3,998 matches
-
TR, 1983, 50; Ioana Bot, Cinci nuvele, TR, 1987, 2; Clujeni ai secolului 20. Dicționar esențial, Cluj-Napoca, 2000, 278-279; Dicț. scriit. rom., IV, 51-52; Mircea Popa, „Domnul singur și femeia nimănui”, „Adevărul de Cluj”, 2003, 3983; Marin Oprea, Scriitorul și publicistul Dan Rebreanu la 70 de ani. Ispite și răzbunări, „Adevărul de Cluj”, 2003, 3983. V.T.
REBREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289161_a_290490]
-
REVISTA CONTIMPORANĂ, publicație literară, culturală și științifică apărută la București, lunar, de la 1 martie 1873 până la 1 iunie 1876, cu o întrerupere în perioada iulie-octombrie 1875. A fost condusă de un grup de literați și publiciști, printre care Petre Grădișteanu, V.A. Urechia și Anghel Demetriescu, precum și de D. Aug. Laurian și Șt. C. Michăilescu, veniți de la revista „Tranzacțiuni literare și științifice”, pe care R.c. o continuă. Fără a anunța vreun program, ei preiau, în
REVISTA CONTIMPORANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289193_a_290522]
-
-S. se mulțumește să formuleze întrebări concise, seci, dar în același timp stimulatoare, și să consemneze stenografic răspunsurile, în toată naturalețea lor adeseori naivă și stângace, altfel decât în scrierile timpului. Sobrietatea, reținerea, neutralitatea și aparentul dezinteres pentru literar al publicistului aflat în căutarea adevărului declanșează imboldul confesiv al oamenilor simpli, care se acomodează treptat cu postura de „actori”. Firescul ascunde însă o artă literară rafinată: interviurile își depășesc interesul sociologic sau psihologic pur, persoane reale convinse de îndreptățirea modului lor
MONCIU-SUDINSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288233_a_289562]
-
MOROȘANU, George (22.VII.1911, Câmpulung Moldovenesc - 6.XI.1988, Ploiești), poet, publicist și memorialist. După un „an și ceva de școală populară” la „școala din Capu-Satului” (Punte peste ani), frecventează cursurile Liceului „Dragoș Vodă” din localitatea natală (1923-1931), având ca profesor de muzică pe filosoful Alexandru Bogza. Din 1931 până în 1935
MOROSANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288255_a_289584]
-
, Ion (18.I.1953, Petroman, Timiș - 2.XII.1993, Timișoara), poet și publicist. În 1978 a absolvit Liceul de Filologie-Istorie din Timișoara. A fost membru activ al Cenaclului literar „Pavel Dan” al Casei de Cultură a Studenților din Timișoara, fondator al cotidianului „Timișoara” și al Societății „Timișoara”, fiind unul dintre liderii evenimentelor din
MONORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288238_a_289567]
-
pseudonime (printre care Peregrinus, L. Mărin, Al. Lupu, Al. Drumețul, Humoreanul, M. Sandu, Al. Criță, Elena Popescu, Const. I. Popescu), la „Neamul românesc literar”, „Ion Creangă”, „Ramuri”, „Junimea literară”, „Viața nouă” (Suceava), „Românul” (Arad) ș.a. La izbucnirea războiului mondial dascălul publicist este mobilizat și trimis pe frontul din Galiția, unde este rănit de două ori și decorat, apoi pe cel italian, unde e din nou rănit, și în cele din urmă în Bosnia și Herțegovina. Avea răgaz totuși să dea tiparului
MORARIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288240_a_289569]
-
vechi: Isopia voronețeană (1922), Codicele Pătrăuțean și asasinarea lui Grigore Ghica (un manuscris inedit) (1922), Isopia brașoveană din 1784 (1924), Războiul Troadei. După Codicele Const. Popovici (1796) (1924). Înrădăcinată în firea lui, dar și comandament pe care și-l asumă publicistul ce se adresează unui cerc larg de cititori, este însă o anumită repugnanță pentru teorii, pentru zborul prea liber al intelectului, pentru tot ce „stârvește” subiectul tratat. Acest lucru va fi respins cu o causticitate rară oriunde va fi întâlnit
MORARIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288240_a_289569]
-
MUNTEANU, Mihail (? - 7.II. 1944, București), poet și publicist. Înzestrat cu o voce deosebită, ce i-a adus cognomenul Mielu-Basu, M., născut, se pare, pe la 1887, ar fi urmat Conservatorul din București în aceeași clasă cu basul George Folescu, precum și celebra Schola Cantorum a lui Vincent d’Indy. S-
MUNTEANU-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288297_a_289626]
-
1977; În hainele scumpe-ale mierlei, Iași, 1982; Puterea lunii, Iași, 1985; Viața și vremea, București, 1987; Cartea de argint, Galați, 1991; Arta ceaiului, Galați, 1992; Sfântul Aer și prietenii săi, Focșani, 1996; Chipul și asemănarea, Focșani, 1998; Dicționarul scriitorilor și publiciștilor vrânceni de la origini până în anul 2000, Focșani, 1999; Lupoaica albă, îngr. Stela Doina Muscalu, Iași, 2003. Repere bibliografice: Ilie Constantin, „Țara bătrânului fotograf”, RL, 1970, 30; Lit. rom. cont., I, 737-738; Enache Puiu, Un poet al viziunilor fantaste, ST, 1982
MUSCALU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288327_a_289656]
-
Vladimir Streinu, „Revista V”, 1996, 4; Ion Hurjui, Poezia înainte de toate, „Revista V”, 1996, 4; Constantin Ciopraga, Un reflexiv tandru. Florin Muscalu - „Sfântul Aer și prietenii săi”, L, 1997, 1-2; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 311; Dan Mănucă, „Dicționarul scriitorilor și publiciștilor vrânceni”, „Revista V”, 2000, 4; Dicț. scriit. rom., III, 340-341. D.Gr.
MUSCALU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288327_a_289656]
-
MUREȘANU, Andrei (16.XI.1816, Bistrița - 24.X.1863, Brașov), poet și publicist. Este fiul Eftimiei (n. Serețeanu) și al lui Toader Mureșanu (Moroșanul), țăran și meșteșugar. După ce învață la școala săsească (1825-1826) și la liceul călugărilor piariști (1827-1832) din Bistrița, pleacă la Blaj, unde din 1832 urmează cursurile de filosofie și teologie
MURESANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288311_a_289640]
-
și pe Simion Bărnuțiu. Chemat de George Barițiu, coleg mai vârstnic și prieten, M. se duce la Brașov în 1838. Este mai întâi institutor la școala românească condusă de Barițiu, apoi profesor de gimnaziu (până în 1849), ca și vărul său, publicistul Iacob Mureșianu. Din 1838 începe să colaboreze la „Gazeta Transilvaniei” și „Foaie pentru minte, inimă și literatură”. Alături de poezii semnate uneori Serețeanu și Urziceanu sau, mai frecvent, Eremitul din Carpați, publică articole, istorioare, fabule în versuri, unele prelucrate după Schiller
MURESANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288311_a_289640]
-
care l-au făcut cunoscut. Articolele lui M., mai ales cele din „Telegraful român”, dezvăluie o bună cunoaștere a istoriei românilor și a stărilor sociale din Transilvania (a și tradus din cronicile săsești capitole referitoare la epoca lui Mihai Viteazul). Publicistul este preocupat mereu de situația „poporului celui de rând”, de a cărui stare, ca și în viziunea socială a lui Eminescu, depinde destinul unei națiuni. Un ciclu de articole din 1853 sintetizează dezvoltarea artelor de-a lungul secolelor, văzută, sub
MURESANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288311_a_289640]
-
MURĂȘANU, Teodor (19.VII.1891, Câmpia Turzii - 2.IX.1966, Cluj), poet, prozator și publicist. Este fiul Evdochiei (n. Danciu) și al lui Vasile Murășanu, țărani. A absolvit liceul la Blaj (1912) și a urmat Facultatea de Teologie a Universității din Budapesta (1912-1916). Până în 1919 este preot rural, apoi renunță și își completează studiile la
MURASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288305_a_289634]
-
NAUM, Jean (22.I.1883, Roman - ?), publicist și prozator. Este fiul Eufrosinei (Mariei) Naum, învățătoare, și al lui Paraschiv Naum, „dascăl”, probabil la Institutul Academic din Iași, apoi director al Institutului Israelit din Roman. Casa părintească e o vreme „sediul” Partidului Social Democrat, pragul ei trecându-l
NAUM-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288374_a_289703]
-
NĂDEJDE, Ioan (18.XII.1854, Tecuci - 29.XII.1928, București), publicist. Este fiul Elenei (n. Ghica) și al lui Gheorghe Nădejde, urmaș al unei vechi familii răzeșești. Urmează liceul la Botoșani și ia bacalaureatul la Iași. Este remarcat ca un tânăr cu lecturi bogate, cu bune cunoștințe de greacă, latină, franceză
NADEJDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288346_a_289675]
-
mor doi fii), N., din 1918 jurisconsult pe lângă Înalta Curte de Casație, traduce lucrări de drept, face studii asupra istoriei instituțiilor juridice românești etc. Și-a încheiat viața „cu ideile cele mai burgheze și cu spaima de revoluție” (G. Călinescu). Publicist abundent, ubicuu în presa socialistă de la sfârșitul secolului al XIX-lea, N. s-a impus în primul rând prin prestația de la „Contemporanul”. Aici își valorizează pornirea polemică în mai multe campanii, în care temeritatea inițială se metamorfozează aproape reflex în
NADEJDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288346_a_289675]
-
familia ș.a.) ori împotriva „monstruozităților” descoperite în manuale școlare și în cursuri universitare. Deseori și aici, atitudinea suficientă, exagerarea criticii, asociate cu stilul rău dau unei acțiuni salutare, cel puțin ca intenție, aerul unei răfuieli. Preocupat, ca profesor și ca publicist, de limba și de literatura română, N. încearcă diverse căi de abordare a domeniului. Cu informația la zi, cunoscător al școlii neogramatice, desigur și prin intermediul lucrărilor lui A. Lambrior, pe care le analizează și le prelungește în încercările proprii, el
NADEJDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288346_a_289675]
-
, Cristu S. (26.VIII.1858, București - 5.IX.1923, București), folclorist și publicist. A făcut școala primară la Câmpulung, unde tatăl său era institutor. În 1868 este trimis la București pentru a frecventat gimnaziul la Liceul „Matei Basarab”, dar după un an, murindu-i tatăl, se mută cu familia la Craiova, de unde era
NEGOESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288402_a_289731]
-
și sociologic, textual și contextual. Debutul lui Marian Papahagi (Exerciții de lectură) mi-l amintește pe acela mai vechi al lui Liviu Petrescu: aceeași critică inteligentă și cultivată, același stil academic, distant, fără familiaritatea zgomotos orală a unora dintre tinerii publiciști, de o eleganță protocolară și, ah, demodată [...]. Marian Papahagi e un «studios», în ambele sensuri ale termenului, cu solidă formație filologică: scrie o critică de interpretare, minuțioasă, sistematică, de tipul close reading. Ceea ce ne atrage atenția la el e mai
PAPAHAGI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288671_a_290000]
-
PAVELESCU, Mircea (14.X.1908, Iași - 11.VII.1980, București), poet, publicist și traducător. Este fiul Artemisei (n. Millo, nepoată de frate a lui Matei Millo) și al lui Virgiliu Pavelescu, inspector financiar, nepot de frate al scriitorului Cincinat Pavelescu. În 1919 începe studiile secundare la Bârlad, iar în 1923 se mută
PAVELESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288738_a_290067]
-
PETRA-PETRESCU, Nicolae (7.XI.1848, Ibănești, j. Mureș - 25.VI.1923, Sibiu), publicist și traducător. Are obârșie țărănească, tatăl său fiind printre fruntașii satului. Frecventează școala primară în satul natal, continuându-și învățătura la școlile din Reghin, Bistrița și, în cele din urmă, la Blaj, unde în 1869 își ia bacalaureatul. Se înscrie
PETRA-PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288771_a_290100]
-
învățătura la școlile din Reghin, Bistrița și, în cele din urmă, la Blaj, unde în 1869 își ia bacalaureatul. Se înscrie apoi la Seminarul Teologic din Sibiu. Între timp îl cunoaște pe mitropolitul Andrei Șaguna, cîștigându-i simpatia și protecția. Viitorul publicist intenționa să studieze dreptul, dar solicitat de Visarion Roman, fondatorul Băncii „Albina”, se angajează funcționar la această instituție. Mai târziu va fi el însuși director al Băncii „Cordiana” din Fofeldea (lângă Sibiu). A mai îndeplinit și alte funcții: bibliotecar al
PETRA-PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288771_a_290100]
-
revistelor pentru străinătate (1984). Între 1987 și 1990 lucrează la Centrul de Cercetări Istorice al Fundației „Iosif Constantin Drăgan” (Milano - Veneția - Roma). După 1989 este pe rând redactor-șef la „Națiunea”, redactor și consilier la „Baricada” și „Totuși iubirea”, comentator publicist la „Viitorul românesc” și „Ora”, redactor la „Evenimentul zilei” și la „Național”, șef de secție la „Expres magazin”. Debutează cu versuri în „Oltenia literară” (1957) și cu proză în „Luceafărul” (1963). În 1964 primește o mențiune la un concurs organizat
PELIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288751_a_290080]
-
, Ioan (1808 - 1868), traducător și publicist. Se cunosc puține date despre activitatea sa, până la sosirea în Brăila, în 1832, când este numit profesor la prima școală românească din localitate. Urmase, probabil, cursurile lui I. Heliade-Rădulescu de la „Sf. Sava” din București (P. va rămâne un simpatizant al
PENESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288754_a_290083]