2,010 matches
-
proces de senescență, a încetat să mai cerceteze camera, oprindu-și privirea plină de o avidă curiozitate asupra farfuriei de aluminiu. Dar aici ce aveți, doamnă Rozalia? În farfuria de aluminiu din mijlocul mesei, stăteau boabele de porumb "dintele calului", "rânjind" la noi sinistru, ca maxilarele dezosate ale unui copitat, privind amenințătoare din mormanul de oase azvârlite într-o groapă de la marginea abatorului. Unele alburii sau galbene cu pielița crăpată de temperatura focului, altele arse, calcinate, zgrunțuroase, negre, zărindu-se ici-colo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
pe față, iar în combinație cu praful degajat din ciocălăi îmi creiona aspectul unui biet copil de culoare muncind până la epuizare pe plantația de trestie de zahăr a blestematului colonist. Lucrurile se complicau mai mult când vântul bătea din față, rânjind cu o satisfacție diabolică. Procesul de înaintare se făcea cu mai mare dificultate, solicitându-mi un și mai mare efort de voință. Ați adunat vreodată ciocălăi de pe arătură? Nu? Nici nu vă doresc așa ceva. Ajunși la capăt, ne întorceam în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
torționarul se autocompătimea privind la urma lăsată de mușcătura ei. Văzând-o mergând chinuit, mai mult târându-se, a fost cuprins de o furie dementă, dezlănțuită și i-a aplicat un șut năprasnic, proiectând-o aerian la zece metri distanță. Rânjind cu o deplină satisfacție de performanța obținută, împins de instincte morbide, ieșite din străfundurile arhitecturii primare, în momentul contactului cu solul, i-a aplicat un alt șut la fel de ucigător ca cel dintâi. Distracția era incitantă, provocatoare și începuse să-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
delicatețe din partea acestor intruși. Țineau pistoalele îndreptate spre niște copii nevinovați și înfricoșați dormind pe dușumea alături de mama lor. Ce-i, Vasilică? Ce se întâmplă? Cine sunteți și ce vreți de la soțul meu? Lăsați-l în pace! Unul dintre ei, rânjind într-un mod animalic, i-a răspuns pe un ton grosolan, brutal și amenințător: Taci, cucoană, și nu mai lătra; că vă vine rândul și vouă cât de curând! Ai răbdare! Așa că ține-ți pliscul odată! Noi, copiii, stând în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Conducea foarte mândru și conștient de misiunea sa o mini-mașină electrică de curățat strada. M-a recunoscut imediat și nu a ezitat să mă întrebe dacă sunt tot student. I-am spus că sunt profesor într-un colegiu și a rânjit strâmb, dar a găsit imediat un alt subiect de deriziune: de ce umblu tot cu bicicleta, dacă sunt profesor? Eu l-am întrebat la rândul meu de ce nu s-a întors în Kosovo, odată pacea instalată. Mi-a răspuns în franceza
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Mozart și Humoresca lui Dvořák. Au fost un summum și maximum la care am ajuns, spre disperarea mamei și spre amuzamentul fratelui meu. Când intram în salon, aveam impresia că pianul era un dragon cu o coadă lungă, neagră, care rânjea la mine cu clapele lui albe. R.P. Cum decurgeau lecțiile din copilărie? Vă amintiți de vreo recompensă? Dar de vreo sancțiune? Părinții dum neavoastră erau flexibili, pretențioși sau intransigenți față de randamentul dumneavoastră școlar? A.R. Nu am primit nici recompense
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
într-o viață fără vis, searbădă, dar în care ai fi fost atât de mic încât să nu te rușinezi de această înfățișare a ei; a porni odată cu ceilalți la un gând bun ori de unde ar fi venit, a nu rânji, a nu te înverzi de pizmă, a nu suferi de o mare înfăptuire pentru că nu e numai a ta, ci a tuturor, iată ce a învățat din primele lui ceasuri 7 Noiembrie și toate zecile de mii de zile venite
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
din zonă orice era posibil), a venit nevasta și a făcut scandal iar dânsa s-a ales cu suferința că fusese mințită și își pierduse inocența în fața unui escroc sentimental. După aceea, întâlneam în întreprindere tot felul de figuri care rânjeau satisfăcute pe ascuns, iar eu am bănuit despre ce poate fi vorba. Mai apoi am aflat că individul respectiv se lăudase peste tot, ca să știe toți, că el era cel care ne distrusese o posibilă relație. Cu astfel de oameni
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
a aprobat în sfârșit cererea. Deși scăpa în acest fel de mine, Hermeziu a ținut să-mi facă rău până în ultima clipă; se comporta ca un veritabil ticălos bolșevic. Era o întreprindere care mustea de turnători, erau indivizi care îți rânjeau frumos în față ,,hai la o bere, hai că-ți fac cinste”, te trăgea de limbă ca să aibă ce raporta ,,șefului”. Poate ,,colonelul Frunză” n-a fost printre cei mai răi torționari, dar simpla lui prezență în întreprindere ca element
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
omul nevoiaș de la țară, care și-a pus speranța în el și l-a votat. Acel om sărman, în mintea lui de om normal, credea că are de-a face tot cu oameni ! Dar plin de sine ,,marele om politic” rânjea la televizor în stilul lui bolșevic, mândru de isprava lui de ,,mare politician” care își bate joc de oameni, satisfăcut ca un derbedeu ordinar care fură bomboana unui copil întâlnit pe stradă. Să-și bată joc de omul sărman, asta
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
să intru și eu în mocirlă, să ,,slujesc interesele partidului” dacă voiam să-mi fie bine. Oare trebuia să profit și eu de alții, să-mi bat joc de oameni ca să-mi fie mie bine? - Căci acesta era prețul ! Să rânjesc frumos în fața unui coleg de bună credință, să-l trag de limbă pentru ca apoi să mă duc să ,,raportez colonelului Frunză “ ? Asta trebuia să fac ? Căci asta cerea partidul comuniștilor și de la mine ca să-mi fie bine: să mă comport
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
avea rost să fug, că oricum m-ar fi prins o dată și-o dată și atunci ar fi fost mai rău... Mi-a luat șapca și și-a pus-o pe capul lui. „Pun pariu că-mi stă bine“ - mi-a rînjit. Eram într-o situație jalnică : și tuns chilug, și fără șapcă - asta ar fi fost prea de tot. Am plecat amărît să-mi fumez țigara și să-mi rumeg nefericirea. Amicii mă felicitau că scăpa sem doar cu atît. Putea
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
ea, lovește fulgerător un copil din apropiere. Acesta dă capul pe spate, fațai devine albastră, apoi se retrage râzând. Mâna pornește din nou spre fața copilului, aceasta se albăstrește. Și încă o dată. Capul copilului este smucit în spate. Și puștiul rânjește. Femeia se îndreaptă spre scenă, către un domn în geacă portocalie. Acesta o observă, ia sulul de hârtie, apoi se apleacă șii întinde mâna. Femeia îi explică, îl prinde de mână, îl lasă și continuă să gesticuleze. Domnul se uită
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
nici un semn de viață? Nu te-a mai interesat de noi? Ți-ai găsit alta? - Cum o cheamă pe noua ta achiziție? De unde este? - O cheamă Julia și tot de pe la noi este. - Cu ce se ocupă? - E spion! zise Nicky rânjind. - Ce fel de spion? Glumești? - Un spion adevărat! - Lasă-te de glume prostești. Nu m-am născut azi să cred toate aberațiile tale. Nicky, după toate glumele spuse îi povesti câteva istorioare despre cum se jufuiesc unii pe alții, fără
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
făcut-o din nebăgare de seamă. Atunci când m-am hotărât, cănd sămânță încolțea în capul meu, Antipa a aparut lângă mine, era mai viu că niciodată, se uită cruciș, urât, nu-mi aminteam că înainte să fi privit vreodată așa. Rânjea, spun bine, gura lui era o tăietură adâncă, nu i se vedeau decât dinții, dar era el.(...) Din gură lui ieșea o duhoare grea, dar ochii lui erau necruțători.” Onomastica să este simbolică. După cum observa Cornel Ungureanu, prefixul are două
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
să crăp, dar ce să fac?! Singura soluție ar fi să mă uit în oglindă și să-mi dau palme. Afară, în curtea combinatului, mă liniștesc. Nici n-aș putea altfel; ploaia a stat, norii s-au risipit, iar soarele rînjește din nou pe după colțul clădirii administrative. Sus, în secretariat, mă apucă iar furia: inginerul-șef s-a dus acasă, că după-amiază trebuie să plece la București, iar de acolo, mai departe, în străinătate. Să las actele baltă nu pot, e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Dar e o adevărată minune că mai știu chiar și atâta cât am mai putut păstra - era să scriu „salva“. Aici nu se mai vorbește franceza decât în casă, cu ușile închise. Dacă îți scapă un cuvânt în tramvai, unii rânjesc, alții te amenință din ochi (și încă e bine!). Așa că vorbesc doar franceza asta didactică, înțelegi de ce. [...] II Miercuri, 10 ianuarie [1951] Din păcate, nu știu ce e cu Mica, dacă nu s a rătăcit prea rău pe acolo. O să plece și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
frați creștini ne cheamă țara,/ S-o curățim de-atâtea lipitori,/ Abuzul se Întinde În palate,/ Jidanii ne despoaie de comori” (67, p. 187). „Vipere cu cap de jidovi - Îi descria C.Z. Codreanu pe evrei -, fețe Însângerate și pocite, rânjesc ca lupii hămesiți cu dinți de fiară, În ochii râzători purtând o diavolească perfidie” (622). La rândul său, Emil Cioran vorbea În 1936 despre „vampirismul și agresivitatea” evreilor (512, p. 130). 67. Leon Volovici, Ideologia naționalistă și „problema evreiască” În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
scurt timp această lipsă. Munca tehnică se duce În condițiuni foarte grele neavând mașină de scris. Am făcut o propunere către CC al CDE-ului și așteptăm un răspuns”. Parcă nefiind de ajuns greutățile, se ițiseră la orizont cu gura rânjită până la urechi și „lipsurile”: „Nu s-a ținut o ședință cu lămuritorii (sic!, n.n.) aceasta Încrucișându-se cu o plenară al (sic!, n.n.) sindicatului. Nu s-a ținut o plenară fiind organizatoricul la o consfătuire iar organizatoricul fiind foarte slab
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
pe zombii canibali , ci pentru că, pur și simplu, n-a fost să fie). Ce nu-i iese bine e dimensiunea vizionară, halucinogenă, pe care, fidel vechilor lui obiceiuri, încearcă s-o dea aventurii : inserturile aproape subliminale cu fețe neidentificabile ce rînjesc hidos (cel puțin așa mi s-a părut mie ; poate că ele, de fapt, trimiteau bezele) sînt ieftine, dar eficiente, însă întîlnirea cu amicul lui Dumnezeu e o dezamăgire, iar climaxul incandescent e confuz. De fapt, toate filmele lui Boyle
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
avea un gust mai rău decât al unui castravete. Aruncă o privire în jur, ca să se încredințeze că nu a observat nimeni manevrele ei, și începu să se gândească cum să scape de afurisitele de bucăți de pepene, care parcă rânjeau cu sâmburii pe jumătate înegriți, ca dinții unui fumător. Primul gând: să zvârle bucățile în iaz ca să se ducă la fund și-și duse la îndeplinire gândul, speriind toate broaștele ce pluteau la suprafața apei; dar feliile de pepene au
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
B.: Știu că și din Divizion au mers foarte puțini. Eu m-am oferit să merg la munci pentru că știam că acolo regimul e mai bun: permisie aproape la lună, hrană mai bună, bani. Nu m-au lăsat. Șchiau a rânjit și a ordonat: "Marș în formație!" M. M.: Deci, s-a redus un pic participarea asta acolo, dar alte ordine restrictive, știu eu? S. B.: Niște schimbări au fost chiar fără să vi se spună de ce, dar le-ați perceput
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
În când, muta manivela dintr-o mână În cealaltă. Vedeam jerseul și fusta maimuțicii chele, zgarda, rosătura de pe gât, lanțul pe care Îl smucea ori de câte ori omul trăgea de el, provocându-i dureri și câțiva servitori stând În jurul lor, căscând gura, rânjind - oameni simpli care se amuzau teribil de „giumbușlucurile“ maimuței. Chiar zilele trecute, În apropierea locului unde consemnez aceste Întâmplări, am Întâlnit un fermier Împreună cu fiul lui (genul de copil vioi și sănătos pe care-l vedeți În reclamele cu alimente
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cu mulțumire. Tot hâtru ai rămas și plin de duh. Domnul zâmbește amar: Haz de necaz, Sihastre... zâmbește el amar. Haz de necaz... Daniil arată spre picior, cu îngrijorare: E negru: a obrintit! Mă lași să ți-l grijesc? Ștefan rânjește ridicând șomoiogul de cârpe legat cu sfoară: Îți place ciuboțica mea împărătească? Aici am Chilia pușcă ungurească! Am auzit că a mai pățit-o unu' de-i zicea Ahile... Unora, li se trage de la cap; nouă, ni s-a tras
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
musteți pe oală și o gură hlizită. Și când te gândești că Süleyman-Hadâm-Pașa avea strașnică poruncă: "Pe afurisitul ghiaur al Moldovei de barbă să-l scoată din vizuină, și viu au mort să-l târască la picioarele Slăvitului Padișah", spune rânjind Vlaicu, unchiul lui Ștefan frate al mamei sale, un bătrân alb, înțelept și blajin, un adevărat tată pentru nepotul Ștefan. Ce spui? face Ștefan pe miratul, deși prea bine știe. Chiar așa a spus Slăvitul? De barbă? întreabă și își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]