniene, de 16 ani își plânge soldații pierduți la Waterloo. Celălalt și-a violat copii, se masturbează ore în șir când trec puștii la grădiniță pe sub fereastră, ieri a primit mentosane de la o infirmieră, le împărțea câte 4, câte 6, câte 8: "Fetițele tatii cuminți, fetițele tatii frumoase, prințesele tatii..." Blonda cu halatul galben mătură frunzele: "Fluturi în cer, fluturi pe pământ, fluturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Tămăduirii. Bine, bine. Vezi că vorbești neîntrebat, știu tot ce mișcă în județul ăsta, bă! Înțelegi, tot, nu am nevoie de informatori. Hai, работа, valea că am destule pe cap! Plec. Să trăiți! A, încă ceva, ce să fac cu puștiul? L-am verificat, este curat, familie bună, cazier alb. Cam prostuț, ce-i drept, se băgă singur în căcat. 28 de zile arestat la Iași pe timpul tentativei din 14 decembrie '89 (împrăștia manifeste în care era scris despre niște portocale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
să se asigure că nu e pe cale să cadă într-o capcană. Cu acest gând în minte mă îndepărtam pe un traseu sinuos de Sectorul Păsări către lac, când își făcu aparția, din partea cea mai îndepărtată a Casei Păsărilor, un puști de vreo optsprezece ani, cu părul negru și purtând o jachetă sport gri. Fără ca măcar să se uite în jur, scoase repede geanta Gerson din coșul de gunoi și o aruncă într-o altă geantă, una de la magazinul Ka-De-We, apoi trecu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
părul lung, într-o camionetă deșelată — se opriră la câteva sute de metri mai încolo, scoaseră capul pe geam și-i arătară fluturându-i în aer în timp ce strigau veseli într-o limbă pe care ea n-o recunoștea. — De ce strigă puștii ăia la noi? întrebă Adriana nedumerită. Vor să ne vândă ochelarii ăia de soare? I se păru un efort copleșitor ca să răspundă. Emmy simți cum i se încleștează gura și nu poate să scoată niciun sunet. Părea un lucru simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
la piscină. George. Dar nu-mi dau seama cine e? Kevin s-a întors spre Emmy și a întrebat-o: — Student la drept? Emmy a clătinat din cap că da: — Mda, zicea că e student la drept în Miami. — Un puști înalt, prezentabil, poartă întotdeauna șort? — Da, el, a recunoscut Emmy. — Jorge! Mă întreb de când își spune George. Puștiul e o adevărată legendă pe-aici. Ceva din felul în care Kevin îi tot spunea “puști” o neliniștea pe Emmy, și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
întrebat-o: — Student la drept? Emmy a clătinat din cap că da: — Mda, zicea că e student la drept în Miami. — Un puști înalt, prezentabil, poartă întotdeauna șort? — Da, el, a recunoscut Emmy. — Jorge! Mă întreb de când își spune George. Puștiul e o adevărată legendă pe-aici. Ceva din felul în care Kevin îi tot spunea “puști” o neliniștea pe Emmy, și nici partea cu legenda nu suna prea grozav. — Ce vrei să spui? a întrebat Emmy, deși chiar nu vroia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
pătrundă În memoria artificială; tot mai mult arificial, mai totul virtual, de aceea nici spargerea nu avea să fie spargere, ce mare lucru forțarea unei parole, un joc pe ordinator, murea sau era rănit cineva? Criminale erau jocurile pe care puștii de cinci-șase ani le butonau extaziați; urlînd, de multe ori; mitraliere, hold-up-uri, case aruncate În aer, mașini făcute zob, avioane doborîte. Datele din memoria doar consultată de Thomas rămîneau intacte. Un fel de privit pe fereastră sau pe gaura cheii
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
măcar pînă la ieșirea din bloc. Ar mai fi schimbat cîteva vorbe, dar minciuna ar fi ieșit la iveală dacă băiatul ar fi dorit să-l Însoțească pînă la ușa celuilalt apartament, În clădirea alăturată, ar fi fost În stare, puștiul chiar vroia să Îl ajute. Îl va Întîlni, ca din Întîmplare, pe Juan În ziua următoare. Exista, de-acum, o punte: se știau, schimbaseră cîteva cuvinte. Thomas putea să intre iarăși În vorbă cu Juan, fără a-i dezvălui, desigur
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]